Atitudini si comportamente in stilul de viata al romanilor
Serban Damian 
Nutritionist, Studii, cercetare 
comportament, Nutritie, Slabire, stil de viata, studiuPe 15 martie am luat parte in calitate de invitat la prezentarea studiului intitulat “Atitudini și comportamente în stilul de viață al românilor”, derulat de către Herbalife România (si realizat de GfK). Acest studiu a prezentat rezultate interesante referitoare la calitatea vietii românilor, plecând de la elementele de bază ce caracterizează un stil de viață sănătos: nutriţie echilibrată, comportament pro-activ în îngrijirea sănătății, activitate fizică regulată și importanța perioadelor de odihnă și relaxare.
Implementat în ianuarie 2012 pe un eșantion reprezentativ la nivel național, studiul si-a propus să identifice atitudinile și obiceiurile reale ale românilor cu privire la nutriţie, sport, sănătate și un stil de viață echilibrat.
Rolul meu la aceasta conferinta de presa a fost acela de a comenta rezultatele studiului, din perspectiva specialistului implicat in promovarea unui stil de viata sanatos.
Deși majoritatea respondenților se declară destul de mulțumiți de stilul lor de viață actual și consideră că au un comportament preventiv în ceea ce priveşte sănătatea, studiul demonstrează că mai bine de jumătate dintre respondenți (58%) suferă la ora actuală de una sau mai multe boli. 15% suferă de deficiențe de vitamine/ minerale/ anemie, 13% suferă de obezitate, iar 12% au un nivel crescut al colesterolului.
La ora actuală, jumătate dintre respondenți nu sunt satisfăcuți de greutatea lor corporală, fiindcă este prea mare; în cadrul acestei categorii, procentul este și mai ridicat pentru grupa de vârstă 36-50 de ani (55%). Mai mult, 41% din respondenți consideră că ar trebui să țină dietă, dar încă nu au început un regim alimentar pentru a slăbi.
Vitamine naturale sau de sinteza?
Serban Damian Nutritie, Studii, cercetare, Suplimente nutritive de sinteza, fructe, legume, minerale, naturale, vitamineEste deja o întrebare clasică. Toată lumea se va grăbi să spună că cele “naturale” sunt în mod clar cele mai bune, însă aș putea să bag mâna în foc că toți aceștia au folosit cel puțin odată în viața lor și un produs cumpărat din farmacie, magazin de suplimente nutritive sau supermarket.
Este destul de dificil de a face distincţia între vitamine “sintetice” şi “naturale”. O vitamină naturală ar putea fi definită ca fiind un nutrient concentrat provenit dintr-o sursă naturală și la care nu au fost adăugate alte substanțe cum ar fi îndulcitori, conservanți, coloranți.
Principala mare diferență între vitaminele naturale și cele de sinteză este faptul că primele sunt însoțite de cofactori, de asemenea foarte utili pentru sănătate. De exemplu, vitamina C este însoțită de bioflavonoizi. Vitaminele “naturale” sunt cele pe care le luăm direct din alimente sau sunt concentrate din surse naturale, fără să fi fost folosiți solvenți chimici sau metode fizice agresive. Vitaminele de sinteză sunt produse prin metode de laborator.
“Naturiștii” susțin că acestea ar fi ineficiente și inutile. Pe de altă parte, medicii susțin că sunt la fel de bune ca și cele naturale, pentru că în fond au aceeași structură chimică și odată ajunse în organism își fac treaba la fel de bine.
Cine are dreptate?
Ce este “sucul de fructe” si daca este echivalent cu o portie de fructe
Campania despre care vă povesteam se numește „5 porții de, legume, fructe sau suc de fructe”. Încă de la început s-a preferat introducerea cuvintelor „de fructe” după suc, pentru a nu exista nicio confuzie cu orice alt fel de „suc” (sucuri carbogazoase, de exemplu). Haideți să vorbim puțin despre sucuri de fructe și să lămurim despre ce e vorba.
Ok, sa spun de la început, ca să se liniștească toată lumea: da, cel mai bine e să îți faci suc în casă, din fructe culese din pomii din livada proprie, care se află într-o zonă nepoluată, pe care nu i-ai stropit decât cu substanțe naturale, complet nenocive etc.
Dar ce te faci dacă nu ai o livadă? Cumperi din piață? Sau din supermarket? Să nu intrăm în aceste discuții, pentru că va fi greu să găsim un răspuns.
Dar sucurile de fructe din magazin? Putem să le consumăm cu încredere? Putem să înlocuim o porție pe zi cu suc?
De la început trebuie spus că sucurile de fructe sunt niște produse alimentare supuse unor reglementări legislative foarte detaliate şi restrictive. Este vorba, în primul rând, de Directiva Comisiei Europene 2001/112/EC, iar în România avem ordinul nr. 510/763/319 din 2003, căruia I s-au adus modificări și in 2011. Aceste documente stabilesc exact metodele de procesare cât şi adaosurile aprobate a fi folosite în producţia acestora. De asemenea, există un standard de calitate pentru sucurile de fructe — Codul de Practici AIJN, document ce stabileşte valorile de referinţă pentru majoritatea sucurilor de fructe comercializate, inclusiv normele de calitate, igienă sau criteriile de apreciere a identităţii şi autenticităţii produsului.
Ce este de fapt “sucul de fructe”? Directiva 2001/112/EC îl definește așa: Produsul fermentabil, dar nefermentat obținut din fructe sănătoase și coapte, proaspete sau conservate prin răcire, din una sau mai multe varietăți amestecate, prezentând culoarea, aroma și gustul specifice sucului din fructul utilizat. Aroma, pulpa și miezul din sucul care se extrage în timpul prelucrării pot fi adăugate la același suc.
Ce reprezinta o “portie” de fructe sau legume?
Ca să fii sănătos trebuie să mănânci în fiecare zi 5 porții de fructe, legume sau suc de fructe. Dar ce înseamnă o porție?
Înainte de asta să lămurim (încă odată) un aspect – indicația de a consuma 5 porții pe zi reprezintă doar un minim necesar, însă optimul este de 3-5 porții de legume pe zi și 2-4 porții de fructe pe zi. Cam toate țările se învârt în jurul acestor valori. Pe scurt, o porție este echivalentul a aproximativ 80 de grame de fruct sau legume.
Porții de fructe
Fructe de mici dimensiuni – două sau mai multe fructe mici, de exemplu, două prune, două kiwi, caise trei, şase litchi, şapte căpşuni sau 14 cireşe.
Fructe de dimensiuni mijlocii – 1 bucată, cum ar fi un măr, banană, pară, portocală, nectarină
Fructe mari – o porţie este o jumătate de grapefruit, o felie de fruct de papaya, o felie de pepene galben (5 cm), o felie mare de ananas sau două felii de mango (5 cm).
Fructe uscate – o portie de fructe uscate este de aproximativ 30g, adică aproximativ o lingură cu vârf de stafide sau coacaze, o lingura de amestec de fructe, două smochine, trei prune sau un pumn de jetoane de banane uscate.
Conserve din fructe în suc natural – o portie este de aproximativ aceeaşi cantitate de fructe proaspete
5 portii de legume, fructe sau suc de fructe
Serban Damian Alimente, Nutritie, Studii, cercetare 5 portii, campanie, fructe, legume, Nutritie, romania, sanatate, suc de fructeSăptămâna trecută a debutat o campanie națională numită „5 porții de legume, fructe sau suc de fructe”, campanie finanțată cu fonduri europene și care își propune să stimuleze consumul de fructe și legume, dar și de suc de fructe.
Am fost invitat să mă alătur acestei campanii și am făcut-o cu bucurie, pentru că obiectivul ei se suprapune peste ceea ce fac eu în mod curent – promovarea alimentației sănătoase. De menționat că această campanie nu promovează niciun brand sau firmă, ci doar ceea ce am spus anterior. Conferința de presă i-a avut ca invitati pe initiatorii programului din Polonia, dar si pe cunoscutele artiste Dana Nălbaru și Corina Bud, mesageri ai campaniei.
Conferința a fost mai animată decât mă așteptăm. Organizatorii campaniei și-a făcut bine treabă și au adus o mulțime de jurnaliști din sănătate, iar întrebările (în special ale moderatoarei – jurnalista Liana Stanciu) au fost dintre cele mai diverse, unele dintre ele chiar ușor incomode, atingând o tematică despre care se poate vorbi ore întregi (cu sau fără șansa de a trage o concluzie).
Una peste alta, consider că aceasta campanie este foarte utilă, pentru ca asa cum o sa vedeti, statisticile unui studiu realizat pe mamele si copiii din România arată că nu prea ne înghesuim să mâncăm fructe și legume.
De ce ar trebui sa evitam dietele de infometare?
Una dintre greșelile clasice și frecvent întâlnite atunci când vine vorba de scădere în greutate este înfometarea. Mulți gândesc că dacă își restricționează drastic alimentația timp de câteva zile, sau mai mult, vor pierde rapid kilogramele în plus, și astfel se rezolvă problema. Din păcate se înșeală.
A te înfometa este o mare capcană și ar trebui evitată cu orice preț. Odată intrat în această capcană îți reduci drastic șansele de a reveni la greutatea normală. Organismul nostru este adaptat să reacționeze prompt la înfometare, acesta fiind unul dintre mecanismele noastre esențiale pentru supraviețuire.
Dacă ne hazardăm să îi transmitem organismului mesajul fals că există un deficit de hrană, el va face tot ce îi stă în putință pentru a se proteja și pentru a-și menține resursele de energie pe termen lung. Mai exact își va limita „arderile” și va stimula depozitarea grăsimii. Adică exact ceea ce nu ne dormim.
Iată câteva argumente fiziologice pentru a vă convinge să evitați dietele cu restricție calorică mare, prin aceasta înțelegând un aport caloric mai mic de 800 kcal/zi:
1. Dietele cu restricție calorică mare produc iniţial rezultate bune, însă acestea sunt de scurtă durată. După acest răspuns inițial bun, în organism se declanșează o cascadă de mecanisme de protecție, care blochează scăderea în greutate.
2. Dietele cu restricție calorică mare încetinesc rata metabolismului. După pierderea în greutate iniţială, urmatorul lucru care apare în cazul uni deficit energetic sever este reducerea ratei metabolismului, cu 20-30% sau chiar până la 45%. Acesta este motivul pentru care după o dietă de lungă durată pacienții ajung să mănânce foarte puțin și totuși să nu scadă în greutate.
Efortul fizic este necesar pentru pacientii diabetici
Pacienții cu diabet zaharat tip 2 trebuie să facă mișcare. De obicei se întâmplă contrariul – în momentul în care află că suferă de această afecțiune se consideră prea bolnavi pentru a face sport. Daca ai un cunoscut care suferă de diabet zaharat tip 2 încurajează-l să facă sport – bineînteles, după ce sta de vorba cu medicul său.
Posibilele avantaje ale activităţii fizice pentru pacientul cu diabet de tip 2 sunt substanţiale, iar studiile recente subliniază importanţa programelor pe termen lung de activitate fizică în tratamentul şi prevenirea acestei afecțiuni și a complicatiilor sale. Efectele metabolice specifice ale efortului fizic la diabetici sunt:
Control glicemiei
Mai multe studii pe termen lung au demonstrat un efect benefic al antrenamentelor regulate asupra metabolismului glucidic și asupra sensibilității la insulină, efecte care poate fi menţinute timp de cel puţin 5 ani. Aceste studii au utilizat un
nivel al intensității activităţii fizice de 50-80% din VO2max, de trei-patru ori pe săptămână, cu durată a ședințelor de efort fizic de 30-60 minute. Îmbunătăţirile valorii HbA1c au fost, în general, de 10-20% față de valoarea iniţială şi au fost mai marcate la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 formă ușoară, care sunt cei mai susceptibili de a avea rezistență crescută la insulină.
Fructele de padure incetinesc imbatranirea creierului
Serban Damian Alimente, Nutritie, Studii, cercetare Alzheimer, creier, fructe de padure, imbatranire
Există dovezi ştiinţifice solide, care arată că un consum regulat de afine, mure, căpşune şi alte fructe de padure are efecte benefice asupra creierului si poate ajuta la prevenirea degradărilor memoriei odată cu înaintarea în vârstă. Cel mai recent studiu despre efectele fructelor de pădure a fost publicat în ACS’ Journal of Agricultural and Food Chemistry.
În acest articol, cercetătorii arată că prin creșterea speranței de viață apar probleme privind costurile privind tratarea unor boli cum ar fi maladia Alzheimer și alte afecțiuni ce implică declinul mental. Ei explică faptul că studii recente au arătat că există o legătură directă între consumul de fructe de pădure și fenomenul de îmbătrânire a creierului.
Aceste fructe ajută creierul să rămână sănătos prin mai multe mecanisme. Ele conțin niveluri ridicate de antioxidanți – compuși care protejeaza celulele organismului împotriva daunelor provocate de radicalii liberi. S-a constatat, de asemenea, că fructele de pădure modifică modul în care neuronii creierului comunică între ei. Aceste modificări ale transmiterii semnalelor între neuroni poate preveni evoluția procesului inflamator la nivelul creierului, proces care contribuie la degradarea neuronală şi îmbunătățește atât controlul motor, cât şi procesele cognitive. Cercetătorii și-au propus să afle dacă aceste efecte sunt rezultatul unor compuși individuali din compoziția fructelor de pădure sau se datorează unei combinații unice de substanțe, ce se regăsește în toate tipurile de fructe de pădure.
Produsele de post din magazin
De cateva zile a inceput postul Pastelui, cel mai important post al anului. Pe langa ceea ce preparam acasa, magazinele au raioane speciale cu produse de post. Cateva informatii despre aceste produse in acest film:
Iar in acest articol puteti gasi mai multe consideratii stiintifice despre postul alimentar.
Toxicitatea alimentelor excesiv prajite
Va place sa mancati alimente prajite? Eventual cumparate de la fast-food-ul din coltul strazii?
Prajirea in baie de ulei este in topul metodelor de gatire contraindicate de medici si nu numai – mareste foarte mult valoarea calorica a alimentelor, induce aparitia de acizi grasi tip trans, precum si o multime de alte substante toxice, printre care acrilamida.
Recent au fost descoperite in uleiurile supuse excesiv la temperaturi inalte substante care au legatura cu instalarea unor afectiuni neurologice grave.
Cercetatorii de la Universitatea din Tara Bascilor, Spania au fost primii care au descoperit prezenta unor aldehide in anumite alimente, despre care se considerata a fi in legatura cu anumite boli neurodegenerative si anumite tipuri de cancer. Acesti compusi toxici pot fi găsiti in unele uleiuri, cum ar fi uleiul de floarea-soarelui, atunci cand este incalzit la o temperatura adecvata pentru prajit. Se stia deja ca prin incalzire la temperatura mare unele uleiuri emana aldehide toxice, insa aceasta cercetare a dorit sa verifice daca acestea raman si in ulei. S-a constatat ca raman.
Astfel s-a decoperit ca apar aldehide toxice, cum ar fi 4-hidroxi-[E]-2nonenal, 4-oxo-[E]-2-decenal si 4-oxo-[E]-2-undecenal. Pana acum, aceste substante au fost observate doar in studii biomedicale – prezenta lor in organisme este legat de diferite tipuri de cancer si boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer si Parkinson. Aldehidele toxice sunt un rezultat al degradarii acizilor grasi din ulei, si desi unele sunt volatile, altele raman dupa prajire. Acesta este motivul pentru care pot fi gasite in alimente gatite. Ele sunt compusi foarte reactivi care pot interactiona cu proteine, hormoni si enzime din organism si impiedică functionarea corecta a acestora.
Studiul, care a fost publicat in revista Food Chemistry, a presupus incalzirea a trei tipuri de ulei – de masline, floarea soarelui si semintele de in, intr-o friteuza industriala, la temperatura de 190 grade Celsius. Primele doua tipuri de ulei au fost mentinute la aceasta temperatura cate 40 de ore (8 ore pe zi), iar uleiul de in timp de 20 ore. Acesta din urma nu este in mod normal utilizat pentru gatit, dar a fost ales datorita continutului sau ridicat in acizi grasi omega-3.
Dupa aplicarea tehnicilor de gaz-cromatografie / spectrometrie de masa, rezultatele au aratat ca uleiul de floarea-soarelui si uleiul de in (in special primul) sunt cele care genereaza cele mai toxice aldehide, in timpul cel mai scurt. Aceste uleiuri sunt bogate in grasimi polinesaturate (linoleic si linolenic). Spre deosebire de acestea, uleiul de masline, care are o concentratie mai mare de grasimi mononesaturate (cum ar fi acidul gras oleic), genereaza acesti compusi daunatoari intr-o cantitate mai mica si dupa o perioada mai lunga. In studiile anterioare, cercetatorii au descoperit ca aceleasi uleiuri supuse la temperaturi de prajire genereaza si alte substante toxice – alchilbenezenii (apartinand clasei hidrocarburi aromatice). Si de aceasta data, uleiul de masline a produs cantitatea cea mai redusa.
Cercetatorii spun ca aceste rezultate nu ar trebui sa alarmeze populatia, insa ar trebui luate in seama, pentru ca doza este cea care determina nivelul de toxicitate.
Sa va ganditi la acest studiu data viitoare cand va luati o portie de cartofi cu pui prajit, de la fast-food. Aveti idee cand a fost schimbat ultima data uleiul din friteuza?
