Slanic Faas Run 2012
Slanic Faas Run a fost primul concurs de alergare organizat intr-o mina de sare, in Romania. Asa ca nu puteam sa lipsesc 
Organizatorii au fost ProSport, Puma si Salrom. Acel “faas” din numele concursului vine de la jamaicani si inseamna “rapid” (engl. fast); Usain Bolt, cel mai rapid atlet din lume este jamaican si este sponsorizat de Puma, asa ca intelegeti cum se leaga lucrurile.
Am incercat si noi sa tinem pasul cu Bolt, la 200 de metri sub pamant.
A fost un concurs inedit. Mai vizitasem salina in urma cu ceva timp, insa de data aceasta am avut ocazia sa cobor cu microbuzul, printr-o galerie serpuitoare, care parea ca nu se mai termina. Am avut o usoara strangere de inima coborand atata sub pamant, insa mi-a trecut rapid cand am vazut atmosfera “disco” pe care o pregatisera cei de la ProSport – muzica, lumini, proiectii. Cool!
Asa cum era de asteptat, m-am revazut cu o multime de cunoscuti. Eu am facut echipa cu Madalina, Andrei si Paul, trei prieteni cu care alerg in IOR, asa ca nu puteam sa ne punem alt nume decat “IOR Team”. Am fost si singura echipa care a reprezentat oficial Ro Club Maraton, purtand tricourile de club (multumesc dragi colegi!).
Concursul a avut trei probe. Prima proba a fost una de viteza. Practic ne-a fost masurata viteza cu ajutorul unor radare montate pe un traseu de 80 metri. Eu am reusit sa alerg cu 24,65 km/h, adica o viteza medie spre buna (comparand cu timpii celorlalti). Recordul a fost de 31,3 km/h. Habar nu aveam ca pot sa alerg cu aceasta viteza.
A doua proba a fost cea de stafeta, 4 x 800 metri. Dupa parerea mea, circuitul a avut mai mult de 800 metri, poate undeva spre 1 km (mi-am dat seama de asta la proba de cros). S-a dat startul la cate 10 echipe odata. Eu am fost primul schimb, avand in linie cu mine pe Marian Tudorica si o multime de fete (toti ceilalti au fost galanti si le-au lasat pe fete primele, doar noi ne-am infipt ca niste cocosi in prima linie). Probele de viteza nu sunt deloc specialitatea mea. Am pornit tare, urmarindu-l indeaproape pe Marian. Primii 1-200 de metri am reusit sa ma tin cat de cat, apoi s-a vazut diferenta de valoare si a trebuit sa mai reduc ritmul… nu de alta dar simteam ca imi scuip plamanii… si nu e frumos sa faci mizerie in salina. Am trecut linia de sosire al doilea, la cateva zeci de secunde de Marian, terminand in 3:35 (oricum, superviteza pentru mine, cred ca niciodata nu am alergat asa repede). E adevarat ca dupa cursa asta am tusit jumatate de ora si simteam sangele in gat si gura. A fost foarte intens. Echipa mea a terminat pe locul 4 din primele 10 care au luat startul, ceea ce nu e rau deloc.
A urmat o perioada destul de lunga in care am pierdut vremea prin salina, impreuna cu famila mea adusa la “aerosoli”. Apoi a urmat proba de cros, care nu a fost competitiv, ci doar de parcurs. Am alergat aproape toata cursa impreuna cu Andrei, la un ritm destul de sustinut. Am avut de parcurs 10 ture de salina, adica 8 km, dupa spusele organizatorilor. Asa cum spuneam, eu cred ca tura a fost mai lunga, pentru ca am terminat in 47 de minute si am alergat la un ritm de 5 – 5:10 pe km (dupa atatia ani de alergare, cred ca sunt in stare sa evaluez viteza de alergare dupa modul cum respir si cum ma misc). As zice ca crosul de “8 km” a avut de fapt 9,5-10 km. Oricum, nu conteaza prea mult. A fost interesant!
Organizatorii s-au straduit sa le iasa bine si in cea mai mare parte le-a iesit. Ma bucur ca Ro Club Maraton a fost partener al acestui eveniment si sper sa se mai repete.
Carmen s-a straduit sa filmeze cateva secvente, insa in salina era intuneric si n-a iesit prea grozav:
IOR Team – Andrei, Madalina, eu si Paul
Alaturi de noi, Gabi, Adina si Costel (toti din Ro Club Maraton)
Startul la cros.
Impreuna cu partenerul meu de cros, Andrei (caruia ii multumesc pentru companie si pentru poze).
Voluntar la Campioni Speciali
Miscarea invinge barierele - acesta a fost motto-ul actiunii la care am participat astazi in Parcul Florilor din Bucuresti. A fost un eveniment sportiv si cultural organizat pentru copii cu dizabilitati. Sufletul acestei actiuni este Ioan Moisa, un maratonist foarte bun, care este si membru in Ro Club Maraton si care de 5 ani se zbate sa realizeze acest eveniment.
Anul acesta am mers impreuna cu cativa colegi din club pentru a da o mana de ajutor, ca voluntari. Au fost cateva crosuri pe categorii de varsta, campionat de ping-pong, de sah, plus concurs de talente, la care au venit foarte multi copii draguti si talentati. Puteti vedea pe scurt toate acestea intr-un filmulet realizat de mine:
Aici unul din starturile la crosuri. Pe bicicleta e colegul Adrian Gabor, care s-a ocupat impreuna cu Florentina si alti colegi de buna desfasurare a alergarilor.
Cativa copii simpatici de la concursul de talente (au cam tremurat saracii, pentru ca a fost o zi rece).
Demonstratia de caini utilitari a incantat pe toata lumea, in special pe copii.
Iar aici o parte dintre voluntarii din club, veniti sa ajute.
Pozele sunt facute de Antonia Georgescu, fotograful oficial al clubului. Puteti vedea mai multe din realizarile ei pe site – http://art-photography.ro/
Campionii Sanatatii, editia 4-a
Nu imi vine sa cred ca deja am ajuns la a 4-a editie a acestui concurs. Am avut peste 700 de copii si parinti la linia de start, adica neasteptat de mult si chiar greu de tinut piept unui asemenea val de oameni. Per total am iesit bine, insa au fost momente despre care nu imi face placere sa imi amintesc. Oricat as vrea sa imi imaginez ca traiesc intr-o tara civilizata si intr-un oras civilizat, manelismul scarbos isi face aparitia la tot pasul, chiar si la un concurs pentru copii si parinti.
Dar sa o iau cu inceputul. Pentru aceasta editie n-am avut prea mult timp de pregatire. Asa cum se intampla totdeauna, fiecare dintre noi am avut pe cap propriile probleme si am lasat pe planul 14 acest concurs. Eu unul nu mi-am vazut capul de treaba si diverse alte preocupari in ultimele saptamani. Una peste alta, ne-am sincronizat destul de bine cu partea de promovare, am obtinut si cateva mici ajutoare de la firme partenere, am strans si niste voluntari, cateva premii (dar mult mai subtiri decat in alti ani), vremea urma sa fie frumoasa… deci premizele erau bune.
Am facut totusi greseala sa nu facem nicio sedinta organizatorica inainte, iar asta ne-a costat niste nervi.
Sambata dimineata ne-am adunat in IOR la treaba. Am instalat tot ce trebuia. Multumesc mult tuturor celor care au venit sa dea o mana de ajutor.
Timpul a trecut rapid, iar lumea a inceput sa se adune. Si au venit, frate, cu mic cu mare, adica vreo 365 de cupluri copil-adult. Ei s-au distrat. Noi mai putin. Victor se plangea ca nu are suficienti oameni pe traseu. Bogdan si Gabi erau terorizati de tot felul de “indicatii pretioase”… In zona de inregistrare nici nu vreau sa stiu ce a fost. Acolo e un soi de macel. Noroc ca se ocupa cei mai puternici dintre noi, adica fetele.
Eu filmam. Lucky me!
Ba chiar am alergat impreuna cu Antonia la categoria “Piticei”. Alergat e mult spus, pentru ca Antonia avea un ritm de molusca iesita la pensie, insa ea isi lua foarte in serios treaba – ma uitam la ea cat e de concentrata si ma pufnea rasul. Ok, probabil ca asa sunt si eu la maratoane, cand mi se pare ca alerg ca vantul si ca gandul, dar practic stau pe loc fata de cei care vin pe primele locuri. Oricum, mi-a facut placere sa alerg impreuna cu “piticoata”, care considera treaba asta cu alergarea ca fiind “serviciul” meu. Si culmea e ca in mod normal alearga mult mai repede, dar acum cred ca era si putin emotionata.
Dupa ce am terminat “cursa” mi-am reluat locul in spatele camerei. Am putut admira o multime de parinti si copii draguti, dar si cativa parinti disperati, pe care i-as fi batut in cap cu trepiedul de la camera – trageau de copii ca de valize sau ii imbranceau ca sa alerge mai repede… Disperati, asta e cuvantul…. Nu mai zic cati dintre ei nu respectau regula principala, aceea de a nu tine copilul de mana. Ideea de baza era ca parintele sa insoteasca copilul, nu sa traga de el. Insa “marile” premii puse in joc reprezentau o tentatie mult prea mare.
Odata terminate toate cele 9 curse, am revenit in foisor unde avea sa urmeze festivitatea de premiere. Si aici a inceput balamucul maxim, care m-a dezgustat pana peste poate. Noi promisesem ca dam fiecarui copil cate un premiu de participare. Practic acel premiu era o carticica si o cosmeticala mica si amarata. Deci ceva simbolic. Unii romanii insa sunt disperati, hrapareti, necivilizati si manelisti pana in maduva oaselor. Au inceput sa intre puhoaie in foisor pentru a-si revendica premiul. Noi le spuneam sa nu intre, pentru ca le vom da tuturor. Ei, nimic. Va imaginati cateva sute de oameni in amfiteatrul din jurul foisorului, iar noi o mana de oameni incercand sa le facem fata.
Ati vazut “Resident Evil”? Fazele alea cu zombi care incearca sa ii manance pe cei cativa oameni izolati intr-o cladire… Diferenta e ca oamenii din film aveau niste pusti cu care le zburau creierii scarbelor de zombi. Noi nu aveam nimic, decat interminabila rugaminte sa nu intre in foisor. Am vazut parinti care isi impingeau copiii sa se duca sa ia o punga. O cucoana a intrat si a furat vreo 5 pungi pe care le-a dat altuia peste gard. Un puradel se cocotase peste pungi si cand l-am impins putin, 1 milimetru, era sa iau bataie de la taticul sau minunat, din etnia romulana…
Brusc m-am intristat si nu mi-a mai trebuit nimic. Sincer. Mi s-a facut o asa scarba, incat imi venea sa dispar in momentul ala din acel loc, din Bucuresti si din Romania, in general.
A fost si greseala noastra ca nu le-am dat acele pungi imediat ce au trecut linia de sosire. In felul acesta s-ar fi dus naibii acasa si poate ar fi ramas doar cei cuminti si civilizati, pentru care de fapt am facut tot efortul asta. Pentru ca trebuie sa spun ceva: daca isi imagineaza cineva ca vreunul dintre noi castiga ceva din aceasta “afacere”, se inseala rau de tot.
La editia urmatoare, daca o sa o mai facem, o sa fim mai multi si mai eficienti.
Sigur, impresiile mele sunt poate prea “negre”. Am primit multe reactii pozitive dupa concurs. Oamenii s-au distrat si au apreciat munca noastra. E important ca mesajul nostru ajunge la tot mai multi parinti si copii. Sunt sigur ca cei mai multi dintre ei vin pentru a se simti bine si pentru a face sport, nu pentru acele premii…
Daca imi permiteti sa termin aceasta relatare cu o filozofie (marunta): asa cum cei de la Viitor Plus se straduiesc sa planteze pomisori pentru a combate fenomenul de desertificare, cred ca ar trebui sa existe o asociatie care sa planteze bun-simt in societate, pentru a combate “manelizarea”. Sau daca nu reusim asa, atunci macar sa le plantam cate un par in cap tzoapelor si mitocanilor
Alergare de grup in direct la Digi24
Serban Damian 
Alergare, Antrenamente, Filmarile mele, Media, Ro Club Maraton 
alergare, digi24, grup, IOR, Ro Club MaratonAstazi, la alergarea noastra de grup din parcul IOR, am avut surpriza sa fim vizitati de o echipa de la Digi24, care a transmis in direct “startul” nostru. Multumim Digi24 si ne bucuram ca promovati miscarea.
100 de alergatori. 1000 km. 10000 euro. Pentru Inima Copiilor
Serban Damian Alergare, Ro Club Maraton alergare, campanie, inima copiilor, IOR, parc, Ro Club MaratonIn urma cu doar cateva zile, cineva anunta pe forumul nostru ca va avea loc o actiune care imbina alergarea si caritatea – deci specialitatea noastra. Aceasta actiune se numeste In pas cu Paul. Cine este Paul? Paul Dicu este unul dintre alergatorii romani de curse extreme, iar zilele acestea alearga o cursa foarte dificila prin desert, Marathon des Sables. Paul participa pentru al doilea an consecutiv la aceasta cursa dificila, care se intinde mai mai multe zile, in care se alearga in etape de zeci de kilometri (cumuland 250 km, iar cea mai lunga etapa are 80 km). El a decis sa dedice aceasta cursa unei cauze caritabile, sustinand Asociatia Inima Copiilor, care se ocupa cu strangerea de fonduri pentru sectia de chirurgie cardiaca de la Spitalul de pediatrie Marie Curie din Bucuresti.
La campania “In pas cu Paul” poate participa oricine in perioada 8-14 aprilie. Pentru fiecare kilometru alergat, ING va dona 10 euro catre asociatia Inima Copiilor.
Revenind la anuntul de pe forum, care s-a propagat rapid si pe Facebook, iata-ne in duminica de Florii la alergarea de grup din IOR. De obicei, la aceasta alergare vin cam 10-20 de oameni, cam cei care stau in zona.
M-am trezit pe la 7. Afara ploua des. Simteam muschii destul de “grei” dupa semimaratonul de ieri de la Brasov (despre care o sa povesesc curand). Primul gand a fost ca nu o sa vina nimeni in parc si chiar simteam impulsul sa ma dau si eu lovit, insa ma oferisem pe forum ca vin sa filmez. Din fericire, pe la 8 si ceva a stat ploaia.
Am ajuns in parc unde deja erau vreo 20 de oameni. Si au inceput sa tot vina, de ziceai ca suntem la concurs. Ne-am adunat cam 100. Eu, pornit pe filmat, am inceput sa ii stresez pe oameni – pe unii i-am luat cu japca, altii au venit de bunavoie… Ce a iesit vedeti mai jos. Albul era predominant, de la tricourile de club. Mi-a crescut inima.
La prima tura am ramas in spatele camerei, ca sa iau imagini, insa apoi n-am putut sa rezist si am dus-o la masina, ca sa alerg si eu cu ei (pentru inima copiilor, bineinteles). Am alergat 3 ture, desi nu aveam in plan atat, fiind in plina recuperare. Ne-a plouat binisor, insa atmosfera era excelenta. Cred ca toti simteam ca facem un lucru frumos si ca ne uneste aceasta pasiune pentru alergare.
Oana a centralizat kilometrajul si am depasit 1000 de kilometri. Deci se poate spune ca am rezolvat problema celor 10000 euro pe care ING doreste sa ii dea, inca din prima zi. Ar fi frumos sa pluseze si peste aceasta suma.
Ma bucur foarte mult sa vad ca oamenii reactioneaza din ce in ce mai prompt la astfel de actiuni, ca exista dorinta de participare si implicare, ca oamenii sunt apropiati de Ro Club Maraton si il reprezinta cu placere si ca exista pe lume si oameni pozitivi, placuti, deschisi. Parca ne mai vine inima la loc, nu?
Alergarea pe timp de iarna, la minus nspe grade
In Romania si mai ales in partea de sud-est e iarna grea, asa cum nu s-a mai vazut de multi ani. Deja a devenit ceva obisnuit sa vedem doar temperaturi cu minus (si nu 1-2 grade sub zero, ci 15-20). Ma uit cu groaza la televizor unde arata imagini de prin tara, unde zapada depaseste in unele sate nivelul acoperisului, iar oamenii sunt scosi din case de jandarmi si militari. Din fericire pentru noi, in Bucuresti situatia nu este asa grava, desi circulatia este greoaie, si ne asteapta o noua saptamana de ninsori.
Sper ca acest articol sa nu para nepotrivit in contextul actual, cand unii oameni nu mai au nici alimente de baza din cauza zapezilor, iar noua ne arde de alergat prin parcuri…
Ideea e ca pregatirea alergatorilor pe distante lungi nu se opreste pe durata iernii. Unii aleg sa mearga la sala si sa alerge pe banda. Eu nu pot, pentru ca mi se pare chinuitor sa alergi pe banda, mai ales atunci cand e vorba de un long run. Fac o paranteza: un prieten, Gabriel Solomon, foarte bun alergator, a facut saptamana trecuta o alergare de 12 ore pe banda, ca antrenament pentru un proiect personal care va presupune alergarea timp de 24 de ore pe banda, in scopuri caritabile. A alergat “doar” vreo 96 km. Sigur, asta e o nebunie pentru cei mai multi dintre noi, insa Gabriel a dorit sa arate ca poate face acest lucru si a reusit.
Revenind: cand ai un maraton in primavara nu iti permiti sa stai pe bara si pierzi vremea, pentru ca risti sa nu prinzi o forma decenta pentru concurs. Alergarile pot fi facute cam pe orice fel de vreme, cu conditia sa iti iei cateva masuri de precautie. Frigul nu este un impediment foarte mare, asa cum poate v-ati inchipui. Daca stii sa te imbraci si nu ai timpi morti la antrenament, riscurile sunt mici. Important este sa ai echipament de calitate si sa inveti sa combini straturile, astfel incat sa nu simti frigul, dar nici sa nu te supraincalzesti. Eu consider ca aceasta este cea mai mare provocare in privinta alergarilor de iarna (cel putin atunci cand e vorba de antrenamente in parc, la cateva minute distanta de casa… nu vorbim de munte sau alte conditii speciale).
Ar mai fi problema alunecarii, dar si aceasta este rezolvabila cu o pereche de Yaktrax.
Vreau sa va mai prezint un produs excelent, care a devenit popular printre alergatori. Este vorba de Buff. La prima vedere pare un simplu “tub” textil, insa in realitate este mult mai mult decat atat. Este fabricat dintr-un material special si poate fi privit ca un echipament extrem de “versatil”, dupa cum puteti vedea in acest filmulet. Eu am 3, dar il port cu mandrie pe cel de la Gerar, unde am oferit tuturor participantilor cate unul (apropo, ne-au mai ramas cateva si le dam cu doar 40 de lei, oricui este dornic sa aiba unul; in magazin il luati cu cel putin 60 de lei; cine doreste, este rugat sa trimita un mail la oana.badea at roclubmaraton.ro).
Despre alergarea pe timp de iarna am raspuns la cateva intrebari pentru revista Prevention, unde a aparut un articol in numarul de februarie (il gasiti acum la chioscuri). Va redau aici intrebarile, in speranta ca veti gasi utile aceste informatii:
Majoritatea oamenilor evita sa alerge iarna de teama sa nu se imbolnaveasca. Care sunt cele mai importante 3 masuri pe care le putem lua pentru a ne proteja santatea?
Hidrateaza-te! Este foarte important, indiferent de sezon. Trebuie sa consumi suficiente lichide inainte, in timpul si dupa antrenament. Chiar daca aparent nu transpiri, sau cel putin nu transpiri la fel ca in timpul verii, totusi sa fi sigur ca pierzi suficient de multa apa si saruri.
Imbraca-te adecvat! Alege echipament sportive dedicate alergarii pe timp de iarna. Acesta te va proteja de frig si umezeala, dar in acelasi timp va mentine corpul la o temperature adecvata efortului – prea multa caldura este la fel de neplacuta ca si frigul.
Incalta-te optim! Exista pantofi de alergare speciali pentru teren denivelat sau alunecos, care nu permit umezelii sa patrunda si protejeaza impotriva frigului. Una din marcile consecrate este Salomon.
Nu te incapatana sa alergi afara daca vremea este nefavorabila sau esti putin bolnav! Mai bine sacrifica un antrenament decat sa te imbolavesti rau si sa stai cateva saptamani pe “banca de rezerve”. Ai putea opta pentru antrenament indoor – alergare pe pista, inot, fitness, bicicleta. Acest lucru se numeste “cross training” si iti va fi de folos, pentru ca pui la treaba si alti muschi.
Alergatul pe timp de iarna are mai multe beneficii decat cel din vara? Daca da, care sunt acelea?
Nu se poate afirma ca alergarea pe timp de iarna este mai benefica decat cea efectuata vara. Expunerea la temperature joase reprezinta un stres destul de important pentru organismul uman, deci consuma din resursele acestuia, care altfel ar putea fi utilizate in scopul cresterii performantei. Alegarea la temperature scazute va contribui la cresterea rezistentei la efort in acest mediu, deci ar putea fi util celor care concureaza in sporturi de iarna, de genul ski sau patinaj, insa pentru alergatorul obisnuit, care nu face sport de perfomanta, nu se poate vorbi de vreun beneficiu particular… poate doar acela de a diversifica peisajul in care isi desfasoara antrenamentele.
De ce anume este bine sa tinem cont atunci cand ne alegem echipamentul?
Echipamentul de iarna trebuie sa fie calduros, insa in acelasi timp sa permit evaporarea transpiratiei. Un echipament inadecvat fie nu va proteja impotriva frigului, fie va conduce la supraincalzire. Este important sa ne imbracam in straturi, sau “foi de ceapa” cum se mai spune. In acest fel vom putea sa dam jos sau adaugam cate un element, in functie de senzatia resimtita in timpul alergarii.
Primul strat trebuie sa fie placut la atingere si sa lase pielea sa respire – bumbac, poliester, Thermax. Al doilea strat trebuie sa retina umiditatea ce trece prin primul strat – lana, poliester. Stratul exterior trebuie sa blocheze patrunderea vantului rece, dar in acelasi timp sa lase umezeala sa se evapore – Gore-Tex.
Cand ne alegem hainele trebuie sa ne imaginam ca afara temperature este cu 10 grade mai mare decat cea pe care o arata termometrul – asta pentru ca in timpul efortului corpul produce caldura si chiar si atunci cand temperatura este sub zero grade, exista riscul de supraincalzire.
Dupa terminarea antrenamentului, nu trebuie sa stam nicio secunda in frig, pentru ca transpiratia se va raci rapid pe corp si riscam imbolnavirea. Cel mai bine este sa termini alergarea acasa, astfel incat sa te poti schimba in haine uscate imediat. Pe de alta parte, daca nu iti permiti acest “lux”, cel putin sa ai la tine haine uscate sau macar o pereche de sosete uscate, ca te poti schimba.
Cui nu este recomandat alergatul la temperature scazute?
Alergarea la temperature joase ar putea pune problem persoanelor vulnerabile la frig, adica celor cu imunitate scazute si susceptibili la imbolnaviri, in special in sfera respiratore. Racelile sunt cele mai comune probleme in cazul celor care nu stiu sa se proteje corect impotriva frigului, dar au si o sensibilitate crescuta pentru astfel de probleme. Persoanele care sufera de astm bronsic trebuie sa evite alergarea la temperature reduse. De asemenea, persoanele cu afectiuni cardiac nu trebuie sa riste aparitia unor complicatii ce ar putea sa apara din cauza vasoconstrictiei periferice induse de temperaturile joase.
Ce le recomandati incepatorilor? – cati km sa alerge, cum, cat timp, ce tip de incalzire si relaxare pot urma?
Incepatorii ar trebui sa inceapa prin alternarea de mers cu bucati de alergare usoara. In functie de forma fizica in care se gasesc ar putea sa inceapa cu parcurgerea a 3-4 km de mers rapid sau jogging usor. Cresterea volumului de antrenament, care in cazul alergarii inseamna distanta parcursa sau timp petrecut in miscare trebuie sa se faca treptat, respectand regula lui “10%”, ceea ce inseamna ce o crestere optima a volumului este de 10% fata de saptamana anterioara. De exemplu, daca in prima saptamana ai parcurs 15 km, in saptamana urmatoare ar trebui sa faci 16,5 km. Pentru inceput alergarea se face la o viteza moderata, care sa permit un ritm nestresant al respiratiei – nu trebuie sa apara senzatia de sufocare sau de lipsa de aer. Daca antrenamentul se face cu monitorizarea pulsului, atunci recomand mentinerea acesuia la 120-130 batai pe minut. Incalzirea ar trebui sa fie alcatuita din exercitii de rotire a membrelor si trunchiului, pentru lubrifierea articulatiilor, iar faza de “cool down” dupa alergare poate fi alcatuita din exercitii de intindere (stretching) si respiratie.
Despre acest subiect puteti citi in plus aici si aici.
Ratele din Parcul IOR au noroc cu acest ochi de apa, in rest lacul e inghetat bocna.
Cu gandul la Gerar 2013
Revin cu doua filmulete despre Gerar 2012. Am facut un soi de review, care este si un promo pentru editia din 2013:
Iar aici catreva imagini de la Expo. Am organizat in holul mare al Rectoratului Universitatii Politehnica o expozitie la care au expus sponsorii si partenerii concursului:
Semimaratonul Gerar 2012
Pare un paradox, dar nu e: este mai greu sa fii organizator de concurs, decat sa il alergi! Cand mergi la un concurs ai doar grija ta – cu ce te imbraci si te incalti, ce mananci, ce strategie adopti si alte maruntzisuri. Cand organizezi, trebuie sa te concentrezi la un miliard de detalii care pot face diferenta intre un concurs reusit si unul “asa si asa” sau chiar prost organizat. Ca sportiv activ, cu zeci de curse alergate, pot sa observ imediat aceste detalii si sa dau o nota respectivelor concursuri.
Cand un eveniment iese bine sau foarte bine, devine aproape o obligatie continuarea organizarii lui. Asa s-a intamplat si cu Semimaratonul Gerar. Dupa editia din 2011, dupa care am avut aproape numai reactii pozitive, am decis sa reeditam evenimentul si in 2012. Ne-am apucat de treaba undeva prin noiembrie, ceea ce este relativ tarziu. Aveam experienta primei editii, asa ca a fost ceva mai usor, insa aveam si obligatia sa corectam scaparile de data trecuta. “Masinaria” de organizat concursuri s-a pus in miscare. Nucleul “dur” (si muncitor) a fost format din AnaMaria, Oana si Gabi, care s-au agitat cel mai mult si in mare parte succesul acestei editii li se datoreaza. Implicarea mea a fost ceva mai limitata, pe de-o parte pentru ca am simtit nevoia sa ma detasez putin de problemele clubului dupa anul 2011 care a fost extrem de obositor si tensionat, iar incepand cu primele zile ale lui 2012 am avut o multime de pacienti, iar timpul meu a fost mult mai limitat. Totusi am incercat sa imi aduc si eu aportul cat am putut.
Pana cu vreo 10 zile inainte de concurs pierdusem orice speranta ca denumirea concursului ar mai putea sa-si gaseasca un corespondent in vremea de afara. Cu o saptamana inainte a inceput sa ninga. In ziua concursului termometrul arata minus 15,5 grade Celsius. GERAR!
Stiam ca am de stat afara, asa ca m-am blindat ca pentru Polul Nord. Si cu toate astea, dupa ore intregi de filmat, nu mai eram sigur daca mai am degete la picioare Important este ca a iesit foarte bine, chiar peste asteptarile noastre. Am avut o multime de sponsori. Am avut televiziuni la fatza locului, cat n-au vazut altii la evenimentele lor niciodata – B1, Antena 1 si 3, Realitatea TV (care a transmis startul in direct), Romania TV, Sport Klub, SensoTV, GigaTV. A fost o zi frumoasa si insorita. Oamenii aveau chef de alergat. M-am uitat cu jind la ei cum iau startul, dar m-am bucurat pentru bucuria lor.
Traseul nu este usor. Exista cateva urcari destul de abrupte, iar atunci cand este zapada pe jos, treaba devine si mai dificila. Din fericire n-am avut niciun incident pe traseu. Toata lumea a inteles ca nu e cazul sa exagereze. Au fost cateva echipe puternice care erau favorite la podium, iar ceilalti au venit la distractie. Alergarea in grup este mult mai amuzanta si mai stimulativa. Mai faci o gluma, mai primesti o incurajare – lucrurile se leaga intr-un mod subtil si daca esti mai slab ai sanse sa iti depasesti performantele, iar daca esti mai tare nu iti pare rau daca mergi sub timpul tau, pentru ca te concentrezi pe a-i sustine pe ceilalti.
La festivitatea de premiere am jucat si rolul de MC. Astea sunt lucruri pe care nu aveam vreodata in intentie sa le fac, insa uneori ajungem sa exploram anumite aspecte ale vietii, care ne ajuta sa ne dezvoltam. Cine ar fi zis in urma cu 4-5 ani ca o sa organizez concursuri sportive, ca o sa fiu MC-ul unui eveniment sau ca o sa alerg maratoane. Mai auzeam vorba aia “ce-i al tau e pus de-o parte” si ma gandeam ca e o prostie, insa chiar asa este: ne cramponam uneori sa obtinem nu-stiu-ce, pentru ca ni se pare noua la acel moment ca e cea mai grozava solutie pentru viitorul nostru, insa de fapt viata ne conduce in cu totul alta directie, si cand ne uitam in urma nu mai simtim nicio urma de regret ca nu am luat-o pe primul drum. Sigur, exista si varianta in catre viata esueaza intr-o fundatura, dar sa nu vorbim despre lucrurui deprimante.
Inaintea semimaratonului am organizat si un cros de 3,6 km, la care au venit cam 100 de oameni. S-a alergat foarte tare. Primii veniti aveau gheatza pe barbie si pe nas.
Ne-am bucurat sa avem la acest concurs si persoane cunoscute, cum ar fi prezentatorul Daniel Osmanovici de la Antena 1, care este pasionat de alergare, dar si sportivi de performanta – Ciprian Balanescu, triatlonist de top, Horia Colibasanu, primul alpinist roman care a urcat pe K2 si Toma Coconea, campion mondial la competitii tip adventure.
Tot cu ocazia acestui concurs, colegul nostru de club, Tudor Butu si-a lansat cartea “Ironman – Drumul meu spre implinire”, despre care o sa mai povestesc curand.
Pana la editia din 2013 va las sa urmariti imagini de la editia de anul acesta:
Crosul Gerar
Imagini de la startul semimaratonului si de pe traseu
Imagini de la linia de finis
Imagini de la festivitatea de premiere
La start s-au aliniat in jur de 250 de sportivi.
Mai putin de o saptamana pana la Semimaratonul Gerar!
Ce pot avea in comun un prezentator TV, cel mai bun alpinist roman si un campion la triatlon? Dar un student, un medic sau un om de afaceri? Evident, cu totii vin la Gerar.
Circa 500 de persoane vor participa duminica 29 ianuarie, incepand cu ora 10:30 la prima competitie de alergare din acest an: semi-maratonul Gerar.
Competitia, care va avea loc pe aleile din campusul Universitatii Politehnica din Bucuresti, include doua probe: cros de 3.6 km si un semi-maraton pe distanta de 21 de km. Semi-maratonul se va desfasura in echipe formate din cate trei alergatori, toate locurile fiind deja ocupate, la doar cateva zile dupa deschiderea inscrierilor.
Mai sunt insa locuri libere la cros, iar premierea participantilor se va face aici pe categorii de varsta, separat femin si masculin, dorindu-se astfel incurajarea cat mai multor oameni sa faca miscare.
“Interesul atat de mare pentru Gerar arata ca tot mai multi oameni acorda atentie alergarii si unui stil de viata sanatos. Sunt sigur ca temperatura scazuta si, poate, zapada nu vor fi deloc un obstacol pentru cei care, pe 29 ianuarie, vor veni sa se bucure de alergare la Gerar“, spune dr. Serban Damian, presedintele Ro Club Maraton, co-organizator al competitiei.
Printre participanti se regasesc mai multe nume cunoscute, precum prezentatorul TV, Daniel Osmanovici (Antena 1) sau alpinistul roman cu cel mai bun palmares, Horia Colibasanu. Lor li se adauga si sportivi consacrati, multiplul campion national la triatlon, Ciprian Balanescu sau ultra-maratonistul Toma Coconea. “Imi place sa alerg si am mai participat si la alte maratoane montane. Ma bucur sa ma alatur acum sutelor de oameni care vor alerga la Gerar“, spune Horia Colibasanu, care a reusit pana acum escaladarea mai multor varfuri de peste 8000 de metri in Himalaya.
Aceasta este a doua editie a semi-maratonului Gerar, competitie organizata in parteneriat de catre Ro Club Maraton si Facultatea de Inginerie Electrica.
Mai multe amanunte despre competitie gasiti pe www.gerar.ro.
Parteneri: Universitatea Politehnica Bucuresti, Dove, Clear, Flanco, Isostar, Republika, Asociatia Bucharest Running Club si Radio Romania.
Informatii suplimentare despre semi-maratonul Gerar sau despre participanti puteti obtine de la:
Serban Damian, Ro Club Maraton, tel: 0722616785
Marian Chiriac, Ro Club Maraton, tel: 0747010291
Va invit la Semimaratonul Gerar pe 29 ianuarie
Filmuletul e facut de mine
