Proiectul “Aripi Deschise” – misiune indeplinita!
Am un sentiment de multumire cand ma gandesc la campania Aripi Deschise, pe care am incheiat-o sambata 29 octombrie prin Crosul Aripi Deschise.
Si vreau neaparat sa povestesc despre asta, nu neaparat pentru ca ma simt eu multumit de aceasta realizare, ci pentru ca am de multumit multor oameni deosebiti care si-au adus contributia si fara de care nu am fi avut nicio campanie si niciun cros.
Campania de anul acesta a fost o continuare a celei de anul trecut “42 pentru o sansa”. Ar fi trebuit sa o facem tot legata de Maratonul International Bucuresti, insa nu s-a putut. Pentru ca lucrurile nu se fac de la sine – e nevoie de timp si de liniste pentru a gandi o astfel de campanie. Iar noi, echipa de organizare, n-am avut nici timp si nici liniste in ultima vreme.
Cu luni in urma noi am inceput sa ne gandim ce facem la MIB, ma refer la o actiune umanitara. Am decis sa gasim o cauza si am venit cu propuneri. Nimic nu se lega. La un moment dat, am primit un telefon de la o doamna de la Asociatia Pavel, o organizate caritabila care desfasoara diverse actiuni pentru copiii cu cancer si boli grave de la Spitalul Fundeni. Era vara cand n-am intalnit cu doamnele de la aceasta asociatie si am decis sa facem un proiect comun. Ele erau destul de dezamagite de un alergator care le propusese un proiect, apoi le lasase pur si simplu balta, dupa ce se bucurase de sprijinul si promovarea acestei asociatii.
Au urmat lunile de agitatie si framantari cu Adunarea Generala a clubului, iar noi nu reuseam sa ne decidem asupra proiectului. Imi era asa rusine ca apucasem sa promitem implicarea intr-un proiect si acum riscam sa fim pusi in aceeasi “oala” de neseriozitate cu acel alergator… Intr-o perioada foarte grea pentru mine, cand Dora a fost in spital cu meningita, pacienti gramada si presiune foarte mare legata de AG, am decis sa iau taurul de coarne si sa demarez impreuna cu prietenii mei dragi un proiect de caritate pentru Spitalul Fundeni.
Cu sprijinul doamnelor de la Asociatia Pavel am ajuns la dl. Prof . Arion, seful sectiei de pediatrie de la Fundeni si am povestit despre posibila campanie. Dl. Profesor, cu care am facut si eu pediatria in anul 6 de facultate, a parut putin suspicios la inceput, insa apoi mi-am dat seama ca a devenit interesat. In fond nu trebuia sa faca nimic, decat sa accepte sa folosim numele spitalului in campanie.
Impreuna cu d-na dr. Colita si d-na. asistent Ulmeanu am identificat necesitatile si am decis sa avem drept scop al campaniei cumpararea unor echipamente medicale foarte scumpe, care au rol de monitorizare a copiilor ce fac tratamente cu citostatice.
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand ma gandesc ca unul din copiii mei ar putea fi diagnosticat vreodata cu o boala grava, ma cutremur si reprim imediat acel gand.
Dupa aceasta vizita la spital a avut loc Adunarea Generala a clubului; am profitat de moment pentru a prezenta acest proiect colegilor. Stiam sigur ca vor rezona la propunerea mea. Trebuie sa fac o precizare, utila probabil unora care isi imagineaza ca Ro Club Maraton functioneaza ca o firma, in care patronul da niste ordine, iar subalternii executa. Departe de a fi asa. In Ro Club Maraton oamenii se alatura unui proiect sau altuia, daca au timp, chef si incredere in cel care propune si in reusita proiectului. Imi vine greu sa cred ca vreodata colegii mei se vor lasa manipulati, astfel incat sa faca jocul cuiva si sa urmeze un drum care satisface doar interesele personale ale nu stiu cui.
Eu mi-am asumat public rolul de “project manager” pentru aceasta actiune si am sperat ca oamenii mi se vor alatura. Si asa s-a intamplat.
Dupa o perioada de la AG am inceput discutiile in grupul meu de oameni de incredere si am schitat proiectul. Cu ajutorul lor extrem de pretios a aparut si siteul, materialele media, documentele legale… deci tot ce ne trebuia pentru a porni la drum.
“Genuine fake watches”
Cu vreo doi ani in urma cand am fost la turci in concediu, m-am dus ca tot omul in bazar sa casc gura. E un spectacol interesant, nu neaparat pe gustul meu, dar totusi merita privit. M-a distrat denumirea unui magazin – “Genuine Fake Watches”. Inauntru gaseai orice ceas iti dorea inima, cu preturi intre 5 si 100 euro. Daca negociai bine, puteai sa iti cumperi un Rolex de 30.000 euro cu doar 20 de euro. Super-afacere!
Mi-am adus aminte de denumirea magazinului cand mi-am cumparat un gadget de la expo New York City Marathon. Nu este un “fake” in adevaratul sens al cuvantului, ci poate mai curand s-ar incadra in categoria “snake oil” (cine nu stie despre ce vorbesc, sa dea un search). De ce mi l-am mai cumparat daca aveam indoieli? Pai, asa, ca uneori mai spargem bani si aiurea, nu doar pe ce trebuie.
E vorba de un soi de “colier” pentru sportivi, care se numeste Phiten. De fapt, exista o multime de produse pe care aceasta firma le comercializeaza (exista si un site in romana). O multime de sportivi celebri, inclusivi maratonisti le poarta, asa ca marketingul m-a invins brutal de aceasta data si m-a facut sa bag mana in buzunar.
Aceste produse au incorporat in structura lor titan si alte metale, care sunt reduse la nivel de particule, amestecate cu molecule de apa si incluse in structura materialului din care e fabricat colierul, bratara, plasturele etc. Cica acest titan are capacitatea de a regla campul electric al corpului si in felul acesta te simti mult mai bine.
Ideea e ca produsele arata foarte bine, sunt perfect marketate si se vand la fel de bine. Studii care sa dovedeasca ceva? N-am gasit. Pe siteul lor nu ofera niciun argument stiintific. Wikipaedia le prezinta ca produse mincinoase. Pe forumuri exista tone de discutii pro si contra. Unii spun ca s-au vindecat de tot felul de dureri musculare si articulare, altii ca n-au simtit absolut nimic. Eu sunt din categoria ultimilor. Adevarul e ca nici nu ma durea ceva anume, ca sa simt o ameliorare punctuala. In rest, ma simt fix la fel ca si inainte: uneori plin de energie, alteori stors de vlaga.
Nu pot sa va recomand sa va luati. Nu am argumente. Eu o sa port in continuare “colierul”… pentru ca uneori, sau chiar de multe ori, functioneaza si metoda placebo.
Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc, 1 decembrie 2011
Serban Damian 
Alergare, Alergari de grup, Ro Club Maraton 
1 decembrie, ilie rosu, maraton, parcul IOR, Ro Club MaratonNeobositul si mereu suprinzatorul meu prieten, Ilie Rosu ne da de lucru chiar si pe perioada cand s-ar presupune ca suntem off-season, adica iarna. Dupa Maratonul “Pe aici nu se trece!”, ce a avut loc in august, intre localitatile Marasti si Marasesti, acum o sa alergam pe 1 decembrie, in Parcul Al.I Cuza din Bucuresti, pentru a aduce un omagiu celor care au infaptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Maratonistilor nu le trebuie prea mult ca sa fie imediat gata de un maraton. Imediat dupa ce Ilie a anuntat pe forum ca va organiza acest maraton, oamenii au inceput sa se inscrie. Cum Ro Club Maraton nu il putea lasa sa se chinuie de unul singur cu organizarea, am preluat alaturi de el aceasta problema si iata ca anuntam cu mandrie prima editie a acestui concurs inedit, care va avea proba de maraton (10 ture de parc), semimaraton (5 ture) si maraton stafeta (2 oameni). Traseul nu este unul usor. La fiecare tura vor fi scari de urcat si coborat. In plus, sansele sunt sa fie chiar frig la acea data. Poate chiar zapada.
Asadar, nu este un concurs pentru incepatori sau neavizati.
Eu m-am inscris impreuna cu un coleg la stafeta, pentru ca dupa New York nu ma simt in stare sa fac un maraton la mai putin de 1 luna. Totusi, fiind schimbul 1 la stafeta, nimic nu ma impiedica sa continui sa fac ture dupa ce imi termin semi de facut.
Gasiti toate detaliile despre concurs aici. Sunt disponibile doar 100 de locuri si jumatate s-au ocupat deja.
New York City Marathon 2011, 3:55:00
- 47438 participanti
- 12894 – locul meu
- 3:55:00 – timpul meu
- superatmosfera, superconcurs, superoameni
Jurnal de campanie
Am pornit destul de timid campania “Aripi Deschise”, trebuie sa recunosc. Ratand momentul Maratonului International Bucuresti, unde expunerea este foarte mare, n-am stiut cat de bine vor reactiona potentialii sponsori la o expunere ceva mai redusa, respectiv crosul Aripi Deschise pe care il vom organiza pe 29 octombrie.
Insa asteptarile noastre au fost intrecute. In mai putin de 10 zile am adunat in jur de 10.000 euro, ceea ce este extraordinar. Am spart gheata sponsorizand chiar eu campania, alaturi de firma Isostar, ca si anul trecut. Pana la urma este firesc sa contribui chiar tu la sustinerea unei cauze pe care o sustii, inainte sa astepti pe altii sa o faca. Cred ca asa ar trebui sa gandeasca fiecare dintre cei care chiar doresc sa ajute – o donatie cat de mica, un tricou de sustinator cumparat, reprezinta o contributie necesara… asta daca vrei cu adevarat sa ajuti si crezi in cauza pe care o sustii.
La standul din Expo MIB am adunat inca aproximativ 700 de euro din tombole, concursuri, vanzari de tricouri.
Apoi a urmat o perioada de liniste. Nu se anunta niciun sponsor.
Si de-odata: Porche Romania, Digital Optics, Coca-Cola, Banca Italo-Romena, Carrefour, Enel, Ixia. Iar lucrurile nu se vor opri aici, sunt sigur. Mai avem cateva promisiuni care credem ca se vor transforma in realitate.
Oamenii si companiile au incredere in noi, pentru ca in campania de anul trecut s-a vazut clar si cu maxim de transparenta ce am facut cu banii, si exact la fel vom proceda si anul acesta.
Joi am fost la matinalul de la TVR1 – Romania, Zi de zi! – http://tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-10-20-7-28.flv&id=Romania, zi de zi! (de la minutul 37)
SensoTV, televiziune online ne sustine cu realizarea acestui reportaj:
Daca vreti sa ajutati, nu ezitati! Au mai ramas doar cateva zile. Faceti o donatie, cumparati un tricou de sustinator (sunt foarte frumoase) sau incercati sa obtineti pentru noi o sponsorizare la compania unde lucrati. Toti banii vor merge catre echipamentele medicale pe care le vom dona Spitalului Fundeni, sectia de oncopediatrie.
Promo Aripi Deschise
Mi-am pus la bataie talentele regizorale si am conceput un mic filmulet pentru campania “Aripi Deschise” . A fost destula munca, insa am facut-o placere. Si sper ca si cu folos. Pentru ca deocamdata lucrurile nu par sa se urneasca asa cum am vrea noi. Totusi nu ne pierdem speranta. Si anul trecut, cele mai bune lucruri s-au intamplat pe ultima suta de metri.
Crosul Casiopeea, impotriva cancerului de san
Duminica, pe o vreme rece (doar 5,5 grade la ora 9 dimineata) am sustinut lupta impotriva cancerului de san alergand la Crosul Casiopeea, in Parcul Tineretului. Lume multa si multi cunoscuti. Startul baietilor s-a dat pe la ora 11, ceea ce a insemnat ca am tremurat de frig cateva ore, insa am profitat de ocazie sa mai impart flyere pentru crosul Aripi Deschise de pe 29 octombrie.
S-a alergat o tura in jurul lacului – traseu destul de rapid, fara prea multe hopuri.
Pe final, m-am simtit urmarit de Conu’ Mila, caruia ii ardea de ras, din cate se vede in poza asta. Eu eram cu ficatul in gat si ma straduiam sa nu mor inainte de linia de sosire.
Aici un exemplu despre cum nu trebuie alergat un cros. Am plecat mult prea tare pentru nivelul meu. Primul kilometru l-am facut in 4 minute. Era clar ca nu pot sa o tin asa. Am fost nevoit sa reduc ritmul la peste 4:30 pe urmatorii doi kilometri, si abia pe ultima jumatate de km am scazut pe la 4:12. Cred ca daca na abtineam pe primul km si nu alergam ca nebunu’, reuseam un ritm constant de 4:10 – 4:20, ceea ce mi-ar fi adus o economie de cateva secunde. Am terminat cei 3,5 km in 15:16.
(Semi)Maratonul International Bucuresti 2011
A trecut si MIB-ul de anul acesta. Cu bine. In ciuda faptului ca se anunta o nereusita, atat pe plan general – schimbarea traseului pe ultima suta de metri, ca si pe plan personal – o perioada proasta prin care am trecut.
MIB-ul a inceput sa fie principalul punct de atractie pentru maratonistii romani, in primul rand pentru ca e acasa, in al doilea rand pentru ca intr-o masura mai mare sau mai mica, este “al nostru”. Eu cel putin asa simt. Clubul s-a nascut si a crescut in stransa legatura cu acest concurs si probabil asa va ramane.
Si anul acesta alergatorii din Ro Club Maraton au reprezentat peste 10% dintre alergatorii la probele competitive, ceea ce e un motiv de mandrie pentru noi.
Aproape toti membri Ro Club Maraton au concurat la cate o proba la MIB. In plus, pe langa membri obisnuiti, am avut o multime de alti alergatori din afara clubului care au dorit sa alerge pentru noi. Ca in niciun an, Ro Club Maraton a participat cu 14 stafete in concurs!! A fost mai frumos decat imaginam, cel putin din acest punct de vedere.
Modificarea traseului, din cauza summitului NATO a fost o pleasca ce a cazut pe capul organizatorilor cu doar 3 saptamani inainte de concurs. O chestie cat se poate de stupida – despre summit se stia din 2008, iar autorizatia pentru MIB a fost acordata in aprilie. Insa doar cu 3 saptamani inainte s-au prins cei de la primarie ca cele doua evenimente se suprapun in aceeasi zona. Si cum suntem o tarisoara mica si amarata, iar maratonul este privit (inca) drept o tzacaneala a unora, noi astia sariti de pe fix a trebuit sa ne dam cateva sute mai spre est si sa ne mutam cartierul general in Piata Alba Iulia, in loc de Piata Constitutiei. Parea o situatie naspa, ca sa zic asa, insa s-a dovedit a fi chiar ok. Traseul s-a dovedit a fi mult mai “alergabil” decat cel vechi, desi destul de anost. Pentru un strainez venit in Buc, cele 4 ture date pe Splai si pe la Muncii au fost probabil extrem de banale.
Inainte de un maraton si chiar de un semi se presupune ca trebuie sa te odihnesti, in niciun caz sa stai in picioare ore intregi. Pentru mine si cativa colegi inimosi, carora le multumesc foarte mult, cele 2 zile inainte de MIB au insemnat multe ore de stat la standul nostru din Expo. Dar n-am distrat – ne-am intalnit cu o multime de prieteni si cunoscuti, am organizat tombole si concursuri, am impartit si vandut tricouri. Ca si anul trecut, standul nostru a fost cel mai animat si vizitat. Din pacate, per total Expo de anul acesta nu a fost prea interesant. Cu exceptia standului Isostar, nu prea aveai ce vedea sau ce face. Mai e mult pana sa ajungem la nivelul expozitiilor de afara… (abia astept sa vad expo de la Maratonul New York, peste cateva zile).
Sambata am contribuit toti la organizarea Crosului Copiilor. Victor a fost organizator principal si i-a iesit din plin. Au venit foarte multi copii si vremea a tinut cu ei. Cine si-ar fi imaginat ca a doua zi va ploua si vor fi cu 10-15 grade mai putin.
In dimineata zilei de sambata colegul Marian de la MVCom a adus panourile pe care le gandisem impreuna – unul pentru a te fotografia cu el in spate si 2 pentru scris impresii. Am facut o greseala strategia imensa ca le-am pus de dimineata. Cele pentru impresii au fost rapid mazgalite de copiii de la cros si s-a pierdut tot efectul… In fine, invatam de la un an la altul.
Zilele petrecute la expo au fost intense si obositoare. Ne-am straduit sa iasa totul bine, atat pentru colegii nostri care stim ca apreciaza asta (99% dintre ei, pe care ii iubim si ii respectam… restul de 1%… make me feel sick…), cat si pentru a strange bani pentru campania noastra “Aripi Deschise“, pentru care am strans peste 700 de euro in aceste zile petrecute la expo.
Asadar, dupa toate zilele de stat in picioare, si dupa ultimele luni in care nu mi-au mers deloc antrenamentele, ma asteptam la un mare esec personal la MIB. Ca de obicei, mi-am propus sa fac record personal si mai ales sa cobor sub 1:40 pe semi, lucru pe care aproape il reusisem la Cluj. La initiativa lui Gabi au fost formate pace-grupuri, iar eu m-am lipit de cel de 1:40, impreuna cu Ioana cu care am alergat si la Cluj si cu Bogdan “Grossman”, care si el alergase in urma noastra la Cluj.
Dimineta concursului a fost una efervescenta, in ciuda frigului patrunzator.Toata lumea se agita. Era o atmosfera incredibila. N-am adunat pentru poza de grup – eram multi si frumosi. Suntem intr-adevar un club puternic si trebuie sa luptam sa ne mentinem asa si sa nu permitem unor oameni josnici si parsivi sa ne strice unitatea de grup si directia buna cu tot felul de “manevre” si sabotaje.
Nu ne asteptam la cine stie ce public, pentru ca afara era frig si ploua. Si mai suntem si romani, asa ca interesul pentru sport este foarte pipernicit. Cu toate acestea, la linia de start erau vreo 2 mii de alergatori.
S-a dat startul. Intr-o invalmaseala de nedescris, am incercat sa ne facem loc ca sa intram in ritm. Am stabilit rapid cu Ioana si Bogdan sa conducem fiecare cate 2 km. Stupizenia pamantului, pentru care imi vine sa imi trag palme a fost ca eu am ramas setat pe ideea ca trebuie sa alergam cu 5′/km pentru a face 1:40. Doar ca nu era adevarat. Pentru 1:40 trebuie alergat cu 4:44. Ritmul de 5′/km este pentru 3:30 la maraton – celalalt target “secret” al meu. In capul meu s-au amestecat.
Primul kilometru l-am parcurs cu 5:13 din cauza aglomeratiei. Apoi lumea s-a rasfirat, asa ca am inceput sa bagam. Ritmul a scazut vertiginos. Ma simteam neasteptat de bine. Vremea rece ma favorizeaza (deh, stratul adipos tine de cald…). Am alergat perfect primii 10 km. Am avut kilometri si cu 4:21, ceea ce pentru mine era SF cu ceva timp in urma. Cand am revenit in Piata Alba Iulia dupa prima tura am simtit ca zbor. Toate incurajarile “personalizate” (hai Serban!, hai Ro Club!) sunt extrem de motivante. Ne salutam permanent cu oameni cunoscuti cu care ne intersectam. Era o senzatie unica si de asta iubesc MIB-ul. Am mers foarte bine pana la km 17. Apoi a intrat Ioana la conducere si a inceput sa se distanteze usor. Mi-am dat seama ca nu pot sa ma tin de ea. Bogdan s-a desprins si el. Am bagat rapid cele 2 geluri pe care le luasem cu mine. Incepuse sa mi se faca frig, semn ca energia se cam ducea. Am sperat sa capat un pic de elan in zona populata de langa piata. In capul meu persista ideea de sub 5′/km. Am vazut ca am in jur de 4:50 si am zis ca e ok si asa. Ultimul km a fost chinuitor. Nu mai puteam sa trag. Am alergat cat am putut de tare si scoteam sunete aiurea din cand in cand, probabil ca sa respir mai usor. Vedeam cum se scurge timpul catre 1:40…
Am trecut linia in 1:40:24 (timp net). Cele 24 de secunde insemnau in jur de 100 de metri de alergare… Oricum, m-am clasat cam pe locul 130 din vreo 7-800 de alergator la semi, ceea ce nu e chiar rau.
Oricum, mi-am facut record personal si stiu sigur ca pot sa ajung mai jos, tinand cont ca pregatirea mea din ultima vreme nu a fost deloc buna, si cu toate astea am reusit un PB.
Dupa concurs m-am schimbat rapid si am plecat din nou la stand. Rand pe rand s-au perindat pe acolo mult colegi si si-au notat timpul obtinut pe un panou. Unii au realizat timpi fantastici, altii mai putin, insa toata lumea a terminat in stare buna de functionare. Sunt inconjurat de oameni ambitiosi, iar asta ma face sa fiu si eu asa.
Per total, MIB-ul a iesit foarte bine. Organizatorii sunt din ce in ce mai organizati de la an la an, iar Ro Club Maraton este o prezenta din ce in ce mai pregnanta la acest concurs.
Ne vedem la anul!
Za drim tim:
Noul traseu:
Spliturile mele:
Va invit sa participati la Crosul “Aripi Deschise”, pe 29 octombrie
Citesti blogul meu? Iti place ce gasesti aici? Daca da, atunci ajuta-ma sa duc la bun sfarsit o actiune de caritate pe care am demarat-o alaturi de asociatia pe care o conduc.
Ro Club Maraton a demarat o campanie umanitara care isi propune sprijinirea celor 5.000 de copii internati anual in Sectia de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni. Sunt copii internati cu leucemie, limfoame, talasemie, hepatite cronice, precum si copii care fac dializa. Sunt copii suferinzi, cu aripile frinte.
Pentru ei ne propunem sa strangem suma de 20.000 euro, in vederea achizitionarii a trei monitoare vitale ce evalueaza pulsul, tensiunea, saturatia de oxigen si determina EKG-ul in timp real, precum si trei sisteme de oxigen.
Pe 29 octombrie vom organiza un cros umanitar in Parcul Al. Ioan Cuza din Bucuresti. Va fi un cros cu peste 500 de participanti, cu probe speciale pentru copii, pentru medici si pentru supravietuitorii cancerului, dar si cu probe pentru alergatorii care sustin cauza.
Dorim sa strangem fondurile de care Sectia de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni are urgenta nevoie! Impreuna putem da o sansa la viata copiilor care o pot pierde in orice moment!
Cum ne puteti ajuta
Companiile, organizatiile si institutiile pot deveni sponsori ai campaniei prin:
- achizitionarea unor seturi de tricouri, cu o valoare cuprinsa intre 500 si 1500 de Euro, care vor fi inscriptionate cu logo-ul companiei, un astfel de tricou urmand a fi purtat la cros de catre unul dintre alergatorii Ro Club Maraton;
- negocierea de pachete individuale de promovare a numelui companiei pe materialele promotionale dedicate campaniei, luand in considerare suma cu care sunteti interesati sa contribuiti, in situatia in care nu va regasiti in pachetele puse la dispozitie de catre organizatori.
Nota: sumele rezultate din achizitionarea de pachete deja formate sau prin negocierea de acorduri individuale vor fi virate in contul campaniei in baza unorcontracte de sponsorizare, incheiate in conditiile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea. Sustinerea acestei campanii umanitare, prin semnarea unui contract de sponsorizare, inseamna directionarea in conformitate cu prevederile Codului Fiscal, a 20% din impozitul pe profit datorat statului, in limita a 3 la mie din cifra de afaceri, fara vreo cheltuiala adiacentapentru sponsor.
Individual poti sustine campania:
- alergand alaturi de noi la cros. Taxa de participare modica pe care o vei plati va constitui o donatie in contul campaniei;
- ajutand ca voluntar la organizarea crosului. Noi toti facem aceasta campanie pe baza de voluntariat. Ajuta-ne cu tot ce poti in functie de timpul si abilitatile de care dispui la promovarea campaniei sau la locul de desfasurare a crosului;
- achizitionand un tricou. Chiar daca nu poti sa fii alaturi de noi prin alergare, poti sa sustii aceasta campanie cumparand un tricou inscriptionat pe fata cu logo-urile “42 pentru o sansa” si Ro Club Maraton. Purtand tricoul vei raspandi mesajul campaniei, aratand tuturor ca esti alaturi de noi in aceasta campanie.
- donand in conturile destinate acestei campanii deschise de catre Asociatia Ro Club Maraton.
Parteneriate media
Publicatiile, radiourile, televiziunile si bloggerii pot sustine campania devenind parteneri media. In baza unui contract de parteneriat media vom stabili modalitatile siconditiile de promovare reciproca.
Mai multe detalii pe http://42pentruosansa.ro/aripideschise/
Crosul Unicredit by Ro Club Maraton
La acest cros am participat, dar nu in calitate de concurent, ci de organizator.
Desi Ro Club Maraton nu a fost constituit pentru a organiza evenimente, ci pentru a asigura reprezentarea celor care vor sa participe la diverse concursuri de alergare, cu timpul am inceput sa organizam si noi diverse evenimente (Campionii Sanatatii, Semimaratonul Gerar) si in cele din urma am fost solicitati de altii sa organizam si pentru ei.
Crosul Unicredit a fost organizat pentru angajatii acestei companii, care este foarte interesata de sanatatea angajatilor. Acest lucru se datoreaza faptului ca unii dintre sefi sunt ei insisi pasionati de sport, iar acest lucru se reflecta si in atitudinea pe care o au fata de cei cu care lucreaza.
Eu n-am putut contribui prea mult la organizare, pentru ca am fost foarte ocupat si preocupat de diverse in aceasta perioada, insa colegii mei s-au achitat cu succes de indatorire. Crosul a fost organizat dupa toate standardele si a iesit perfect. Beneficiarii au fost foarte multumiti, iar noi ca organizatori ne-am bucurat alaturi de ei.
Iata aici cateva imagini de la organizare:
Iar aici crosul:
Din cate am vazut, angajatii de la Unicredit sunt tineri, veseli si in forma. Destul de departe de imaginea corporatistului sedentar, obez si blazat, cu care ma intalnesc frecvent la cabinetul meu.
Copiii angajatilor au fost cei mai draguti concurenti:
