Sunt afisate toate articolele din categoria Concursurile mele
2016
May
31

4 in 1: concursurile mele in aceasta primavara + o recomandare postefort

N-am mai scris de ceva timp despre alergarile mele, dar asta nu inseamna ca n-au mai existat. E adevarat ca volumul a scazut considerabil fata de anii trecut, in special fata de ultimii doi ani in care m-am antrenat chiar mult si asta pentru ca am fost nevoit sa o las mai moale. Alergarea e buna, insa alergarea excesiva ajunge sa strice (“excesiv” e un aspect relativ de la om la om, nu va imaginati ca am alergat 600 km pe luna). Dupa un 2015 destul de bogat in concursuri si antrenamente, o accidentare veche a inceput sa ma chinuie din ce in ce mai tare, astfel ca in decembrie am decis sa iau o pauza totala de alergare, care a ajuns sa se intinda pe o luna si jumatate. Cred ca a fost cea mai lunga pauza din “cariera”. Asta nu inseamna ca am stat degeaba, ci am intensificat antrenamentele la sala, facand orice altceva in afara de alergare, pentru a evita aparitia durerilor.

Timid, la 1 februarie am hotarat sa reincep antrenamentele afara. A fost ciudat, pentru ca ma simteam din nou incepator, iar perfomantele mele fizice avusesera serios de suferit. Am inceput sa ma antrenez pana la limita de aparitie a durerii, ca macar pauza sa fi avut un sens (pentru cine se intreaba, durerea era la nivelul fesei, unde am descoperit in urma RMN-ului ca am tendonul bicepsului femural drept inflamat, probabil din cauza suprasolicitarii – o durere sacaietoare, care mai iradia si pe traseul sciaticului, asa ca mi-a dat palpitatii legat de posibilitatea unei hernii lombare, care insa nu s-a confirmat).

atena-2

Dupa atata pauza si cu un antrenament destul de modest, am ajuns in luna martie la primul meu concurs din 2016, Semimaratonul Atena. Acest concurs este fratele mai mic al maratonului clasic, pe care l-am alergat deja de 2 ori, asa ca vroiam sa completez si cu aceasta cursa. Este un concurs care imi aminteste foarte mult de cel de la Bucuresti, cu deosebirea ca aici sunt 2 ture prin centrul Atenei, in timp ce al nostru are de ceva timp doar o bucla (1-0 pentru noi). Cursa este foarte bine organizata, cu participare numeroasa, din toate colturile lumii. Se alearga doar prin oras, pe o bucla in jurul Parlamentului. Nu e chiar usor, pentru ca ai 2 urcari destul de lungi si serioase; partea buna e ca apoi se coboara. Mi-am dat seama cat de mult am pierdut din pregatire pentru ca abia am alergat 1:46, cu pulsul foarte sus si aproape sufocat pe final. A contat foarte mult si caldura destul de ridicata pentru luna martie. A fost totusi o cursa frumoasa, pe care am incheiat-o cu o plimbare pe Acropole si masa greceasca la o taverna din Monastiraki, asa, de recovery 😀

atena-1

A urmat o luna in care m-am antrenat total nesatisfacator, pentru ca am avut extrem de mult de munca la cabinet. Ma gandeam cu groaza la ceea ce o sa urmeze si am avut de cateva ori tentatia sa renunt la a mai participa la Maratonul Dusseldorf, insa parca nu imi venea. Am ajuns la acest concurs oarecum impins de soarta, pentru ca intamplarea a facut sa castig o inscriere gratuita la o tombola din cadrul expozitiei la Maratonul Chicago, la care nu mi-a venit sa renunt, mai ales ca aveam ocazia sa alerg in aceeasi cursa cu Marius Ionescu, maratonist pe care il admir foarte mult. Asa ca am decis sa particip si sa alerg exact atat cat pot, fara eroisme inutile. Ca sa merg la sigur mi-am facut un test de efort cardiopulmonar cu 2 saptamani inainte, cu ajutorul caruia mi-am calibrat exact pace-ul la care urma sa alerg.

duss-4

citeste tot

14 Like
2015
Dec
23

Kuweit City Marathon 2015

Gulf Bank 642 Marathon. Asa s-a numit ultimul maraton pe care l-am alergat in 2015 si numarul 32 din colectia mea. In cazul in care va intrebati ce e cu acel “642” din denumire, va voi spune ca atatia muschi sunt in corpul omenesc. Recunosc ca nu aveam habar, insa mi-a placut ideea de a evidentia acest lucru, tinand cont de faptul ca alergarea foloseste intr-o masura mai mare sau mai mica cea mai mare parte a acestor muschi.

Maratonul a avut loc pe 14 noiembrie, in Kuweit City, “capitala” statului Kuweit… de fapt o tara formata dintr-un oras si cam atat. Concursul a fost la a 2-a editie, insa deja a intrat in standardele AIMS.

kuweit-5

M-am temut ca o sa mor de cald la acest concurs, insa a fost o vreme destul de buna pentru alergare, cu vreo 15-16 grade la start si peste 20 la finis. Partea proasta a fost ca s-a alergat in plin soare, ceea ce e chinuitor, chiar daca temperatura ambientala e ok. Spunea unul dintre prietenii romani care sta in Kuweit ca daca vizitezi aceasta tara in noiembrie esti incantat, insa daca vii vara, o urasti, pentru ca temperatura depaseste frecvent 50 de grade si e imposibil de trait afara.

kuweit-3

Concursul mi-a adus foarte mult aminte de maratonul nostru de 1 Decembrie – cam acelasi numar de concurenti la probele de maraton, semi si 10 km, insa aici a existat si proba de 5 km care a atras multa lume. Cam astea au fost asemanarile, diferentele au constat in taxele mult mai mari, la fel si banii bagati in organizare. Nu avem cum sa ne comparam cu ce se intampla acolo, intr-o tara in care daca te uiti pe strada ai impresia ca esti la salonul auto, cu cele mai noi si mai jmekere modele de masini (iar litrul de benzina costa 0,8 lei…).

Startul s-a dat pe un pod in dreptul unui mare mall. Intr-un stil destul de caracteristic zonei, s-a intarziat destul de mult, insa in cele din urma a inceput si concursul. Prima parte a fost cea mai interesanta, pentru ca era multa lume si se trecea printr-o zona ceva mai populata. Am trecut printr-un bazar foarte mare, unde sunt sute de mici magazine cu tot felul de prostii. Din pacate cam asta a fost singurul loc mai aparte, pentru ca odata iesiti de acolo am revenit pe sosea si a inceput lungul calvar al kilometrilor anosti prin soare. Practic am avut de facut 3 bucle si jumatate pe o sosea paralela cu marea, care trecea si pe langa turnurile din Kuweit, unul dintre simbolurile orasului.

kuweit-1

Daca la inceput am alergat ceva mai tare, dupa 15-20 km am fost nevoit sa reduc viteza, pentru ca se instala oboseala, durerile de picioare si riscul de supraincalzire. Nu prea am mare lucru de povestit pentru ca de fapt a fost o alergare pe sosea, cu treceri pe la puncte de control. Ultimii kilometri au fost chinuitori si am tras de mine cat am putut ca sa nu depasesc 4 ore. Am terminat in 3 ore si 57 de minute, un timp dezamagitor, insa asta e…

kuweit-6

Am primit o medalie frumoasa si am fost intampinat de prietenii romani, care terminasera mai devreme. Atmosfera din zona de finis era anosta, pentru ca pe traseu mai ramasesera doar cei de la maraton, iar cei de la probele mai scurte plecasera de mult. Si pe traseu se facuse o liniste totala dupa cei de la semi au terminat. Eram vreo 80-100 la maraton si ne rasfiraseram pe toata soseaua. La fiecare punct de intoarcere stiam deja ca acum trece tipul ala cu tricou rosu, apoi olandezul inalt, apoi x, y etc. D-asta nu imi plac maratoanele mici si mai ales cu bucle.

Dar de fapt, ca intotdeauna, maratonul a fost doar pretextul pentru a vedea un loc nou si pentru a-mi vizita prietenii care traiesc acolo.

kuweit-4

Kuweit City este un oras care s-a dezvoltat intr-un ritm accelerat in ultimii zece ani (spun cei care locuiesc acolo de mult timp). Acum e plin de zgarie-nori, cladiri moderne, malluri, clinici si santiere unde se vor inalta alte constructii. Cum spuneam, masinile sunt ultimul racnet, autostrazile sunt largi, iar benzina extrem de ieftina. Normal, doar stau pe punga de petrol…

E o imbinare de supermodern cu traditional, atat la nivel de arhitectura, cat si in viata oamenilor. Pe strada vezi femei complet acoperite in hainele lor negre, incat li se vad doar ochii (puternic conturati cu negru), dar si femei care au doar capul acoperit sau pur si simplu, imbracate occidental. Din cate am inteles sunt printre cele mai liberale state din zona, asta si pentru ca in toata tara sunt in jur de 1 milion de localnici si peste 2 milioane de persoane venite din diverse parti ale lumii, care muncesc pentru primii (cei din America si Europa fac muncile mai curate, cei din Asia ce mai ramane…).

kuweit-11

Nu au cine stie ce istorie, pentru ca pana nu de mult acolo erau doar niste triburi nomade, insa au o oarecare traditie in navigatie si pescuit (mai ales de perle), iar dezvoltarea lor a inceput odata cu exploatarile petroliere (peste 90% din veniturile din export sunt generate de petrol). Au o moneda foarte puternica – 1 dinar kuweitian valoreaza peste 13 lei, asa ca trebuie sa te gandesti bine inainte de a cumpara ceva, pentru ca e posibil sa te lasi tentat de preturi de genul 1-2 dinari, dar de fapt sa insemne destul de mult.

N-am stat prea mult pe acolo, insa am reusit sa vedem o buna parte din oras. Poate cel mai pitoresc loc este acel bazar despre care spuneam mai devreme, unde te poti rataci lejer, printre sutele de magazine in care gasesti tot ce vrei si ce nu vrei. Per total a fost o experienta foarte placuta, in ciuda faptului ca maratonul m-a chinuit destul de tare…

kuweit-13

kuweit-12

kuweit-10

kuweit-8

kuweit-9

kuweit-2

2015
Dec
6

Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc este un eveniment sportiv care a crescut frumos în ultimii 5 ani și a devenit pentru mulți alergători un reper bine stabilit în calendarul competițional, ceea ce nu poate decât să ne bucure și să ne dea curajul să îl organizam tot mai bine în fiecare an.

mrnr15-1

Deși contestat, ca denumire, de către oameni în a căror opinie avem mare încredere, am decis totuși să îi păstrăm numele inițial, așa cum l-a botezat fondatorul său.

Anul acesta au alergat la acest maraton cu aproape 100 de oameni mai mult decât anul trecut, depășind numărul de 500 de alergători la cele trei probe (10 km, 21 km, 42 km). Vremea a fost excelentă pentru alergare, ceea ce a făcut ca la linia de start să vină aproape toți cei înscriși la concurs, iar dintre acești doar 15 persoane nu au putut trece linia de finiș.

Ne-am bucurat de sprijinul foarte amabil al autorităților, cărora le mulțumim – și nu spun asta doar așa de formă, ci chiar merită laudele (să vină un șef de la poliția locală și să ne întrebe dacă ne mai pot ajuta cu ceva, mi se pare nu doar un act de normalitate, ci unul de amabilitate).

mrnr15-5

Echipa de organizare din acest an a fost magistral condusă de către colegul meu de la Ro Club Maraton, Cosmin Năvădaru, care cu această ocazie și-a făcut botezul în probleme organizatorice, ceea ce înseamnă că de acum va fi exploatat la sânge. Normal, așa se întâmplă în orice organizație – dacă faci ceva bine, ești apoi încărcat cu și mai multe sarcini. De mare ajutor au fost toți prietenii de la Sunday Titan Run, care au venit ca voluntari la kituri și în ziua concursului. Alături de ei, o mulțime de alți voluntari, care vin mereu la concursurile noastre și le sunt recunoscător pentru asta. Bineînțeles, echipa de organizare a fost mai largă și fiecare și-a adus aportul. Nu pot să nu le mulțumesc lui Victor, Bogdan, Gabi, AnaMaria, Alex, Steluta, Andreea, Raluca, Ilie. Sper să nu uit prea mulți. Mulțumiri și lui Radu Cristi, fotograful voluntar care ne încântă cu pozele lui la fiecare concurs. Mulțumiri și lui Costin și Narcisei, care sunt prietenii noștri de nădejde.

mrnr15-3

Startul a fost dat de către un mare sportiv al țării, Marius Ionescu, singurul maratonist calificat la Rio 2016, care nu a venit singur, ci alărturi de un alt sportiv de top, Radu Milea.

mrnr15-8

Bineînțeles, un sprijin important am primit de la sponsori și parteneri. Așadar, mulțumesc mult prietenilor de la Forever Living Products, care au fost alături de noi într-un mod discret, însă cu un ajutor important. De asemenea, mulțumesc Hymalaia, Isostar (mulțumesc Adelina pentru parteneriatul de durată), Polar, Carrefour, Bergenbier, Tymbark, Fit4you, Compress Zone, FitClass, Ritter Sport, Raw Fit Vegan, Selfie Fun, Eyes Open, Men’s Health și Alerg. Ar trebui să mulțumesc și Superfit, dar asta înseamnă să îmi mulțumesc mie și ar fi cam ciudat…

mrnr15-4

Pe lângă kitul de concurs foarte consistent, concurenții au primit o porție de sarmale la final (foarte bune!) și 1 poză la cabina Selfie Fun. Medalia a fost foarte reușită, ca și tricourile, care deși nu au fost incluse în kit, au fost cumpărate separat în număr mare.

mrnr15-7

Am premiat atât openul, cât și categoriile de vârstă. Premiile de la open au fost de asemenea consistente – produse de la Forever și Hymalaia, vouchere valorice cu testari la Superfit, vouchere la FitClass și Fit4You, ciorapi de compresie de la Compress Zone pentru locul 1, iar marele câștigător al maratonului a primit de la Polar un ceas de antrenament de ultimă generație.

mrnr15-2

Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și ne vedem pe 1 Decembrie 2016!

mrnr15-6

Pana atunci puteti sa va delectati cu poze de la concurs si cu un video (facut de mine):

Carina a întâmpinat cu zâmbete și cu medalii pe toți cei care au trecut linia de sosire:

mrnr15-9

banner-poarta-vertical-2015-mic

2015
Nov
8

Chicago Marathon 2015

În urmă cu o lună îmi făceam loc prin mulțime la startul Bank of America Chicago Marathon, al 31-lea maraton pentru mine și o dovadă clară că vorba din bătrâni “shit happens” este cât se poate de adevărată.

Am sentimente amestecate legate de acest concurs. Pe de-o parte sunt extrem de fericit că am reușit să ajung acolo și să alerg împreună cu alți 46.000 de alergători la unul din maratoanele din ciclul World Major Marathons (din care mai fac parte New York, Berlin, Tokyo, Londra și Boston – le mai am pe ultimele trei și completez seria), iar pe de altă parte încă nu îmi vine să cred că o simplă întâmplare mi-a sabotat câteva luni de pregătire susținută.

După Rotterdam, în primăvară, la care am ratat PB-ul cu puțin, am zis să mai fac o încercare în toamnă, deși pregătirea în timpul verii nu prea îmi intră, bineînțeles din cauza căldurii.

chicago-10

În paranteză: aceste PB-uri pe care mi le propun sunt doar niște simple mofturi, pot să trăiesc și fără ele, însă mi se pare mai interesant și mai motivant să existe. Așa cum unii își propun să alerge distanțe tot mai lungi, să alerge în tot felul de condiții, să facă și să dreagă, eu consider că a alerga cu (măcar) o secundă mai puțin decât timpul anterior dă sens pregătirii și mă ține în priză. Ok, e frumos să alergi și fără obiectiv, doar pentru plăcerea alergării, dar dacă vrei să faci sport cu adevărat, nu doar mișcare, trebuie să țintești către “mai bine”. Gata cu paranteza.

Dacă până acum m-am antrenat exclusiv după mintea mea (recunosc, am vreun metru de cărți citite pe tema alergării pe distanțe lungi), am zis totuși să apelez la un adevărat specialist, la un sportiv de top pe care îl admir și îl respect, Marius Ionescu pe numele său. Și Viorel. El, împreună cu Radu Milea, un alt sportiv de top, a înființat Team Run, prin care oferă consiliere celor care doresc să își îmbunătățească performanțele.

Marius mi-a analizat situația, a înțeles ce vreau, dar mai ales ce pot și mi-a livrat periodic programul de antrenament. Cu mândrie trebuie să spun că am reușit să urmez peste 90% din recomandări, în condițiile în care nu a fost deloc ușor sau puțin. M-a motivat foarte mult faptul că a trebuit să dau “raportul” periodic și mi-ar fi fost jenă să îmi găsesc scuze. În aceste luni am făcut mai multe intervale decât în toată viața mea (de sportiv) și mi-au fost de un real ajutor prietenii mei din IOR, care au tras de mine la antrenamentele extrem de matinale. În mod sigur, dacă nu aveam ajutorul lor, n-aș fi reușit să mă mobilizez să fac bucăți maximale. Din păcate n-am mai reușit aproape deloc să ajung la sală, pentru că ar fi fost prea mult. Oricât de mult am visa noi să facem sport “de performanță” (remarcați ghilimelele), în condițiile unei refaceri insuficiente (job, copii, bătăi de cap…), pur și simplu nu se poate. Poți să iei suplimente cu pumnul, odihna rămâne cel mai important lucru.

chicago-11

Perioada pe pregătire a mers bine, nu doar din perspectiva faptului că am reușit să urmez indicațiile lui Marius, ci mai ales pentru că am început să văd îmbunătățirile la antrenamente, iar parametrii fiziologici au devenit mai buni (constatat, cum altfel, la testarea cardiometabolică).

Un alt test a fost semimaratonul alergat cu o săptămână înainte la MIB. Sigur, nu e indicat să alergi un semi cu o săptămână înainte de un maraton la care ai obiectiv, însă așa s-a nimerit. La sfatul lui Marius am alergat prima jumătate la ritm de maraton (de fapt cam cu 10 secunde mai repede pe km, pentru că mă trăgea ața) și restul ca plimbare. N-am apucat să scriu nici despre MIB, însă foarte pe scurt trebuie să spun că mi-a plăcut noul traseu și m-am simțit, ca de obicei, foarte bine printre atâția oameni cunoscuți.

citeste tot

10 Like
2015
Jul
17

Sundown Marathon Singapore 2015

Unele maratoane sunt pur și simplu pretexte pentru a pleca într-un loc exotic, departe de casă și în care nu știu dacă aș fi ajuns dacă nu mă lovea boala asta cu alergatul în urmă cu aproape 8 ani. Așa că propunerea lui Victor Ilie de a alerga un maraton în Singapore mi s-a părut de la bun început foarte interesantă. M-am uitat repede pe hartă să văd pe unde e asta. Ok, în Asia, dar pe unde… Nu eram nici prea clar lămurit dacă e un oraș sau o țară, iar adevărul e că Singapore este o țară de dimensiunea unui oraș mare, în sudul Malaeziei, într-o zonă foarte caldă și umedă. Pe o hartă obișnuită e așa de mic, încât nici nu îți dai seama că există. Mi-am dat seama brusc că nu știu aproape nimic despre acest loc din lume, așa că a devenit de două ori mai atractiv.

singapore-17

Din punct de vedere sportiv veneam după o perioadă destul de grea. Toată iarna și primăvara m-am antrenat pentru Maratonul Rotterdam, care a ieșit aproape bine, dar care mi-a accentuat o durere mai veche la un picior, cu care a trebuit totuși să conviețuiesc la antrenamente și la concursurile ce au urmat, în țară. N-am mai avut cine știe ce chef să mă antrenez, am redus destul de mult volumul de antrenamente și singurele long run-uri au fost cele câteva semi alergate în concursuri sau cu baieții în parc. În consecință am plecat spre Singapore fără vreun target anume, ci doar să îl bifez. Câteodată sunt bune și astfel de concursuri, fără stresuri inutile.

Drumul spre Singapore a fost lung și destul de obositor. Pentru că ne-am luat bilete din timp, am avut totuși o variantă acceptabilă, cu stat doar 3 ore în Doha, ceea ce a însumat doar vreo 15 ore de călătorie. Se putea și mult mai rău, cu schimbat prin vestul Europei, ceea ce ducea la aproape o zi pe drum. Călătoriile acestea sunt foarte frumoase, cu excepția drumului, care oricum este obositor, indiferent cu ce companie ai zbura și în ce aeroporturi moderne ar trebui să aștepți.

Când am ajuns în Singapore, am început să transpir instantaneu. Clima tropicală este foarte inconfortabilă. Probabil după ce te adaptezi devine mai suportabilă, însă la primul contact zici că ești permanent în saună. Orice ai face transpiri continuu și ai senzația că nu te poți răcori niciodată. De altfel, diferențele de temperatură între noapte și zi sunt foarte mici. Noroc cu aerul condiționat din hotel.

Grupul nostru de alergători români a fost alcătuit din subsemnatul, Ilie Victor, singurul român care a alergat peste 200 de maratoane și Adriana Istrate, o alergătoare ambițioasă, care se pregătește să intre in Cartea Recordurilor ca singura femeie care a alergat 7 maratoane, semimaratoane și ultramaratoane pe cele 7 continente. Așadar am fost însoțit de celebrități 🙂

singapore-16

citeste tot

10 Like
2015
May
20

Semi Bucuresti 2015; din nou pacemaker

Maratonul Bucuresti si Semimaratonul Bucuresti reprezinta pentru mine evenimentele sportive la care nu as vrea sa lipsesc niciodata. Ok, mai au bube si bubitze, nu sunt (inca) la nivelul altor concursuri mari de afara, insa sunt la mine acasa si mi-ar fi greu sa lipsesc cand stiu ca toti prietenii mei sunt acolo.

Anul acesta nu m-am pregatit special pentru acest concurs. Speram ca pregatirea facuta pentru Maratonul Rotterdam sa fie suficienta, insa dupa acest maraton m-am simtit obosit si cu dorinta de a o lasa mai moale. In plus, in ultima vreme m-a tot durut un picior si am decis ca nu are niciun rost sa concurez cu adevarat, fiindca probabil as fi avut un rezultat mediocru, asa ca m-am hotarat pe ultima suta de metri sa intru in echipa de pacemakeri, astfel incat participarea mea sa fie utila unor oameni care isi doresc sa isi imbunatateasca performantele. Am ales timpul de 2 ore, pentru ca mi s-a parut un ritm decent, care nu ma va solicita prea tare. Am avut noroc sa fiu acceptat si sa alerg alaturi de o gasca vesela, formata din Dinu Turcanu, Razvan Cojocaru, la care s-a adaugat pe traseu si Daniel Lixandru, pe care l-a atras iremediabil “lupul dacic” pe care mi-l pregatisem eu sa alerg cu el, ca sa fac si eu o “chestie”, asa cum se mai intampla la concursuri.

Ca intotdeauna, zilele anterioare concursului au insemnat prezenta timp de ore bune in standul nostru la Expo, alaturi de alti cativa colegi. Am intalnit din nou o multime de cunostinte si prieteni, iar asta face parte din frumusetea experientei. La expo am avut Roata Norocului la care am oferit premii tuturor celor doreau sa participe (gratuit) si am mai avut un concurs care presupunea a ghici timpul castigatorului de duminica, iar premiul a fost o bratara Polar Loop, oferita de cei de la Polar. Apropo de Expo, eu nu ii inteleg pe vizitatori care trec pe langa standuri fara macar sa arunce o privire, iar daca le intinzi un flyer il resping ca pe ceva scarbos. Ok, nu toti, insa multi au un comportament aberant. In fond noi suntem acolo pentru ca dorim sa comunicam ceva… Cred ca asta tine de educatie. Ii apreciez pe cei care vin sa ne intrebe ce e cu noi, ce promovam. Cu bucurie le oferim explicatii si nu cerem nimic in schimb. Ba din contra, unori dam premii. Asa ca nu ne ocoliti data viitoare!

semi-3

semi-1

 In dimineata concursului ne-am adunat ca de obicei pentru poza de grup, apoi fiecare a plecat catre sectorul lui. Pentru mine cursa a fost una relaxata, fara probleme. Singura provocare a fost sa mentinem un ritm constant si sa nu ne grabim. Destul de greu in conditiile in care traseul a fost extrem de aglomerat in primii kilometri. Am stat de vorba aproape tot drumul cu colegii mei si i-am incurajat pe cei din jur. Pentru noi era jogging, insa pentru altii era o cursa alergata cu adevarat, asa ca ne-am bucurat pentru cei care au reusit un PB datorita noua.

semi-2

semi-4

 Dupa cursa ne-am reunit din nou la stand unde am deschis sticlele de sampanie pentru sarbatorirea celor 7 ani de existenta a clubului. Nu imi vine sa cred cat de repede au trecut acesti ani si cate experiente frumoase am adunat impreuna cu multi dintre cei prezenti in aceste poze.

semi-5

2015
Apr
21

Maratonul Rotterdam, 3:23:26

Atunci când te gândești la maratonul de la Rotterdam, primul lucru care îți vine în minte este “cursă rapidă”, acesta fiind renumele acestui concurs în cea mai mare plat și la nivelul mării (sau chiar puțin sub). Cu alte cuvinte un concurs care îți dă șansa de a-ți îmbunătății timpul pe distanța maratonului. Trebuie să recunosc că acesta a fost unul dintre motivele pentru care am ales ca în această primăvară să alerg la acest concurs, oarecum dezamăgit după rezultatul destul de slab de anul trecut de la Dublin. În plus, vroiam să revăd orașul, unde mai fusesem în urmă cu vreo 15 ani.

Mi-am început perioada de pregătire oficială la începutul lui februarie. Spun oficială pentru că am alergat destul de mult și în ianuarie, însă destul de nestructurat. Mă simțeam destul de greoi și trebuie să recunosc că mi-am intrat destul de greu în formă pentru acest concurs. Primul test cu care m-am confruntat a fost la Semimaratonul Gerar unde m-am hotarât subit să alerg și eu cursa de 10 km (trebuia să fiu doar voluntar). Am avut o evoluție destul de slabă și mi-am dat seama că e mult de muncă.  Următorul duș rece a fost la Maratonul Zăpezii, unde am alergat din nou cursa de 30 km, la care am avut un timp extraordinar de slab, cu aproape 30 de minute mai prost ca anul trecut… În fine, partea bună este că aceste concursuri mi-au arătat cam care este nivelul de pregătire la momentul respectiv, ceea ce m-a motivat să mă țin de programul de antrenament.

La 1 februarie am dat startul celor 8 săptămâni de pregătire pentru Maratonul Rotterdam, care urma să se desfășoare exact în ziua de Paște, adică pe 12 aprilie.

Marathon van Rotterdam

Cu toate că am avut o perioadă foarte aglomerată, am reușit să urmez programul cam 90%; cel mai bun lucru a fost că am reușit să fac toate alergările lungi din weekend și mare parte din celelalte. Ce n-am reușit prea mult a fost să lucrez pe intensitate (bucăți și alte nebunii), însă am făcut suficient de mult cross-training. Practic, programul meu săptămânal a arătat cam așa: luni – sală (C-Core, adică un antrenament foarte intens cu greutatea corpului, care mă lasă lat de fiecare dată, mai ales că vine după weekend când fac alergările lungi); marți – antrenament scurt, cu intervale sau un tempo ceva mai lung (aici am mai trișat, pentru că au fost zile în care efectiv nu mă simțeam în stare să alerg tare); miercuri – medium long run, adică un tempo de 15-20 km (antrenamentul meu preferat); joi – sală (body pump – antrenament de forță cu haltera); vineri – pauză sau o alergare mai scurtă; sâmbătă – variabil, pauză, tempo; duminică – long run (25-32 km). Așadar am avut o perioadă destul de solicitantă. Știu că pare o glumă față de ceea ce face un sportiv de performanță, însă eu nu sunt așa ceva, și în plus, după antrenamente eu fug la cabinet unde muncesc uneori până seara…

Prin martie am început să îmi revin și să îmi recapăt optimismul în legătură cu cursa. Cu 2 săptămâni înainte de concurs m-am dus și la Maratonul Nisipului, unde am alergat un semi pe plajă, cu un pace bunicel. Totuși alergarea aia pe nisip m-a cam costat niște dureri și mi-a accentuat o accidentare mai veche care mă tot supără în ultima vreme (bicepsul femural drept care mă doare permanent când alerg și care văd că se ambiționează să nu treacă prin metoda ignorării…).

La fel ca și în toamnă, ținta mea pentru acest concurs era să cobor sub 3:20, de preferat sub 3:15, ca să îmi fac timp de calificare pentru Boston Marathon. Premizele erau bune: antrenament destul (aparent), stare bună de sănătate (mai puțin accidentările…), câteva kilograme în minus rezolvate în ultima lună, nutriție și suplimentare ca la carte (la mine nu se aplică chestia aia cu croitorul nu are ac, doctorul nu are nu știu ce…), cursă adecvată pentru PB-uri. Mi-am făcut și încărcarea cu carbo așa cum trebuia, deci mă simțeam în proporție mare pregătit.

Singurele “greșeli” au fost că am stat cam mult în picioare în zilele dinaintea concursului, dar n-aveam cum să evit asta, pentru că am luat și fetele cu mine, așa că ne-am plimbat prin oraș, am mers la zoo etc.

rotterdam-4

Dimineața concursului a fost una destul de rece, însă vremea se anunța foarte bună pentru alergare. Cu o zi înainte fusese ploaie și vânt rece, însă ziua maratonului a fost perfectă. Am ajuns destul de devreme în zona de start. Eram repartizat foarte aproape de linia de start, așa că nu mai aveam nicio emoție că o să pățesc ca la Roma, când am luat startul din coada coloanei și am depășit milioane de alergători lenți. Zona de start a fost organizată chiar în fața Primăriei din Rotterdam. Eram vreo 12000 de alergători la maraton și încă mulți alții la cursele scurte. Același freamăt, emoție, nerăbdare ca la toate maratoanele – îmi place atât de mult senzația asta de dinaintea cursei. Startul s-a dat cu tunul, de către soldați îmbrăcați în costume de epocă.

citeste tot

10 Like
2014
Nov
5

Maratonul Dublin, 3:35:08 (povestea unui maraton care nu a iesit asa cum imi doream)

În ultima vreme cam toate “poveștile” mele de pe la concursuri au fost despre PB-uri, de cred că v-ați imaginat că iau EPO cu lingurița, în loc de propolis sau cătină cu miere. Ei bine, de această dată nu o să mai fie niciun PB, ceea ce nu înseamnă că n-am avut parte de un concurs reușit și de o experiență interesantă la Maratonul Dublin.

dublin-7

Să o luăm sistematic, cu ce am mai făcut în ultimele luni… pentru că blogul meu s-a cam prăfuit în ultima vreme. Adevărul e că nu prea am mai avut nici timp, nici dispoziție să scriu. În vara ce a trecut am fost foarte prins cu o mulțime de schimbări la firma mea, despre care nu am povestit încă, dar o să o fac în curând, pentru că sunt lucruri interesante și în care am investit mult (din toate punctele de vedere).

Așadar, după maratonul de la Roma unde am alergat nesperat de bine, am început să resimt o oarecare stare de oboseală. Dar n-am făcut nimic în acest sens, ba din contră, a urmat ultramaratonul de la Cape Town, care sincer să fiu mi-a cam tăiat cheful de alergare pentru vreo 2 luni. Asta nu înseamnă că nu m-am mai antrenat, însă n-am mai avut pofta aceea de antrenament pe care o aveam în iarnă. Prin mai și iunie m-am antrenat așa, cam fără tragere de inimă, însă din iulie a trebuit să mă mobilizez, pentru că deja îmi stabilisem maratonul Dublin și trebuia să mă mișc. Dacă pentru Roma m-am antrenat cam 3 luni, mă refer la un program susținut și bine planificat, pentru Dublin mi-am alocat 4 luni. Am zis că fac o mare chestie, dar se pare că nu a fost chiar cea mai bună strategie. Debutul pregătirii pentru Dublin a coincis cu căldurile mari din București, ceea ce m-a chinuit foarte tare. Îmi amintesc că la primele antrenamente mai lungi mi se părea că am plumb în picioare și respiram foarte greu. Totuși, pe măsură ce a trecut timpul am început să mă simt din ce în ce mai bine și să văd progrese. În ciuda altor activități care m-au cam consumat fizic și psihic pe perioada verii, am reușit să alerg mult mai mult ca de obicei, peste 300 km pe luna. Diferența față de iarnă, când mă pregăteam pentru Roma a fost că de această dată n-am mai mers la sală (a fost o perioadă în renovare, apoi mi-a expirat abonamentul și m-am gândit să rămân strict pe alergare, fără cross training, ceea ce în principiu nu e o idee prea înțeleaptă).

citeste tot

10 Like
2014
Oct
13

Semi la MIB2014 – 1:29:59. Un nou prag doborat!

 Maratonul International Bucuresti, cu bune si rele, dar mai ales cu bune, ramane cel mai important eveniment din calendarul meu de alergator, si sunt sigur ca la fel ca mine sunt multi. Ma simt legat sufleteste de acest eveniment, pentru ca a aparut curand dupa ce m-am apucat de alergat si a crescut mult, iar o fractiune din succesul lui se datoreaza si celor care vin an de an si participa, il promoveaza si uneori il critica (la modul constructiv, bineinteles).

Anul acesta am avut parte de o zi superba, cu soare, dar cu o temperatura excelenta pentru alergare. Eram din nou dupa cateva zile de stat in picioare, dintre care una la standul Ro Club Maraton; in plus, cu o saptamana inainte alergasem la Plevna, asa ca premizele nu erau chiar cele mai bune. Totusi aveam speranta ca imi voi imbunatati timpul. In primavara incercasem sa dobor bariera 1:30, insa nu imi iesise figura. N-am reusit sa tin pasul cu pacemakerii, partial si pentru ca m-am precipitat pe primii kilometri, asa cum nu trebuie facut niciodata cand iti faci un plan.

mib2

Anul acesta m-am postat strategic langa grupul de pacemakeri si mi-am promis sa ma tin de ei, fara eroisme, oricat de tentat as fi fost sa o iau la goana. Pentru cateva secunde castigate la inceput ajungi sa pierzi minute bune spre final. Planul a mers foarte bine, in ciuda faptului ca in primii 5-6 km am avut tot felul de crampe prin abdomen, insa respiram bine si nu simteam niciun pic nenorocita de periostita care ma chinuie de cateva saptamani. Am reusit sa mentin un pace constant aproape toata cursa, cu exceptia kilometrului de urcare pe Calea Victoriei, unde am pierdut vreo 10 secunde. M-a motivat foarte mult faptul ca am vazut mereu in fata mea grupul de 1:30, cu care totusi n-am reusit sa mentin pasul, pentru ca ei au mers putin mai tare decat ar fi trebuit. Am alergat insa o buna perioada cu o sportiva din campionatul national si apoi cu o colega de alergare din IOR. E de mare ajutor sa te mai impulsioneze cineva din cand in cand.

mib5

 A fost o cursa foarte intensa. Kilometrii s-au dus rapid unul cate unul si spre final am realizat ca sunt pe muchie cu timpul pentru a cobori sub 1:30. Nu stiu de unde am mai gasit resurse sa sprintez pe ultima linie dreapta, insa am tras cat am putut. Cu cativa pasi inainte de finish am vazut ceasul de pe poarta de start care trecuse cu cateva secunde de 1:30. Cu toate acestea, cronometrul meu s-a oprit la 1:29:59, iar timpul oficial a fost 1:29:58:20. Ca sa nu mai zic ca GPS-ul meu a masurat 21,5 km… (nu mai intru in nicio discutie, totusi mi-e greu sa accept ca la alte curse diferenta fata de distanta standard e mult mai mica, iar aici mereu iese mai lung… sa zicem ca e ceasul meu prost…).

In fine, am reusit ceea ce nici nu visam cu ceva timp in urma si sunt foarte multumit. M-am clasat al 66-lea din vreo 2200 de alergatori la semi.

mib1

mib4

Seara am avut onoarea sa fiu invitat, alaturi de cativa prieteni si de foarte multa “lume buna” la Gala de retragere din activitatea sportiva a marii noastre atlete, Constantina Dita, care in 2008 ne aducea aurul olimpic la maraton, la Olimpiada de la Beijing. A fost o ceremonie frumoasa, emotionanta, eleganta si pe deplin meritata de aceasta doamna speciala. Initiativa ABRC de a organiza aceasta gala este minunata si ar trebui sa se intample mai des asemenea lucruri, nu doar in sport, ci si in alte domenii unde oameni exceptionali ajung sa fie foarte repede uitati dupa ce momentul lor de glorie trece.

mib3

13 Like
2014
Oct
3

Pleven Friendship Marathon 2014

Plevna este pentru noi locul ala pomenit in cartile de istorie, unde romanii au luptat alaturi de bulgari si rusi impotriva turcilor, pentru a-si castiga independenta, prin 1877.

Duminica trecuta Plevna a devenit un loc unde bulgarii, romanii si alte cateva nationalitati au alergat impreuna la prima editie a maratonului prieteniei, organizat de clubul Begach, caruia i-a dat o mana de ajutor si Ro Club Maraton. Deci traiasca prietenia intre popoare si cluburi de alergat! Initiatorii concursului sunt 2 bulgari cu suflet mare, Stan si Tania, care traiesc in Bucuresti si care participa in mod constant la competitii de anduranta.

Din Romania a participat o delegatie de vreo 30 de alergatori, asa ca am fost a 2-a natiune ca numar de participanti dupa bulgari. Distanta pana la Plevna este de doar 230 km, asa ca nu a fost o problema sa ajungem acolo.

plevna-1

Eu am ales sa alerg semimaraton, ca etapa de pregatire pentru ceea ce va urma in aceasta toamna. N-am venit cu un target de timp, insa in cele din urma mi-a iesit bine.

 Concursul nu a fost chiar usor, pentru ca a presupus 2 bucle, fiecare dintre ele cu panta. Prima bucla a fost foarte frumoasa – s-a iesit in oras printr-un parc si apoi am ajuns in padure. Plevna este situata intr-o vale si este inconjurata de dealuri, asa ca ai unde urca. Peisajul era foarte frumos, aer curat, circulatie oprita, liniste… Am reusit sa mentin un ritm foarte bun, fara sa resimt prea multa oboseala. Distractia a venit pe a 2-a bucla, mai scurta, insa cu 2 kilometri de urcare destul de serioasa. Aici mi-a crescut pace-ul cu aproape 1 minut pe km, insa am recuperat la intoarcere, pe coborare. Pot sa spun ca pe ultimii 2 km am dat totul. O vedeam in fatza mea pe prima fata de la semi, o sportiva cu patratele pe abdomen si mi-am propus sa o intrec. Am crescut treptat viteza si pe ultimii zeci de metri am sprintat cu ultimele forte pe langa ea. Am reusit sa ii iau fatza cu cateva secunde. Ei bine, da, sunt mandru ca am invins o fata 😀

Am terminat concursul cu 1:32:13, ceea ce este un nou PB, cu mai bine de 2 minute fata de precedentul PB.

Restul zilei, pana la plecare in Ro am petrecut-o prin Plevna, care este un orasel destul de anost, unde nu prea ai ce face. M-au frapat preturile de la ei, care sunt mai mici decat in Romania. In rest, daca nu s-ar vorbi limba aia “leca noci detza”, te-ai simti ca prin Targoviste, Campina sau mai stiu eu ce alt orasel romanesc.

 

plevna-3

plevna-2

plevna-4


CENTRUL DE NUTRITIE SUPERFIT
Centru pentru testarea performantelor sportive

Articole pe Doctor.info.ro


Noutati pe Doctor.info.ro


Articole pe Maraton.info.ro


Urmareste-ne pe Facebook


Calendar

April 2017
M T W T F S S
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Arhiva blogului

Calendar evenimente sportive