Alergare de grup in direct la Digi24
Serban Damian 
Alergare, Antrenamente, Filmarile mele, Media, Ro Club Maraton 
alergare, digi24, grup, IOR, Ro Club MaratonAstazi, la alergarea noastra de grup din parcul IOR, am avut surpriza sa fim vizitati de o echipa de la Digi24, care a transmis in direct “startul” nostru. Multumim Digi24 si ne bucuram ca promovati miscarea.
Alergarea pe timp de iarna, la minus nspe grade
In Romania si mai ales in partea de sud-est e iarna grea, asa cum nu s-a mai vazut de multi ani. Deja a devenit ceva obisnuit sa vedem doar temperaturi cu minus (si nu 1-2 grade sub zero, ci 15-20). Ma uit cu groaza la televizor unde arata imagini de prin tara, unde zapada depaseste in unele sate nivelul acoperisului, iar oamenii sunt scosi din case de jandarmi si militari. Din fericire pentru noi, in Bucuresti situatia nu este asa grava, desi circulatia este greoaie, si ne asteapta o noua saptamana de ninsori.
Sper ca acest articol sa nu para nepotrivit in contextul actual, cand unii oameni nu mai au nici alimente de baza din cauza zapezilor, iar noua ne arde de alergat prin parcuri…
Ideea e ca pregatirea alergatorilor pe distante lungi nu se opreste pe durata iernii. Unii aleg sa mearga la sala si sa alerge pe banda. Eu nu pot, pentru ca mi se pare chinuitor sa alergi pe banda, mai ales atunci cand e vorba de un long run. Fac o paranteza: un prieten, Gabriel Solomon, foarte bun alergator, a facut saptamana trecuta o alergare de 12 ore pe banda, ca antrenament pentru un proiect personal care va presupune alergarea timp de 24 de ore pe banda, in scopuri caritabile. A alergat “doar” vreo 96 km. Sigur, asta e o nebunie pentru cei mai multi dintre noi, insa Gabriel a dorit sa arate ca poate face acest lucru si a reusit.
Revenind: cand ai un maraton in primavara nu iti permiti sa stai pe bara si pierzi vremea, pentru ca risti sa nu prinzi o forma decenta pentru concurs. Alergarile pot fi facute cam pe orice fel de vreme, cu conditia sa iti iei cateva masuri de precautie. Frigul nu este un impediment foarte mare, asa cum poate v-ati inchipui. Daca stii sa te imbraci si nu ai timpi morti la antrenament, riscurile sunt mici. Important este sa ai echipament de calitate si sa inveti sa combini straturile, astfel incat sa nu simti frigul, dar nici sa nu te supraincalzesti. Eu consider ca aceasta este cea mai mare provocare in privinta alergarilor de iarna (cel putin atunci cand e vorba de antrenamente in parc, la cateva minute distanta de casa… nu vorbim de munte sau alte conditii speciale).
Ar mai fi problema alunecarii, dar si aceasta este rezolvabila cu o pereche de Yaktrax.
Vreau sa va mai prezint un produs excelent, care a devenit popular printre alergatori. Este vorba de Buff. La prima vedere pare un simplu “tub” textil, insa in realitate este mult mai mult decat atat. Este fabricat dintr-un material special si poate fi privit ca un echipament extrem de “versatil”, dupa cum puteti vedea in acest filmulet. Eu am 3, dar il port cu mandrie pe cel de la Gerar, unde am oferit tuturor participantilor cate unul (apropo, ne-au mai ramas cateva si le dam cu doar 40 de lei, oricui este dornic sa aiba unul; in magazin il luati cu cel putin 60 de lei; cine doreste, este rugat sa trimita un mail la oana.badea at roclubmaraton.ro).
Despre alergarea pe timp de iarna am raspuns la cateva intrebari pentru revista Prevention, unde a aparut un articol in numarul de februarie (il gasiti acum la chioscuri). Va redau aici intrebarile, in speranta ca veti gasi utile aceste informatii:
Majoritatea oamenilor evita sa alerge iarna de teama sa nu se imbolnaveasca. Care sunt cele mai importante 3 masuri pe care le putem lua pentru a ne proteja santatea?
Hidrateaza-te! Este foarte important, indiferent de sezon. Trebuie sa consumi suficiente lichide inainte, in timpul si dupa antrenament. Chiar daca aparent nu transpiri, sau cel putin nu transpiri la fel ca in timpul verii, totusi sa fi sigur ca pierzi suficient de multa apa si saruri.
Imbraca-te adecvat! Alege echipament sportive dedicate alergarii pe timp de iarna. Acesta te va proteja de frig si umezeala, dar in acelasi timp va mentine corpul la o temperature adecvata efortului – prea multa caldura este la fel de neplacuta ca si frigul.
Incalta-te optim! Exista pantofi de alergare speciali pentru teren denivelat sau alunecos, care nu permit umezelii sa patrunda si protejeaza impotriva frigului. Una din marcile consecrate este Salomon.
Nu te incapatana sa alergi afara daca vremea este nefavorabila sau esti putin bolnav! Mai bine sacrifica un antrenament decat sa te imbolavesti rau si sa stai cateva saptamani pe “banca de rezerve”. Ai putea opta pentru antrenament indoor – alergare pe pista, inot, fitness, bicicleta. Acest lucru se numeste “cross training” si iti va fi de folos, pentru ca pui la treaba si alti muschi.
Alergatul pe timp de iarna are mai multe beneficii decat cel din vara? Daca da, care sunt acelea?
Nu se poate afirma ca alergarea pe timp de iarna este mai benefica decat cea efectuata vara. Expunerea la temperature joase reprezinta un stres destul de important pentru organismul uman, deci consuma din resursele acestuia, care altfel ar putea fi utilizate in scopul cresterii performantei. Alegarea la temperature scazute va contribui la cresterea rezistentei la efort in acest mediu, deci ar putea fi util celor care concureaza in sporturi de iarna, de genul ski sau patinaj, insa pentru alergatorul obisnuit, care nu face sport de perfomanta, nu se poate vorbi de vreun beneficiu particular… poate doar acela de a diversifica peisajul in care isi desfasoara antrenamentele.
De ce anume este bine sa tinem cont atunci cand ne alegem echipamentul?
Echipamentul de iarna trebuie sa fie calduros, insa in acelasi timp sa permit evaporarea transpiratiei. Un echipament inadecvat fie nu va proteja impotriva frigului, fie va conduce la supraincalzire. Este important sa ne imbracam in straturi, sau “foi de ceapa” cum se mai spune. In acest fel vom putea sa dam jos sau adaugam cate un element, in functie de senzatia resimtita in timpul alergarii.
Primul strat trebuie sa fie placut la atingere si sa lase pielea sa respire – bumbac, poliester, Thermax. Al doilea strat trebuie sa retina umiditatea ce trece prin primul strat – lana, poliester. Stratul exterior trebuie sa blocheze patrunderea vantului rece, dar in acelasi timp sa lase umezeala sa se evapore – Gore-Tex.
Cand ne alegem hainele trebuie sa ne imaginam ca afara temperature este cu 10 grade mai mare decat cea pe care o arata termometrul – asta pentru ca in timpul efortului corpul produce caldura si chiar si atunci cand temperatura este sub zero grade, exista riscul de supraincalzire.
Dupa terminarea antrenamentului, nu trebuie sa stam nicio secunda in frig, pentru ca transpiratia se va raci rapid pe corp si riscam imbolnavirea. Cel mai bine este sa termini alergarea acasa, astfel incat sa te poti schimba in haine uscate imediat. Pe de alta parte, daca nu iti permiti acest “lux”, cel putin sa ai la tine haine uscate sau macar o pereche de sosete uscate, ca te poti schimba.
Cui nu este recomandat alergatul la temperature scazute?
Alergarea la temperature joase ar putea pune problem persoanelor vulnerabile la frig, adica celor cu imunitate scazute si susceptibili la imbolnaviri, in special in sfera respiratore. Racelile sunt cele mai comune probleme in cazul celor care nu stiu sa se proteje corect impotriva frigului, dar au si o sensibilitate crescuta pentru astfel de probleme. Persoanele care sufera de astm bronsic trebuie sa evite alergarea la temperature reduse. De asemenea, persoanele cu afectiuni cardiac nu trebuie sa riste aparitia unor complicatii ce ar putea sa apara din cauza vasoconstrictiei periferice induse de temperaturile joase.
Ce le recomandati incepatorilor? – cati km sa alerge, cum, cat timp, ce tip de incalzire si relaxare pot urma?
Incepatorii ar trebui sa inceapa prin alternarea de mers cu bucati de alergare usoara. In functie de forma fizica in care se gasesc ar putea sa inceapa cu parcurgerea a 3-4 km de mers rapid sau jogging usor. Cresterea volumului de antrenament, care in cazul alergarii inseamna distanta parcursa sau timp petrecut in miscare trebuie sa se faca treptat, respectand regula lui “10%”, ceea ce inseamna ce o crestere optima a volumului este de 10% fata de saptamana anterioara. De exemplu, daca in prima saptamana ai parcurs 15 km, in saptamana urmatoare ar trebui sa faci 16,5 km. Pentru inceput alergarea se face la o viteza moderata, care sa permit un ritm nestresant al respiratiei – nu trebuie sa apara senzatia de sufocare sau de lipsa de aer. Daca antrenamentul se face cu monitorizarea pulsului, atunci recomand mentinerea acesuia la 120-130 batai pe minut. Incalzirea ar trebui sa fie alcatuita din exercitii de rotire a membrelor si trunchiului, pentru lubrifierea articulatiilor, iar faza de “cool down” dupa alergare poate fi alcatuita din exercitii de intindere (stretching) si respiratie.
Despre acest subiect puteti citi in plus aici si aici.
Ratele din Parcul IOR au noroc cu acest ochi de apa, in rest lacul e inghetat bocna.
Start 2012!
Am intrat in 2012 asa cum imi doream, adica printr-o alergare de grup impreuna cu o parte din colegii din Ro Club Maraton si alti alergatori. Ne-am adunat cam 20 de alergatori si am umplut parcul pustiu in dimineata de 1 ianuarie.
La Multi Ani!
Ecomarathon 2011
Serban Damian Alergare, Antrenamente, Concursurile mele, Ro Club Maraton alergare, ecomarathon, moieciu de susSi a fost si Ecomarathon 2011, una dintre cele mai frumoase competitii la care am mers pana acum si care in mod sigur va ramane “fixa” in calendarul meu competitional. Nu este un concurs usor, o stiu de anul trecut, insa este genul de cursa care iti lasa amintiri si te trezesti dupa mult timp gandindu-te cat de frumos era peisajul, cat de grea urcarea, cat de placuta trecerea liniei de finish.
Si anul acesta m-am inscris tot la crosul de 14 km, insa am plecat decis sa alerg doua bucle (maratonul este alcatuit din 3 bucle de aproximativ 14 km, cu punctul central in Moieciu de Sus). Evident, n-am avut unde sa ma antrenez special pentru urcare, decat niste pante prin parcul IOR, insa este o diferenta uriasa.
Ar fi trebuit sa vin cu fetele la Moieciu si sa petrecem un week-end frumos la Pensiunea Puiu, unde am stat si anul trecut, insa prognoza ne-a facut sa ne schimbam planurile. Asa ca am plecat doar eu, cu speranta in suflet ca nu o sa ploua sau o sa ninga, pentru ca de frig oricum nu aveam cum sa scap. Din fericire vremea a fost excelenta in ziua concursului, insa numai pana la pranz cand a inceput sa se innoreze si chiar sa ploua. Mai pe seara a si nins, insa eu eram de mult in Bucuresti.
Ecomarathon este un moment bun sa te revezi cu o multime de prieteni. Doar din Ro Club Maraton au venit 70 de oameni, ceea ce inseamna ca 10% dintre concurenti au fost de la clubul nostru.
Primii kilometri au fost destul de chinuitori. Am avut niste dureri ciudate de glezne si talpi. A trebuit sa ma opresc de nu stiu cate ori si muream de ciuda pentru ca abia incepuse concursul si ma depaseau toti. Abia dupa vreo 2 km am realizat ca mi-am legat prea strans sireturile si nu mi se oxigeneaza bine picioarele. Am tras pe dreapta si am slabit sireturile si am scapat de orice durere. Stupid. Peste putin timp am ajuns la prima panta. O stiam de anul trecut. Atunci a fost un soc. Era prima mea cursa montana si m-am trezit bursc in fata unei urcari foarte abrupte. De aceasta data am plecat inarmat cu bete de trekking si incaltat cu pantofi adecvati, respectiv Adidas Supernova Riot, un model special pentru munte (ce-i drept cam grei si rigizi, insa avantajul e ca nu simti aproape nimic la talpa).
Am alergat destul de “rezervat” aceasta prima bucla, din doua motive – in primul rand pentru ca nu vroiam sa risc absolut nici cea mai mica accidentare, tinand cont ca in 2 saptamani voi alerga primul maraton din anul acesta si vreau sa trag acolo; in al doilea rand pentru ca nu stiam cum voi reactiona pe urmatoarea bucla. Alergarea montana este mult mai grea decat cea pe asfalt si mai mult de 21 km nu am alergat niciodata. Bucla 1 se termina cu o coborare la fel de abrupta ca si urcarea de la inceput. M-am chinuit putin pentru ca simteam ca imi ard talpile (poate ca sosetele nu erau adecvate, sau poate ca acesti pantofi de munte imi sunt putin mai mari decat ar trebui). Am scos un timp slab pe cros, doar 1:58, ceea ce m-a plasat pe locul 116 din 160 la categoria mea de varsta. Am incercat sa nu fiu dezamagit si dupa ce mi-am luat medalia si am baut niste Sponser, am pornit pe bucla 2.
Aceasta a doua bucla nu este la fel de frumoasa ca prima, pentru ca se merge destul de mult pe sosea. Partea buna a fost ca am parcurs o buna bucata de drum impreuna cu o fata si un baiat, 2 personaje foarte interesanta. Ea, o alergatoare de 24 de ani din Bacau, care anul trecut participase la o cursa de 90 km in Bucegi; el, un profesor de filozofie din Buzau, care alearga maratoane, dar isi foloseste talentul didactic si pentru a transmite copiilor ideea ca le sta in putere sa faca mult mai mult decat si-ar imagina (iar maratonul este unul din lucrurile de natura sa ii motiveze nu numai pe cei care il practica, dar si pe cei care intra in contact cu alergatorii de maraton).
O alta bucata de drum l-am parcurs impreuna cu Marcel, un coleg de club din Baia Mare. Sus pe munte incepuse sa ninga usor. Pentru mine era ok, pentru ca mai aveam putin si terminam bucla si cu asta tot concursul, insa ei mai aveau de parcurs inca o bucla.
Dupa 4 ore si 30 de minute am ajuns din nou in Moieciu de Sus. Ma simteam obosit, dar in forma. Chiar simteam tentatia sa plec si pe bucla 3, insa uneori e bine sa nu faci exces de zel si sa stii cand sa te opresti. Poate la anul il voi parcurge pe tot.
Aici sunt cateva filmari de la concurs si ii multumesc Ioanei pentru ca a avut grija de camera cat eu eram pe coclauri:
Asa arata cele 3 bucle ce alcatuiesc “trifoiul” de la Ecomarathon:
Muntii pe care am urcat:
Spliturile mele:
Felicitari organizatorilor (Sis, Cornelia, Adi, Mihai + echipa), felicitari tuturor celor care au participat, felicitari in mod deosebit colegilor din Ro Club Maraton!
I’M IN!!
N-am castigat mare lucru in viata mea – ma refer la loterii, trageri la sorti, noroc chior, loz in plic, tombola, bingo si alte d-astea.
In sfarsit acum pot sa ma laud ca am castigat si eu odata la loterie si e chiar ceva foarte important pentru mine: in toamna o sa merg la maratonul de la New York, cel mai mare maraton din lume!
I’m in!
Maratonul de la New York este atat de dorit incat de cativa ani se organizeaza o loterie pentru alergatori. Anul acesta s-au inscris in jur de 90.000 de oameni. Doar ca sa participi la loterie trebuie sa platesti 11 dolari. Apoi se face tragerea la sorti si 45.000 de norocosi vor alerga pe strazile New Yorkului (taxa de participare fiind de “doar” 280 de dolari…). Daca nu ai norocul sa castigi la loterie de 3 ori consecutiv, in al 4-lea an este acceptat din oficiu. Sau poti sa strangi bani pentru o cauza si atunci ai intrarea garantata. Sau, daca esti un alergator foarte bun, te califici demonstrand ca ai un anumit rezultat la o cursa oficiala.
Dupa Paris si Berlin, care de asemenea sunt maratoane foarte mari, New Yorkul nu o sa ma impresioneze foarte tare prin numarul de participanti, insa e o chestie deosebita sa alergi pe strazile New Yorkului. Circuitul trece prin toate cartiere importante, despre care am tot auzit prin filme. Pana acum n-am ajuns sa le vad “live”..
Insa pana in noiembrie mai am multe concursuri in agenda, dintre care 2 sunt maratoane si vin in foarte scurt timp.
In acest week-end voi alerga la Ecomarathon la Moieciu de Sus, unde am fost si anul trecut si mi-a placut foarte mult. M-am inscris tot la crosul de 14 km, dar probabil ca voi mai face inca o bucla din cele 3, in afara concursului.
Ne pregatim de semi!
Azi am facut o mobilizare la o alergare de grup in Poli, pe traseul semimaratonului ce va avea loc saptamana viitoare. Bine a spus cine a spus, ca va fi repetitie cu costume, pentru ca azi a nins intr-o veselie, a fost frig si ud pe jos. Ne-am adunat cam 30 de oameni. Peste o saptamana vom fi 180 la cros si 210 la semimaraton. Plus vreo 30 de organizatori. Locurile la semimaraton s-au terminat foarte repede, ba chiar am fost nevoiti sa suplimentam cu inca 10 echipe. Si acum avem o multime de cereri de inscriere, dar nu mai putem accepta pentru simplul motiv ca s-ar aglomera mult prea rau traseul. Nu pot decat sa ma bucur sa constat ca sunt atat de multi doritori sa alerge la concursul nostru si sper sa iasa cat mai bine.
Pe urmele lui Gerar – alergare de grup, 22.01 in Poli!
Sambata, 22 ianuarie 2010, va asteptam langa intrarea principala a Rectoratului Universitatii Politehnica Bucuresti pentru a participa la o alergare de grup pe traseul semimaratonului Gerar ce va avea loc pe 30 ianuarie.
Ne adunam incepand cu ora 9,45 si vom incepe sa alergam la ora 10. Sunt invitati toti alergatorii, indiferent daca vor participa sau nu la Gerar, dar in mod special cei inscrisi, pentru a face recunoasterea traseului.
Se vor forma trei grupe: incepatori, intermediari si avansati. Fiecare grup va fi condus de unul dintre organizatori.
Poza aceasta este facuta la alergarea de grup din 16.01 in IOR (nota pentru cei care nu ne cunosc: nu va speriati, nu alergam de fiecare data cu steaguri la noi 
)
Oficial e iarna
Da, oficial e iarna, pentru ca am fost la prima alergare de grup pe zapada in IOR. Grupul a fost format din 8 oameni (plus Melcul, venit in “inspectie”). Se alearga destul de bine, dar sunt cateva portiuni de gheata la care trebuie atentie mai mare. Temperatura a fost destul de ok, adica minus 3 grade (de-a dreptul canicula fata de anii recuti, in care am alergat si la minus 15 grade).
Inapoi, pe asfalt
O luna fara alergare. Insa acum pot spune, ca I’m back in bussines!
Azi mi-am luat inima in dinti si am venit la alergarea de grup din IOR. Nu stiam cum o sa reactioneze piciorul. Ii mai dadusem de stire ca vreau sa il pun la treaba, alergand cate 10-15 minute pe banda, la sala. Asa cum am mai spus de o mie de ori, urasc alergarea pe banda. E ciudata. Ma supraincalzesc. Ma misc nefiresc.
Piciorul a reactionat bine. Il mai simt din cand in cand, dar durerea este destul de linistita. Inca nu pot sa calc cu toata siguranta, ceea ce imi limiteaza oarecum viteza, insa am parcurs cei 10 km de la antrenamentul de azi, ceea ce mi-a dat speranta ca pot sa reincep antrenamentele. Mi-a facut bine si faptul ca m-am intalnit cu cativa colegi de club.
La sala am facut si cateva sedinte de inot. Dupa primul antrenament mi-a fost foarte rau si am varsat. Adevarul este ca n-am mai inotat de ani de zile si nu mai sunt deloc obisnuit cu efortul in plan orizontal si rasucirile aferente stilului craul (asa se scrie?). Plus ca m-am avantat sa fac un antrenament serios, ca doar nu ma duc sa ma balacesc. Plus mirosul de clor. Usor-usor am inceput sa ma obisnuiesc. Mi-am luat si ochelari de inot, fiindca e destul de aiurea sa inoti cu ochii inchisi. Daca n-ar fi proba de bicicleta, care nu ma atrage de loc, mai ca m-ar tenta sa incerc si putin triatlon. Deocamdata ramane doar in stadiul de idee. Poate mai la batranete, cand o sa ma satur de maraton, o sa imi vina cheful sa fac Ironman sau vreo nebunie de genul asta, dar pana atunci, asa cum spuneam si in titlu, sunt inapoi pe asfalt.
O luna fara alergare
Din 2006 de cand am inceput sa alerg si am participat la primul meu semi, alergarea a fost o constanta in viata mea. Probabil ca cele mai lungi pauze pe care l-am facut au fost de 4-5 zile dupa cate un maraton, pentru a-i da corpului o pauza.
Acum insa am facut cea mai lunga pauza de alergare de pana acum – o luna. Practic in toata luna noiembrie, de cand m-am intors de la Maratonul Atena n-am alergat aproape deloc (decat 2 antrenamente chinuite de 4 km, pe care nici nu le pun la socoteala). Piciorul care ma durea si dupa MIB si dupa Atena, m-a obligat sa iau aceasta decizie. Uneori, oricat de frustrant ar fi, trebuie sa faci ce e mai bine, ca sa nu regreti mai tarziu.
Sigur, m-am uitat cu jind pe geam in zilele insorite si nefiresc de calde, dar asta a fost. Totusi nu am stat pe bara. Mi-am facut abonament la sala si am inceput sa inot si sa fac ceva cardio si forta. Ca de fiecare data cand intru in sala, realizez ca de fapt imi lipseste. Mi-e dor sa trag de fiare, asa cum imi este dor acum si sa reiau alergarea. Fiecare forma de antrenament are farmecul ei.
Astazi, cand ma hotarasem sa ies la alergare si sa particip la Crosul “1 Decembrie”, am inghetat instantaneu cand am iesit afara, iar pe geamurile masinii era un strat dur de gheata. Asa ca am renuntat. Voi amana prima alergare si astept sa se mai indrepte vremea.
