Sunt afisate toate articolele din categoria Studii, cercetare
2016
Mar
29

Sindromul Burnout (partea 2)

Semnale de alarmă cauzate de Sindromul Burnout

Epuizarea profesională are un impact negativ masiv asupra sănătății fizice și mentale, iar semnalele de alarmă transmise de organism trebuie să fie motive suficiente pentru a schimba ceva în atitudinea noastră față de muncă. Chiar dacă treci prin experiențe neplăcute cauzate de dureri de spate, depresie, boli de inimă, obezitate, sau doar te îmbolnăvești foarte des, trebuie să ai în vedere faptul că un rol important în toate acestea îl joacă locul tău de muncă. Vei ști când epuizarea îți afectează sănătatea și va trebui să decizi dacă modul în care abordezi viața profesională merită consecințele. Este foarte important să învățăm să spunem ”NU” atunci când este cazul.

sindrom burnout

Dificultăți la nivel cognitiv

Un alt semnal de alarmă transmis de organism este lipsa memoriei și a concentrării. Noi cercetări efectuate de către American Psychological Association și de către National Opinion Research Center la Universitatea din Chicago arată că stressul lovește în cortexul prefrontal, acea parte a creierului care este responsabilă pentru funcția executivă. Această funcție are impact asupra memoriei, asupra abilităților de a lua decizii, asupra controlului emoțional și asupra concentrării. Când observi că faci greșeli prostești, că uiți chestiuni importante, că ai excese pe fond emoțional, sau că iei decizii mai puțin bune, atunci trebuie să știi că ești epuizat.

Dificultăți în muncă și în relațiile personale

Stressul se răsfrânge peste tot ceea ce faci, în special în modul în care reacționezi cu oamenii. Chiar și atunci când, la locul de muncă, simți că îți menții nivelul de stress sub control, acesta poate avea consecințe asupra relațiilor de acasă, cu cei dragi. Și, de cele mai multe ori, sunt afectate negativ relațiile de cuplu. Stressul îi poate determina pe mulți să ridice tonul vocii, să-și piardă controlul și să se implice în conflicte inutile și absolut copilărești. Alții sunt mai înclinați către distanțare și către evitarea persoanelor pe care le iubesc și de care le pasă.

Aducerea muncii acasă/Imposibilitatea de a ne deconecta de la muncă atunci când suntem acasă

Îți este familiar sentimentul trăit atunci când, întins pe pat, te gândești la toate sarcinile de muncă pe care nu ai reușit să le îndeplinești și speri să nu fi omis ceva foarte important. Când acasă fiind nu-ți poți controla gândurile în ceea ce privește locul de muncă, înseamnă că suferi de acest sindrom Burnout.

Oboseală

Sindromul Burnout, de cele mai multe ori, conduce la o epuizare totală pentru că stress-ul preia controlul asupra minții și a corpului.

Semnele de oboseală cauzată de burnout sunt date de trezirea fără energie după o noapte de somn bun, consumarea unor cantități mari de cafea pentru a ne intra în ritm sau starea de somnolență la locul de muncă.

Negativismul

Burnout poate transforma o persoană pozitivă într-una negativă, pesimistă. Dacă observi că te concentrezi asupra părților negative ale situațiilor, judecându-i pe alții și simțindu-te cinic, este clar că negativismul a preluat conducerea asupra ta și este timpul să faci ceva în privința aceasta.

Satisfacție scăzută

Aproape tot timpul, Burnout duce la stări supărătoare de insatisfacție. Proiecte și oameni care te încântau până nu de mult acum nici nu îți mai stârnesc curiozitatea. Această adâncă stare de insatisfacție face munca foarte dificilă deoarece simți că oricât efort ai depune este în zadar.

Pierderea motivației

Începem să muncim într-o fază de ”lună de miere”, atunci când vedem totul prin ochelari cu lentile roz. Când te afli în această fază, motivarea vine în mod natural. În faza de burnout, lupți pentru găsirea motivației pentru a-ți atinge obiectivele profesionale. Poți să duci la îndeplinire sarcinile de serviciu, ba chiar să le îndeplinești cu succes, dar s-a pierdut motivația ce te condusese până aici. În loc să faci treaba de dragul muncii în sine, motivația ta se transformă în teama de – a depăși termene-limită, de a dezamăgi oameni ori de a-ți pierde locul de muncă.

Probleme legate de performanță

Oamenii care au probleme legate de epuizare sunt, de regulă, profesioniști care își îndeplinesc cu succes toate obiectivele. Astfel că, în momentul în care nivelul lor de performanță scade, ceilalți observă foarte greu sau chiar deloc. Este crucial să-ți monitorizezi  scăderea de performanță. Care erau rezultatele tale în urmă cu o lună? Dar în urmă cu șase luni? Dar cu un an înainte? Dacă observi o scădere a performanțelor tale, a venit vremea să afli dacă în spatele acestei scăderi se află epuizarea.

O lipsă a îngrijirii propriei persoane

Viața este o luptă constantă împotriva lucrurilor care ne fac să ne simțim bine pe moment dar care nu sunt neapărat bune pentru noi. Când treci prin epuizare, te controlezi mai greu și atunci cazi mai ușor pradă tentațiilor. Și aceasta se întâmplă deoarece nivelul crescut de stress compromite modul de decizie și autocontrolul. Iar la toate acestea, se mai adaugă și nivelul scăzut de motivație și încredere în propria persoană.

2016
Mar
27

Sindromul Burnout (partea 1)

clerk-18915_640Mă întâlnesc destul de frecvent cu pacienți sau cunoscuți care se plâng că au o continuă stare de oboseală, atât fizică, cât și psihică și nu știu ce să facă pentru a depăși această situație. Pentru că este o problemă importantă, cu care riscăm să ne confruntăm fiecare dintre noi, și care poate avea consecințe extrem de grave, vă prezint un material, împărțit în trei părți, care sper să aducă explicații și soluții.

Să începem cu o definiție.

Burnout = starea de epuizare fizică și emoțională pentru persoane obosite după o perioadă lungă de muncă dificilă (definiția dată de dicționarul merriam-webster.com)

Ce este Sindromul Burnout și cum poate fi evitat?

Chiar și cele mai bune locuri de muncă pot duce la Burnout – epuizare profesională. Cu cât muncești mai mult și cu cât ești mai motivat să reușești, cu atât mai ușor este să intri într-un cerc vicios care va duce la epuizare profesională, acest Sindrom Burnout.

Procentul de populație ce suferă de acest „burnout” este într-o creștere rapidă – la fel ca în cazul tehnologiei moderne – și linia dintre ”serviciu” și ”acasă” devine tot mai greu de observat.

Cercetări recente efectuate de către American Psychological Association și de către National Opinion Research Center la Universitatea din Chicago relevă următoarele:

  • 48% dintre americani au înregistrat un nivel crescut de stress în ultimii 5 ani;
  • 31% dintre angajații adulți au dificultăți în organizarea timpului pentru responsabilitățile privind viața profesională și cea personală – familia;
  • 53% spun că munca îi obosește peste măsură.

Totodată, un sondaj realizat de Society for Human Resources Management (SHRM) a scos la iveală faptul că ”epuizarea profesională” a fost unul dintre principalele motive de demisie în rândurile populației angajate.

Sindromul Burnout îți poate lua chiar și ce ai mai de preț, chiar dacă iubești ceea ce faci, dacă te pasionează munca. Arianna Huffington, de exemplu, aproape că a avut o astfel de experiență atunci când aproape și-a pierdut un ochi din cauza epuizării profesionale. Muncea atât de mult încât, din cauza oboselii, a leșinat lovindu-se cu fața de birou. Impactul a fost atât de puternic încât și-a fisurat osul în zona obrazului și a avut nevoie de patru copci la ochi.

“Mi-aș dori să dau timpul înapoi și să-mi spun mie însămi că performanțele nu pot asigura o viață liniștită, împlinită. Dimpotrivă, atunci când viețile noastre sunt împlinite, când petrecem timp de calitate pentru reînnoire, pentru înțelepciune, pentru dăruire, atunci apar și performanțele pe care ni le dorim. Dacă aș fi știut toate acestea, nu aș mai fi trăit experiențe neplăcute cauzate de stress inutil și de epuizare dusă la extrem.”   – Arianna Huffington

De cele mai multe ori, Sindromul Burnout rezultă dintr-o neconcordanță între input și output la locul de muncă; te simți epuizat atunci când simți că investești mai mult decât ceea ce primești. Uneori aceasta se întâmplă atunci când un loc de muncă nu este recompensat suficient și nu pentru că nu ai avea grijă de tine.

Înainte de a trata și chiar de a preveni, ai nevoie să știi cum să recunoști semnalele de alarmă astfel încât vei avea suficiente informații pentru a acționa în timp util. Printre semnalele de alarmă transmise de organism se numără: problemele de sănătate, dificultățile la nivel cognitiv, dificultățile în relațiile personale și profesionale, imposibilitatea deconectării de la muncă în momentul în care suntem deja acasă, oboseala, negativismul, insatisfacția ori satisfacția scăzută, pierderea motivației, scăderea performanțelor, lipsa îngrijirii propriei persoane.

Sursa/Despre autor:

Dr. Travis Bradberry este câștigătorul co-autor al best-seller-ui, Inteligența Emoțională 2.0, și co-fondatorul TalentSmart, liderul mondial în furnizarea de teste de inteligență emoțională și training, ajutând peste 75% dintre cele 500 de companii Fortune. Cărțile sale foarte bine vândute au fost traduse în 25 de limbi și sunt disponibile în peste 150 de țări.

Totodată, Dr. Bradberry a scris pentru publicații de prestigiu ca: Newsweek, TIME, BusinessWeek, Fortune, Forbes, Fast Company, Inc., USA Today, The Wall Street Journal, The Washington Post și The Harvard Business Review.

2016
Feb
23

Orzul reduce apetitul și îmbunătățește metabolismul

Cei care se preocupă în mod constant de starea sănătății lor vor dori în mod sigur să includă orzul în alimentația lor; conform unui studiu publicat în Jurnalul Britanic de Nutriție, incorporarea orzului în alimentație reduce riscul de diabet și scade nivelul zahărului în sânge.

În contextul epidemiei de obezitate din US, aceste descoperiri au o importanță deosebită. La momentul actual, în US, o treime din adulți suferă de obezitate, fiind astfel expuși riscurilor de boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet tip 2 și anumitor tipuri de cancer.

Cercetătorii – conduși de Prof. Anne Nilson din cadrul Centrului Științific  „Hrană pentru Sănătate” al Universității Lund, Suedia – spun că se demonstrase deja faptul că anumiți carbohidrați nedigerabili, inclusiv inulina, „stimulează hormonii implicați în reglarea glicemiei și apetitului”. Însă, nu se cunoșteau suficient caracteristicile carbohidraților nedigerabili.

orz

Ca atare, echipa de cercetători a derulat un studiu pe un grup de 20 de persoane sănătoase, de vârstă mijlocie; timp de 3 zile, la micul dejun, prânz și cină, o parte dintre aceștia au consumat pâine integrală de orz, iar cealaltă parte pâine albă.

Zilnic, la 11-14 ore după cină, echipa de cercetători evalua indicatorii de risc de diabet și boli cardiovasculare ai participanților.

Rezultatele au arătat că persoanele care au consumat pâine de orz aveau un metabolism îmbunătățit pe un interval de până la 14 ore, niveluri scăzute ale zahărului în sânge și ale insulinei, un control îmbunătățit al apetitului și o sensibilitate crescută la insulină.

„Este surprinzător și încurajator că alegerea combinației corecte de fibre alimentare poate aduce, într-o perioadă scurtă de timp, beneficii remarcabile sănătății noastre,” a declarat prof. Nilsson.

Orzul a crescut valorile hormonilor intestinali ce reglează metabolismul și apetitul

Conform cercetătorilor, efectele benefice asupra sănătății apar când fibrele din orz ajung în intestin și declanșează eliberarea anumitor hormoni.

„După ce participanții la studiu au mâncat pâinea de orz întreg, am observat o creștere a hormonilor intestinali ce reglează metabolismul și apetitul, și o intensificare a activității hormonului ce contribuie la scăderea inflamațiilor cronice de nivel inferior”, a declarat prof. Nilsson. „In timp, aceasta ar putea ajuta la prevenția bolilor cardiovasculare și diabetului.”

In filmul de mai jos, cercetătorii explica mai detaliat rezultatele lor:

Medical News Today i-a cerut prof. Nilsson detalii despre conținutul pâinii folosite în studiu. Ea a explicat că obiectivul preparării acestei pâini este păstrarea intactă a cât mai multor boabe de orz fiert.

Pentru o bucată dintr-o astfel de pâine au folosit 595g de orz întreg fiert timp de 12 minute în 520g de apa. Timpul de fierbere se poate prelungi, însă cantitatea de apă trebuie adaptată la dimensiunea vasului de gătit.

Pe scurt, ca orzul să fie gata, toată apă trebuie să fie absorbită de boabe. Prof. Nilsson a continuat:

„Am adăugat 105g de faină albă de grâu la orzul fiert (și răcit între timp), 300g apă, 6g drojdie uscată și 5g sare. Aluatul (deși îi spunem aluat nu arată ca unul normal) a fost frământat timp de câteva minute și apoi lăsat sa dospească timp de 30 de minute într-un castron și încă 35 de minute într-o tavă de copt. E important să presezi aluatul în tava de copt în așa fel încât să nu rămână bule de aer. Aceasta se poate realiza fie prin acoperirea cu o folie de plastic și apăsarea ei cu mâna fie, așa cum am procedat noi, cu ajutorul unei alte tăvi de copt.”

A mai menționat că, din cauza conținutului mic de gluten din aluat, acesta nu se schimbă prea mult în timpul dospirii.

Aluatul rezultat a fost copt până când temperatura din interiorul său a atins 96 °C (aproape 205 °F),ceea ce necesitat relativ 1 oră. După aceea, au acoperit pâinea din cuptor cu aluminiu și au lăsat-o sa se răcească.

Importanța investigării bacteriilor afectate de fibrele alimentare

Pe lângă studiu, cercetătorii au oferit sfaturi pentru menținerea unui nivel sănătos al zahărului în sânge. În primul rând, ar trebui să alegem, pe cât posibil, pâinea din cereale integrale și să evităm făina albă în general.

O altă sugestie este să adăugăm orz integral în supă și tocană, și să înlocuim orezul alb cu orz gătit. Fasolea și năutul adăugate în meniu contribuie la creșterea cantității de fibre concomitent cu menținerea unei indice glicemic mic.

Prof. Nilsson și colegii ei speră că studiul lor va influența oferta de fibre alimentare din magazine și va contribui astfel la sănătatea consumatorilor.

Ca cercetări viitoare, a declarat pentru MNT, plănuiesc să investigheze „mecanismele care stau la baza efectelor asupra sănătății”. În acest domeniu, este important să investighezi ce se întâmplă în intestin și să vezi ce bacterii sunt influențate de fibrele alimentare.”

Ipoteza sa este că „efectele benefice asupra metabolismului își au sursa în stimularea anumitor bacterii intestinale.”

MNT a publicat recent un studiu care sugerează că un aport crescut de fibre la vârste tinere poate duce la o scădere a riscului de cancer la sân în rândul femeilor.

Sursa: Medical News Today
2016
Feb
12

E posibil să îți dezvolți masa musculară atunci când urmezi un program de scădere în greutate?

 Ce ziceți: e posibil să îți dezvolți masa musculară atunci când urmezi un program de scădere în greutate? Tentația este să spui că nu, și în principiu asta le spun și eu pacienților mei, care vin și spun că ar vrea să slăbească și în același timp să își dezvolte masa musculară.

Situația e destul de încurcată, dar promițătoare.

Cele mai recente studii vin din laboratorul Doctorului Stuart Phillips de la Universitatea McMaster, un important specialist centrat pe cercetări privind metabolismul musculaturii scheletice. Investigațiile sale sunt concentrate în special pe efectele exercițiilor fizice și nutriției  asupra musculaturii.

În cel mai recent studiu, Dr. Phillips a recrutat 40 de tineri supraponderali de vârstă medie de 23 de ani și cu grăsime corporală în procent de 24%.  Aceștia au  urmat un  program intens de 4 săptămâni de exerciții fizice și un regim alimentar cu restricție calorică de 40% față de valorile de menținere. Participanții au fost împărțiți în două grupe astfel: unii au consumat hrană bogată în proteine – 2.4 grame de proteine per kilogram (PRO), iar alții au avut doar 1.2 grame de proteine per kilogram (CON).  În cele patru săptămâni de studiu, toți participanții au urmat un program alimentar individual.

proteina 1

În ceea ce privește antrenamentul fizic, acesta a fost același pentru ambele grupe și s-a ținut de șase ori pe săptămână:

  • De două ori pe săptămână, un circuit de rezistență pentru întreg corpul – 10 repetări/set la 80% din repetarea maximala; 3 serii în total, fără pauză între repetări și un minut de pauză între serii.
  • O dată pe săptămână, un circuit de exerciții pliometrice, cu greutatea corpului  – 30 de secunde de pauză între exerciții.
  • O dată pe săptămână, un antrenament de intensitate mare la bicicleta ergonomică (10 serii la 90% din puterea maximă dezvoltată la VO2max)
  • O dată pe săptămână, o sesiune de antrenament de intensitate medie la bicicleta ergonomică (creștere progresivă de la 4 la 8 serii de sprint maximal, cu pauză de 4 minute între serii).
  • O dată pe săptămână, o probă contratimp de 60 kilocalorii (participanții trebuiau să termine proba într-un interval cât mai scurt).
  • Pe lângă toate acestea, fiecare participant a avut de efectuat minimum 10.000 de pași în fiecare zi (până la 12.000 de pași).

La sfârșit, ambele grupe au pierdut considerabil în greutate și au obținut rezultate bune în ceea ce privește forța și rezistența musculară, capacitatea aerobă și puterea anaerobă. Nu a existat nicio diferență între cele rezultatele celor două grupe.

Grupa PRO a fost însă avantajată în ceea ce privește compoziția masei corporale. Bazată pe modelul cu 4 compartimente (considerat standard de aur), grupa PRO a avut creșteri semnificative ale masei corporale slabe (+1.2 vs +0.1 kg) și reducerea grăsimii (-4.8 vs – 3.5 kg) în comparație cu grupa CON.

proteina 2

Nu au existat diferențe semnificative între concentrațiile hormonale (testosteron, hormonul de creștere și IGF -1), excepție făcând doar cortizolul.

Ce putem învăța?

Considerând că grupul care consumă 1.2 grame de proteine per kilogram nu înregistrează  pierderi în masa musculară, ci mai degrabă cu deficitul caloric extrem de 40%, aș spune că cel mai important rezultat al studiului Phillips este importanța exercițiilor fizice cu intensitate crescută. Este nevoie să furnizezi un stimul  corpului  în sensul că acel mușchi este important și trebuie folosit.

În afară de aceasta, este foarte clar avantajul de a se consuma mai multe proteine. Acesta poate fi dovedit prin faptul că cercetările curente nu se aplică atleților foarte bine antrenați și rezistenți, deoarece participanții la studiu au fost tineri supraponderali neantrenați. Totuși, din discuțiile purtate cu Phillips a reieșit faptul că partipanții la studiul său erau foști jucători de fotbal american. Adică indivizi foarte puternici.

Un alt aspect foarte important în cercetarea doctorului Phillips este programarea nutrienților, ceea ce poate fi o altă cauză în obținerea de rezultate atât de favorabile chiar și pentru grupul căruia i s-a administrat o cantitate redusă de proteine. Și anume, participanții din ambele grupe au consumat de-a lungul zilei 3-4 băuturi conținând proteine din zer, una dintre acestea fiind consumată imediat după antrenament. Aceasta înseamnă că participanții din grupa PRO au consumat, în mod regulat, aproximativ 50 de grame de proteine la fiecare masă, adică mai mult decât necesarul pentru stimularea sintezei de proteine din mușchi. Chiar și grupa CON a consumat aproape 25 de grame de proteine la fiecare masă.

În concluzie, când dorești să crești rezistența și intensitatea pentru antrenamentele, vrei să consumi mai multe proteine și le distribui pe întreaga zi. Dar, întotdeauna, o parte dintre acestea sunt consumate imediat după sesiunea de antrenamente.

Sursa: http://ajcn.nutrition.org/content/early/2016/01/26/ajcn.115.119339.abstract
2016
Feb
4

Consumul grăsimilor potrivite ar putea salva 1 milion de vieți pe an

Conform studiului efectuat de American Heart Association, înlocuirea carbohidraților rafinați și grăsimilor saturate cu uleiuri vegetale ar putea salva anual 1 milion de vieți.

Corelația dintre o dietă bogată în grăsimi saturate și bolile de inimă este deja bine documentată.

Relațiile dintre diferitele tipuri de grăsimi și consecințele lor asupra sănătății sunt însă mai complexe. Cercetări și analize noi, efectuate la nivel global, arată că dacă se dorește salvarea de vieți, schimbările în dietă sunt necesare în întreaga lume. Cu totul, echipa a investigat dieta și a adunat informații privitoare la disponibilitatea hranei din 186 de țări. Totodată, au reanalizat și reluat studii longitudinale anterioare urmărind modul în care anumite grăsimi influențează bolile de inimă.

Pentru prima oară, povara la nivel global generată de bolile de inimă a fost măsurată în contextul consumului de grăsimi: prea multe grăsimi saturate comparativ cu prea puține grăsimi poli nesaturate.

Publicat în Jurnalul American Heart Association, Dr.Dariush Mozaffarian, autorul studiului explicat rezultatele studiului: „La nivel global, factorii de decizie politică se concentrează pe reducerea consumului de grăsimi saturate. Totuși, am descoperit că am obține un impact mult mai mare asupra mortalității generate de bolile de inimă dacă am promova cu prioritate creșterea consumului de grăsimi polinesaturate în locul celor saturate și al carbohidraților rafinați, și reducerea consumului de grăsimi trans.

grasimi

Beneficiile grăsimilor polinesaturate

Nu toate grăsimile sunt neapărat dăunătoare; niciunele însă nu trebuie consumate în exces. Profilul fiziologic al grăsimilor saturate, polinesaturate și trans este diferit, și necesită un tratament diferențiat

Este important să ne amintim că grăsimile sunt esențiale pentru funcționarea organismului. Grăsimile nu sunt folosite doar ca sursă de energie pentru activitățile celulare și fizice, ci influențează și răspunsul inflamator, dispoziția și sunt vitale în comunicarea intercelulară.

Grăsimile polinesaturate sunt prezente predominant în alimente pe bază de plante și în uleiuri. Consumul acestor uleiuri îmbunătățește în fapt nivelul colesterolului în sânge, scăzând riscul de boli de inimă și de atac cerebral. Există totodată dovezi că grăsimile polinesaturate determină o scădere a riscului de diabet tip-2.

Grăsimile polinesaturate se găsesc în nenumărate alimente, inclusiv soia, ulei de floarea soarelui, tofu, nuci, semințe și peste gras (de exemplu uleiuri cu acizii grași omega-6).

Grăsimile și Bolile de inimă la nivel global

După cum vă închipuiți, un proiect cu o bază de cercetare atât de extinsă a generat o cantitate vastă de informație. Iată câteva dintre cele mai notabile descoperiri:

  • 3% din totalul global al deceselor cazate de boli de inimă (711,800 persoane) este atribuit unui consum prea mic de grăsimi polinesaturate în locul celor saturate.
  • 3.6% din totalul global al deceselor cazate de boli de inimă (250,900 persoane) este atribuit consumului în exces de grăsimi saturate. Diferența consistentă dintre aceste 2 cifre se consideră că se datorează proprietăților protectoare ale grăsimilor polinesaturate.
  • 7.7% din totalul global al deceselor cazate de boli de inimă (537,200 persoane) este atribuit consumului în exces de grăsimi trans. Aceste grăsimi se găsesc în alimente coapte și prăjite dar și în grăsimea folosită la gătit în unele țări.
  • Cele mai mari rate ale mortalității generate de bolile de inimă, pe fondul consumului mic de grăsimi polinesaturate cu acizi grași omega-6, sunt prezente în țările fostei Uniuni Sovietice, și în mod special în Ucraina.

In cadrul analizei, echipa a comparat datele din 1990 și 2010 pentru a măsura diferențele relevante în ratele mortalității:

  • Decesele cauzate de consumul insuficient de uleiuri cu omega-6 a scăzut cu 9%
  • Decesele cauzate de consumul mare de grăsimi saturate a scăzut cu 21%
  • Decesele cauzate de consumul mare de grăsimi trans a crescut cu 4%.

Referindu-se la tendințele globale în bolile de inimă cauzate de alimentația defectuoasă, Dr.Mozaffarian a declarat:

„Oamenii cred că grăsimile trans sunt doar apanajul țărilor bogate, datorită produselor ambalate și de tip fast-food. Dar în țările cu venit mic și mediu pe cap de locuitor, precum India și Orientul Apropiat, se folosesc pe scară largă, în case și de către vânzătorii stradali, grăsimi pentru gătit, parțial hidrogenate.

Datorita politicilor stricte, numărul deceselor cauzate de consumul de grăsimi trans scade în Occident (cifrele însă rămân considerabile în US și Canada), însă în multe țări cu venit mic și mediu pe cap de locuitor pare să crească, devenind astfel o problemă globală.”

Autorul speră că descoperirile lor vor ajuta națiunile să își dezvolte și rafineze recomandările privind consumul de alimente. Deși este un pas mic către sănătatea globală, raportul subliniază importanța considerării informațiilor existente înainte de a decide cu privire la politica globala.

Medical News Today a prezentat recent cercetări care arătau că grăsimile saturate sunt mult prea des înlocuite cu alternative nesănătoase.

2016
Feb
1

Top 20 tendințe în fitness pentru anul 2016

Colegiul American de Medicină Sportivă (ACSM) a publicat rezultatele sondajului anual al trendurilor în fitness, și pentru prima oară profesioniștii spun că tehnologia mobilă (purtabilă) va fi trendul principal anul viitor. Aflat la a 10-a ediție, sondajul s-a bucurat de participarea a peste 2800 de profesioniști din domeniile fitness și sănătate din toată lumea.

  1. Tehnologie „purtabilă” (wearable technology)

Apărută doar cu câțiva ani în urma, tehnologia purtabilă include: dispozitive tip „fitness trackers” (ce contorizează activitatea fizică), ceasuri „smart”, dispozitive de monitorizare a pulsului și dispozitive GPS „tracker”. Pentru exemplificare, avem dispozitivele de monitorizare fitness și activități de la Misfit, Garmin, Jawborne şi Fitbit. Recentul lansat Apple Watch este un alt exemplu. Unii analiști estimează că pană în anul 2018 se vor vinde peste 485 de milioane de Apple Watch. Conceptul „revenirii la simplitate” impus în industrie de economia slăbită pare ca se disipă.

garmin-vivo-wearable

  1. Antrenament cu propria greutate corporală

Antrenamentul bazat pe greutatea corporală nu a apărut pe listă înainte de anul 2013 deoarece a devenit popular (ca trend bine definit) în sălile de sport din lume doar în ultimii 2 ani. Aceasta nu înseamnă că nu fusese practicat și înainte; de fapt, de-a lungul secolelor oamenii și-au folosit propria greutate corporală ca o formă de antrenament de rezistență. Însă „recosmetizarea” acestei forme de antrenament, promovată în mod special de cluburile comerciale, a dus la popularitatea sa în toate tipurile de săli de sport. Un astfel de antrenament folosește puțin echipament, ceea ce îl face un mod foarte ieftin de a exersa eficient. Majoritatea persoanelor cred că acest antrenament se limitează la flotări si tracțiuni, însă este mult mai mult de atât. După cum sugera și no#1 în topul de anul trecut, antrenamentul cu propria greutate corporală este un trend de viitor.

  1. Antrenament pe intervale de intensitate (HIIT)

Aflat pe primul loc în topul anului 2015, antrenamentul pe intervale de intensitate implică scurte reprize de exerciții de mare intensitate urmate de perioade de odihnă sau recuperare si, în mod normal, durează mai puțin de 30 de minute. (nu este neobișnuit ca acest antrenament să dureze mult mai mult). Deși figura ca posibil trend în sondajele anilor trecuți, fără însă a intra în top 20, antrenamentul pe intervale de intensitate devine no#1 în sondajul din 2014 în ciuda avertismentelor multor respondenți cu privire la riscurile conexe. Acest tip de antrenament rămâne în continuare foarte popular în sălile de sport din lumea întreagă chiar dacă implică un risc mare de accidentare.

  1. Antrenamentul de forță.

Antrenamentul de forță este popular în toate sectoarele industriei de sănătate și fitness și în rândul multor tipuri de clienți, fiind un trend puternic încă din primul an de sondaj. Mulți tineri, clienți ai programelor comunitare dar și ai cluburilor sportive comerciale, se antrenează în mod exclusiv cu greutăți. Azi, însă, există și alte categorii de persoane care folosesc antrenamentul de forță pentru a-și îmbunătăți sau menține tonusul: bărbați și femei, tineri și bătrâni, copii, pacienți cu boli cronice stabile. Mulți profesioniști din domeniul sănătății și al fitness-ului au integrat în rutinele de exerciții recomandate pacienților și clienților elemente de antrenament de forță. Nu este deloc neobișnuit ca programele de reabilitare cardiovasculară și pulmonară sau cele de management al bolilor metabolice să includă antrenamentul de forță în setul de exerciții recomandate pacienților.

  1. Profesioniști educați, certificați și cu experiență în fitness.

Continuitatea acestui trend se datorează și acreditărilor oferite de organizații naționale de acreditare terți pentru profesioniști din domeniile: sănătate, fitness și exerciții pentru situații clinice. În contextul creșterii economice și al aglomerării și creșterii competitivității pe piața profesioniștilor în fitness, crește și interesul pentru reglementarea acestei industrii (demersul poate fi făcut din interior sau din exterior, de către guvernanți de exemplu). Registrul European al Profesioniștilor în Exerciții fizice (eREPs) este un proces independent de înregistrare a instructorilor, antrenorilor și profesorilor care lucrează în Europa în domeniile sănătate, fitness și activități fizice. REPs îndeplinește o funcție similară în UK, fiind un registru public, independent care recunoaște calificările și expertiza instructorilor de exerciții pentru îmbunătățirea sănătății din UK.

  1. Antrenorul personal.

Cum tot mai mulți antrenori studiază și se certifică, ei devin din ce în ce mai accesibili tuturor sectoarelor industriei de sănătate și fitness. Deși au existat câteva variații minore relativ la modul de desfășurare al acestui tip de antrenament – grupuri mici vs. 1-la-1 – respondenții din cadrul acestui sondaj cred că antrenorul personal va fi în continuare un membru important al centrelor de sănătate și fitness. Antrenorul personal este angajat de către programe comunitare, centre comerciale de profil, programe corporatiste de „wellness” și programe medicale de fitness sau lucrează pe cont propriu.

  1. Fitness funcțional.

Reproducând activitățile fizice pe care o persoană le execută în cadrul rutinei zilnice, fitness-ul funcțional este definit ca antrenamentul de forță folosit în îmbunătățirea echilibrului, coordonării, forței și rezistentei, în scopul creșterii capacității de execuție a activităților de zi cu zi ale unei persoane. Unii respondenți au spus că, în mod normal, asociază fitness-ul funcțional cu programe de fitness destinate adulților mai în vârstă, în funcție de necesitățile clientului. Fitness-ul funcțional este folosit și în programele clinice pentru a reproduce activități efectuate în jurul casei.

  1. Programele de fitness pentru adulții în vârstă.

Profesioniștii din domeniul sănătății și al fitness-ului ar trebui să profite de această creștere exponențială a pieței de resort oferind populației vârstnice programe de exerciții sigure și corespunzătoare vârstei lor. Adulții în vârstă și foarte activi (vechii atleți) pot fi cooptați de către organizațiile comerciale și comunitare în programe mai riguroase de exerciții (care să includă antrenamente de forță și sporturi de echipă). Chiar și bătrânii mai fragili pot să își îmbunătățească echilibrul și capacitatea de execuție a activităților zilnice prin intermediul unor rutine corespunzătoare de fitness funcțional. Se consideră că pensionarii, pe lângă faptul că dispun de sume mai mari de bani nealocați unui scop anume, au și tendința să cheltuiască mai înțelept și pot avea mai mult timp la dispoziție pentru a se implica într-un program de exerciții fizice de exemplu. Generația „baby boom” (persoane născute in US intre 1946-1964) a îmbătrânit și iese la pensie, iar cluburile de fitness ar trebui să profite de această piață în creștere exponențială. Programele de fitness pentru persoanele în vârstă vor rămâne un trend puternic pentru anul 2016.

  1. Programele de slăbire

Asocierea dintre exerciții și scăderea în greutate este o tendință către integrarea unui program rezonabil de exerciții în programul de scădere în greutate (concentrat pe restricționarea consumului caloric). Exercițiile fizice ca parte a programelor de scădere în greutate au fost în trend încă de la începuturile acestui sondaj. Conform sondajului pentru 2016, organizațiile, în mod special cele comerciale ce oferă programe de scădere în greutate, vor continua să incorporeze sportul regulat alături de restricționarea consumului caloric. Combinația exerciții fizice-dietă este esențială pentru menținerea scăderii în greutate și poate îmbunătății gradul de respectare a dietei restrictive (calorice) și în mod special a programelor de pierdere în greutate. Majoritatea dietelor mediatizate includ pe lângă rutina pregătirii meselor zilnice și exerciții fizice.

10. Yoga

Într-o ușoară cădere față de anul trecut, yoga trece de pe locul 7 pe locul 10 în 2016. Yoga se prezintă într-o varietate de forme, inclusiv Power Yoga, Yogalates și Bikram Yoga (executată în medii fierbinți și cu umiditate ridicată). Alte forme de Yoga sunt: Iyengar Yoga, Ashtanga, Vinyasa Yoga, Kripalu Yoga, Anuara Yoga, Kundalini Yoga, și Sivananda Yoga. Materialele educative sunt disponibile în abundenţă; la fel și numărul tot mai mare de certificări aferente nenumăratelor tipuri de yoga. Yoga pare că se reinventează și împrospătează în fiecare an, devenind astfel un mod mai atractiv de a exersa.

Următoarele 10

  1. Antrenament cu antrenor personal – grup
  2. Worksite health promotion
  3. Wellness coaching
  4. Activități in aer liber
  5. Antrenament specific unui anumit sport
  6. Antrenament de flexibilitate și mobilitate
  7. Aplicații de exerciții fizice pentru Smartphones
  8. Antrenamente în circuit
  9. Antrenament Core
  10. Măsurarea rezultatelor.

Concluzie

Trendurile au fost definite ca evoluții ce se dezvoltă într-un interval de timp și staționează pe o perioadă (descrise de obicei ca schimbare de comportament), în timp ce un moft „vine și pleacă”. Din cele 20 de tendințe în fitness pentru anul 2016, 17 au fost pe listele anilor trecuți. Tehnologia purtabilă este cea care preia locul 1 al topului, surclasând antrenamentul cu propria greutate corporală și cel pe intervale de intensitate. Pentru anul viitor, va fi interesant de urmărit dacă acesta este într-adevăr un trend sau doar un moft. Conform sondajului efectuat de ACSM, Pilates, ciclismul de interior, exercițiile de echilibru și cu mingea de stabilitate continuă să existe în industria de sănătate și fitness însă nu sunt la fel de populare.

Sursa: ACSM’S Health & Fitness Journal

2016
Jan
31

Educația alimentară, o investiție în sănătatea copiilor

Obezitatea copiilor este o problemă tot mai gravă în toată lumea. Gustările tip fast-food, sedentarismul, dependența de televizor, joaca pe calculator, tabletă, telefonul mobil au efecte dramatice și pot însemna boli grave apărute ulterior, depresii puternice și moarte. Un efort din partea unor echipe de medici și formatori din educație ar putea fi singura soluție pentru prevenirea unor drame.

overweight

Obezitatea în rândul copiilor a devenit o boală epidemică în unele părți ale lumii și crește alarmant în altele. La nivel mondial, se estimează că aproximativ 17.6 milioane de copii sub 5 ani sunt supraponderali. Cele mai multe cazuri de copii cu astfel de probleme se înregistrează în Statele Unite ale Americii, Irlanda, Grecia și Portugalia.

Potrivit specialiștilor, în România, obezitatea la copii era extrem de rară în anii 90. În prezent, a devenit tot mai frecventă din cauza sedentarismului. Copiii nu mai ies la joacă, nu mai sunt dați la sport, își fac zilele de naștere la fast-food, sunt invadați de reclamele producătorilor de diverse produse alimentare nesănătoase etc.

40% dintre copiii români sunt supraponderali

Potrivit Ministerului Sănătății Publice (Centrul de Calcul și Statistică Sanitară), numărul copiilor supraponderali a crescut cu 18% în ultimii zece ani iar cei mai afectați sunt copiii și adolescenții care au peste 15 ani.

De asemenea, statisticile Societății de Endocrinologie și ale Institutului ”Parhon” arată că 40% dintre copiii din România sunt supraponderali.

Și în Statele Unite ale Americii creșterile sunt îngrijorătoare. În perioada 1999-2000, 15.5% dintre tinerii americani cu vârste cuprinse între 12 și 19 ani aveau probleme cu greutatea în exces; 15.3% cu vârste între 6 și 11 ani și 10.4% cu vârste între 2 și 5 ani. Pe toate grupele de vârste, este o creștere semnificativă – de câteva procente – față de perioada 1988 – 1994 când statisticile arătau creșteri de: 10.5%, 11.3% și 7.2%.

În Canada, între 1981 și 1997, rata supraponderabilității a crescut de la 11 la 33% în rândul băieților cu vârste de 7-13 ani și de la 13 la 27% pentru fete. Într-o perioadă relativ scurtă de timp (1994-1999), proporția copiilor supraponderali și obezi, cu vârste cuprinse între 2 și 11 ani, a crescut de la 34 la 37% iar nivelul cazurilor de obezitate s-a majorat de la 16 la 18%.

Formarea obiceiurilor proaste

Din păcate, mulți părinți își învață copiii cu anumite tipuri incorecte de alimentație. Văd copii mici aduși la fast-food-uri și îndopați, literalmente, cu veșnicii cartofi prăjiți, carne tocată, ”brânză” topită etc. Peste toate aceste ”minuni” alimentare se mai adaugă diverse băuturi acidulate sau neacidulate care au o cantitate mare de zahăr.

Acei copii vor dezvolta dependențe peste care vor trece cu greu, dacă vor trece, de-a lungul vieții. Iar efectele vor fi cât se poate de dramatice: o luptă grea cu grăsimea în exces, boli, depresii, bani cheltuiți pe medicamente sau leacuri miraculoase care să le ”dea” silueta dorită etc.

Un alt obicei prost este consumul de mâncare, de gustări, în timpul vizionării unor emisiuni de televiziune sau a jocului pe calculator. Din păcate, majoritatea copiilor privesc la televizor și se joacă pe calculator între 2 și 4 ore zilnic. ”La peste 4 ore, am întâlnit diferențe semnificative la copiii supraponderali (20.3%, respectiv 14.8%) și copiii cu obezitate (15.2%, respectiv 24.1%), comparativ cu normoponderalii (5.6%, respectiv 2.8%). În urma anchetei nutriționale și a activităților fizice la preșcolari și școlari, am observat un abuz alimentar cantitativ dar și calitativ asociat cu scăderea activității fizice. Sedentarismul poate fi atât cauză cât și efect al surplusului ponderal”, se arată în Teza de Doctorat ”Obezitatea primară la copil – aspecte etiopatogenice, clinice și profilactice”, Doctorand Carmen Simona Coșoveanu, Coordonator științific Prof. Univ. Dr. Dumitru Bulucea, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, 2011.

De aceea, pentru prevenirea obezității la copii este important să se realizeze identificarea barierelor de mediu, socio-economice și educaționale prin implicarea echipelor formate din medici de familie, pediatri, nutriționiști, educatori, învățători, psihologi, formatori.

Surse:

Ministerul Sănătății Publice, Centrul de Calcul și Statistică Sanitară
Societatea de Endocrinologie din România
Institutul de Endocrinologie ”C.I.Parhon”
Atif B. Awad, Peter G. Bradford, ”Nutrition and Cancer Prevention”, Taylor & Francis Group, 2006
Teza de Doctorat ”Obezitatea primară la copil – aspecte etiopatogenice, clinice și profilactice”, Doctorand Carmen Simona Coșoveanu, Coordonator științific Prof. Univ. Dr. Dumitru Bulucea, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, 2011.
2016
Jan
27

Șoc! S-a descoperit antidotul bătrâneții.

În momentul în care depășești 40 de ani, termenul “bătrânețe” parcă începe să nu mai fie chiar atât de abstract și plasat pe axa timpului undeva în viitorul foarte îndepărat, în zona “mie nu mi se poate întâmpla asta”…

O să spun o platitudine: este foarte important cum îmbătrânim! Profund, nu?

Eu trăiesc între două lumi. Una este cea a pacienților mei, în mare parte obezi și cu diverse patologii, care la 35-40 de ani arată de 70 de ani, iar cealaltă este cea a sportivilor de tot felul, dar în mod special alergători, cicliști, triatloniști, care chiar și la 60 de ani arată, se poartă, gândesc și funcționează ca la 25 de ani.

Văd permanent acest contrast și permanent realizez că în situația în care nu avem ghinionul să ne lovească o boală pe care nu o putem controla sau un accident, evoluția noastră din punct de vedere fiziologic se află în mare măsură în mâinile noastre, o putem controla, influența și ne putem asigura o bătrânețe normală, ceea ce înseamnă nu doar lipsa bolilor, ci și o stare bună, libertate de mișcare, minte limpede, optimism, liniște interioară.

Am avut ocazia să cunosc oameni în vârstă cu o condiție fizică excelentă, care îi depășesc cu mult pe mulți dintre tineri; de când am început să fac testele pentru performanță fizică m-am convins că nu am de ce mă teme de bătrânețe și că oricare dintre noi are resursele pentru a trăi nu doar mai mult, ci și mai bine.

Vreți marele secret? Poftim: alimentație echilibrată și sport (nu doar mișcare)! A, știați? Bine. Atunci de ce nu aplicați? (cine gândește acum “eu aplic”, are aplauze de la mine).

Vreau să vă prezint rezultatele testelor a doi sportivi pe care îi admir și nu am destule cuvinte să îi felicit pentru condiția lor fizică excepțională.

Primul este prietenul meu Victor Vlad, un foarte cunoscut alergător, permanent abonat la podiumuri, atât pe distanțe scurte, cât și lungi.

test-victor-vlad

El are 53 de ani și un VO2max 58,4 ml/min/kg. Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, intrați aici – http://www.runningforfitness.org/faq/vo2-max. Consumul lui maximal de oxigen este în zona superioară chiar și pentru un tânăr de 20 de ani, ce să mai vorbim despre categoria sa de vârstă. Procentul de grăsime determinat cu ajutorul adipometriei cu ultrasunete este de 13,3%, ceea ce demonstrează o compoziție corporală foarte bună, de sportiv.

adipometrie-victor

Dacă aruncăm un ochi pe graficul testului său de efort o să vedem că a urcat până la 20 km/h, dar nu acest lucru este cel mai important, ci faptul că tranziția de la consumul de lipide la cea de carbohidrați (RER=1) s-a produs la 14,5 km/h și puls 147 bpm, ceea ce înseamnă că Victor poate să alerge maraton cu aproximativ 15 km/h, adică sub 3 ore, ceea ce și face de fapt (asta înseamnă cam 85% din VO2max, o altă caracteristică a unui sportiv foarte bun, ținând cont că cei mai mulți sportivi obișnuiți abia ar putea duce un maraton la 60-70% din VO2max).

test-victor

test-victor-vlad-spate

Celălalt sportiv pe care o să îl prezint vine din ciclism, acolo unde bate tot ce prinde, nu doar la categoria de vârstă, ci și la general. Andy Brunner, un elevețian care trăiește în România, are 60 de ani și un VO2max 53,8 ml/min/kg. Și în cazul său acest VO2max este uriaș, mai ales raportat la vârstă. Procentul său de grăsime este de asemenea foarte bun, 13,8%. Nu trebuie să mai spun că în cazul ambilor sportivi EKG-ul și spirometria sunt perfecte.

test andy brunner

adipometrie-brunner

Graficul lui Andy Brunner este de asemenea impresionant. Pe el l-am testat pe bicicletă. A suportat efortul până la 325 W. Dacă nu știți ce înseamnă asta, vă provoc ca data viitoare când mergeți la sală să setați bicicleta staționară la această valoare și mare minune va fi dacă veți reuși măcar să faceți o rotație de pedale. Mai interesant de atât este faptul că tranziția lipide-carbohidrați s-a produs în cazul său la aprox. 180 W și un puls 135 bpm. Ca o comparație, cei mai mulți dintre pacienții sedentari abia dacă reușesc să ajungă la 150 W (pragul maxim). Valorile parametrilor fiziologici ai lui Andy Brunner confirmă posibilitățile sale fizice excelente și explică rezultatele din concursuri.

test-brunner

Ei sunt doar două exemple, însă am mai avut ocazia să testez și alți oameni trecuți de “prima tinerețe”, care m-au uimit și m-au încântat cu performanțele lor. Pentru mine este o bucurie să intru în contact cu astfel de oameni și aș vrea să înțelegeți că aceste performanțe se pot construi. Sigur, o bună parte din caracteristicile noastre sunt dictate genetic, însă rămâne un procent destul de consistent (literatura de specialitate vorbește de 25-30%) pe care îl putem influența prin antrenament sistematic.

În cazul în care mai aveți răbdare să citiți ce urmează, o să vă transmit câteva informații despre cum se modifică organismul nostru în urma efortului fizic și despre cum acesta contracarează (parțial, bineînțeles) efectele îmbătrânirii.

citeste tot

12 Like
2015
Dec
17

Capacitatea aerobă este asociată cu durata vieții

Studiile pe animale au demonstrat deja că există o legătură puternică între fondul genetic și nivelul de activitate fizică. Scopul studiului(*) despre care vorbesc în acest articol a fost de a investiga asociațiile intre profilul genetic, nivelul de activitate fizică și durata de viață.

Studii observaționale au raportat că există o relație puternică între nivelul crescut de activitate fizica si durata lungă a vieții. În plus, teste pe animale au arătat că o capacitate aerobă mare determinată genetic este asociată cu sănătate bună și longevitate crescută, chiar și în lipsa antrenamentelor de anduranță.

capacitate-aeroba1

În contrast, capacitatea aerobă redusă se corelează pozitiv cu excesul de greutate, factori de risc metabolici și cardiovasculari, precum și o durată de viață mai redusă. Studii anterioare au aratat ca persoanele active din punct de vedere fizic sunt mai sănătoase și au o durată de viață mai lungă în comparație omologii lor sedentari. Cu toate acestea, nivelul de activitate fizică diferă în mod substanțial între indivizi, în parte din cauza factorilor genetici.

Fondul genetic afectează capacitatea aerobă

Știința modernă ne oferă posibilitatea să studiem indivizi care diferă ca nivel intrinsec (adică genetic) al capacității aerobe. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul a două tulpini distincte de șobolani, una numită HCR (high-capacity runner, alergător cu capacitate aerobă mare) și cealaltă LCR (low-capacity runner, alergător cu capacitate aerobă redusă). Aceștia au fost creați la Universitatea din Michigan. Șobolani HCR au o capacitate aerobă genetică mare; ei sunt activi fizic, sănătoși și au o durată de viață mai mare, comparativ cu șobolanii LCR. Șobolani LCR sunt predispuși la creștere în greutate și au un risc mai mare de a dezvolta boli metabolice și boli cardiovasculare. În studiul finlandez au introdus două grupuri de studiu din ambele tipuri de șobolan; o jumătate dintre șobolanii au avut posibilitatea de a alerga liber de la maturitate până la finalul vieții lor, în timp ce cealaltă jumătate a trăit în cuști standard.

Studiul a fost aplicat și pe oameni, respectivi cupluri de gemeni identici și neindentici de același sex, în fiecare cuplu unul fiind activ fizic, iar celălalt sedentar. A fost analizată corelația dintre nivelul de activitate fizică și durata vieții pe un interval de 23 de ani.

Aceeași factori genetici afectează atât nivelul de activitate fizică, cât si durata de viață

Studiul a arătat că aceleași factori genetici afectează nivelul fizic de activitate fizică, capacitatea aerobă și durata de viață. Rezultatele de la ambele studii (pe animale și pe gemeni) au condus la același rezultat. Ca și în studiile anterioare, capacitatea aerobă la varstă fragedă a fost un predictor puternic al duratei de viață la animale. Animalele care s-au mișcat liber, fără restricții au prezentat o capacitate aerobă mai mare (la ambele tulpini de șobolan), iar metabolismul glucidic s-a îmbunătățit la șobolani LCR. Cu toate acestea, activitatea fizică începută la vârsta adultă nu a crescut durata de viață la aceste animale. Animalele din grupul care s-a putut mișca liber a avut de fapt o durată a veții cu 16% mai scurtă în comparație cu animalele sedentare.

În cazul gemenilor, nivelul crescut de activitate fizică a fost asociat cu o durată de viață mai mare, fapt constatat la gemeni non-identici, deci care diferă ca fond genetic. Cu toate acestea, în situația gemenilor identici, deci care împart același fond genetic, nu s-au constatat diferențe în ceea ce privește durata vieții, între cei activi și cei sedentari. Rezultatele studiului sunt în concordanță cu constatările anterioare: animalele care au capacitate aerobă mai mare sunt fizic mai active, comparativ cu animale cu o capacitate aerobă redusă. Constatarile făcute pe gemenii umani au condus la aceste concluzii: discordanța în ceea ce privește nivelul de activitate fizică a fost mai frecventă în rândul gemenilor non-identici, decât în cazul gemenilor identici, ceea ce arată un efect al fondului genetic asupra nivelului de activitate fizică.

Activitatea fizică făcută la vârsta adultă nu crește durata de viață

Activitatea fizica intensă făcută la vârsta adultă nu a crescut durata de viață nici la animale de experiment, nici în cazul gemenilor umani, chiar dacă sunt bine-cunoscute efectele pozitive ale activității fizice asupra sănătății, condiției fizice și bunei funcționări a organismului.

În baza acestui studiu, autorii  propun ca explicație pentru asociația observată între nivelul crescut de activitate fizică și durata vieții, existența unor factori genetici predispozanți. Constatările se referă la activitatea fizică începută la vârsta adultă; cea începută în copilărie ar putea avea efecte diferite.

Dacă dorești să îți faci o evaluare a capacității aerobe, te aștept la Centrul Superfit pentru o testare cardiometabolică.

* “Physical activity in adulthood: genes and mortality”, Sira Karvinen, Katja Waller, Mika Silvennoinen, Lauren G. Koch, Steven L. Britton, Jaakko Kaprio, Heikki Kainulainen & Urho M. Kujala. Scientific Reports doi:10.1038/srep18259. Published online: 15 December 2015.
2015
Dec
15

Conferința Națională “Nutriția – Medicina Viitorului”, ediția 5

La finalul lunii trecute am avut bucuria să fiu invitat la Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca pentru a vorbi în cadrul Conferinței Naționale “Nutriția – Medicina Viitorului”, ajunsă la a 5-a ediție. Pentru mine a fost o provocare, mai ales ca venea la o lună după Conferința de Nutriție Sportivă de la Tîrgu Mureș, iar între timp am avut o mulțime de treabă la Superfit și un maraton (despre care n-am apucat să povestesc încă…). Totuși nu aveam cum să ratez ocazia de a vorbi despre domeniul meu preferat, nutriția sportivă, mai ales ales în fața unei audiențe specializate, formată din specialiști în nutriție formați în special în centrele universitare din Cluj, Tîrgu Mureș, Timișoara, Arad.

Invitația am primit-o de la d-na conferențiar Lorena Filip, organizatorul acestei conferințe și o gazdă minunată, căreia îi mulțumesc din suflet pentru momentele frumoase petrecute la Cluj. Împreună cu mine a venit din București și d-na Marie Vrânceanu, unul dintre puținii oameni din Ro care au pătruns în domeniul nutrigenomicii, având o mulțime de specializări obținute în străinătate.

conferinta-cluj-1

Am stat mult să mă gândesc la subiectul pe care să îl abordez, astfel încât să nu fie plictisitor și să aducă ceva nou celor din sală, care poate nu au aprofundat nutriția sportivilor. În final am ales să vorbesc despre temporizarea nutrienților (sau “nutrient timing”, după terminologia engleză), acel factor “când” legat de alimentație, care ne arată care este cel mai potrivit moment pentru administrarea nutrienților, încât sportivul să obțină beneficiul maxim de pe urma lui.

conferinta-cluj-2

Am împărțit prezentarea în 2 secțiuni. Prima a fost despre sporturile de forță, unde cuvântul cheie a fost administrarea de proteine și mai ales “fereastra de oportunitate”, despre care toți cei care merg la sală sunt sigur că au auzit. Există o mulțime de dovezi științifice care susțin existența acestei ferestre anabolice, despre care ar trebui să fie avizați toți cei care lucrează cu sportivi.

În a doua parte a prezentării am vorbit despre sporturile de anduranță, zonă în care mă regăsesc nu doar ca teorie, ci și ca practică. E adevărat că am petrecut mulți ani și prin sala de forță, însă nu mă identific cu acea perioadă, ci mult mai mult cu cea pe care o trăiesc acum. Când vine vorba de anduranță, focusul se mută pe carbohidrați, așa că am prezentat strategia nutrițională pentru eforturile în regim aerob, pe durată lungă.

conferinta-cluj-3

Din reacțiile participanților la conferință am tras concluzia că am prezentat aspecte interesante, așa că mă declar mulțumit.

Per total, conferința mi s-a părut bună, interesantă, bine organizată.

Mă bucur că există această comunitate de specialiști în nutriție și că se dezvoltă continuu. Sper ca legea dieteticianului să îi ajute să capete statutul meritat, iar ei să lupte să își consolideze poziția pe o piață, deocamdata, haotică.

conferinta-cluj-4

Interesantă a fost și prezentarea d-nei Marie Vrânceanu, care a vorbit despre “secretul longevității”, din perspectiva nutrigenomicii. Domeniul este unul de avangardă, destul de SF pentru România, însă cred că la un moment dat fiecare nutriționist va trebui să aibă noțiuni și din acesta.

În pauza de prânz a conferinței am fost răpiți de către un grup vesel de nutriționiști din Cluj, pe care îi știam doar de pe Facebook până acum – dr. Adrian Copcea, Iulia Hădărean, Lorena Someșan și Iulia Soporan, de la Centrul medical Asteco, care ne-au dus să vizităm centrul lor (ce s-a întâmplat acolo trecem sub tăcere, deși poza de mai jos spune multe…). Oameni drăguți, prietenoși, deschiși – m-am bucurat că în sfârșit am reușit să ne cunoaștem și în persoană.

conferinta-cluj-5

Ne-am întors la conferință pentru că ei aveau prezentări de susținut în sesiunea de după-amiază. Am aflat atunci că sub îndrumarea d-lui dr. Vereșiu, un grup de tinere nutriționiste au publicat o lucrare care tratează abordarea nutrițională în diverse patologii. Aștept cu interes să citesc cartea.

Pe lângă activitatea la cabinet, am aflat că acești oameni sunt implicați în diverse proiecte, cum ar fi o tabără de sănatate pentru copii supraponderali (Iulia Hădărean) sau campanii de educație nutrițională (Lorena Someșan). Așa cum am descoperit de mult, din propria experiență, munca nutriționistului este mult mai complexă decât a concepe niște diete și chiar dacă nu intenționezi asta de la început, ajungi la un moment dat să fi implicat în tot felul de proiecte de promovare a alimentației sănătoase (la modul ideal…).

Tot cu ocazia acestei vizite la Cluj am avut bucuria să mă întâlnesc cu o altă nutriționistă foarte activă pe net, Sigina Pop, cu care am stat la o cafea bună și am dezbătut probleme nutriționale. Nu avem mereu aceleași opinii, dar e plăcut să discuți cu cineva pasionat, care are și experiență practică.

În prima zi când am ajuns la Cluj, d-na Lorena Filip ne-as dus să vizităm o fabrică de produse lactate din lapte capră. Nu o să povestesc acum despre asta, pentru că merită un post separat. Cert e că de atunci am mereu în frigider produse de la firma La Colline.

După această vizită am mers la UMF unde se desfășura o ceremonie foarte frumoasă de decernare a unor premii pentru diverse personalități ale medicinei clujene. La finalul acestui eveniment surpriza a fost un concert susținut de către violonistul Alexandru Tomescu.

conferinta-cluj-6

conferinta-cluj-7

Sunt bucuros că am ajuns la această conferință și sper să merg și anul viitor. Eram oricum destul de trist că anul acesta nu voi mai ajunge la conferința de la Newcastle, însă cu cele două din țară mi-am luat porția de știință și de deplasări.


CENTRUL DE NUTRITIE SUPERFIT
Centru pentru testarea performantelor sportive

Articole pe Doctor.info.ro


Noutati pe Doctor.info.ro


Articole pe Maraton.info.ro


Urmareste-ne pe Facebook


Calendar

March 2017
M T W T F S S
« Feb    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva blogului

Calendar evenimente sportive