Conferinta despre indulcitori hipocalorici
Cu toti ati auzit de zaharina, ciclamat, aspartam, sucraloza etc. Sunt niste denumiri care suna foarte “chimic” si potential periculos, inca cei mai multi dintre noi folosim indulcitori hipocalorici, chiar daca nu constient, in sensul ca nu ne punem cu mana noastra in ceai sau in cafea, ci integrate in produse cum ar fi iaurturile cu fructe, mustarul, sucurile, guma de mestecat… ca sa dau numai cateva exemple.
O fi bine? O fi rau?
Daca dam o cautare pe net dupa “aspartam”, o sa gasim tot felul de siteuri, marturii, articolase in care se arata cat de otravitor este, cum se dezvolta cancerul si iti ies bube negre pe creier daca te apropi la mai mult de 100 de metri de el si multe alte tampenii alarmiste, pe care multi le inghit nemestecate si bineinteles, le ramane in gat. Si ce faci atunci cand iti ramane ceva in gat? Pai te duci repede la supermarket si cumperi o sticla de suc light, care contine, ghiciti ce?, indulcitori hipocalorici.
In concluzie, este o ceatza mare si groasa in aceasta zona, asa ca am fost mai mult decat fericit cand mi s-a oferit ocazia sa particip la o conferinta exact despre “low calorie sweeteners”, in luna mai, la Bruxelles, organizata de International Sweeteners Association, o organizatie non-profit recunoscuta de Comisia Europeana si OMS, care are rolul de a-i reprezenta in egala masura si pe producatorii de indulcitori, dar si pe consumatori.
Conferinta a fost extrem de interesanta, fiind invitati o multime de profesori, medici, cercetatori, dar si jurnalisti, care au dezbatut si descusut fenomenul indulcitorilor hipocalorici, pe toate fetze si din toate unghiurile. Concluzia este una singura: exista foarte multa dezinformare, multe stiri si informatii panicarde ce nu au acoperire in studii serioase; pe de alta parte, consumatorii sunt protejati prin existenta unor mecanisme de acreditare si control foarte bine puse la punct. Daca lasam la o parte teoria conspiratiei mondiale si reusim sa ne scoatem capul din propriul posterior, atunci putem avea acces la niste date reale, care ne arata ca indulcitorii aprobati pentru a fi utilizati in industria alimentara nu sunt nici pe departe periculosi, atunci cand sunt utilizati in cantitati corecte. Ba din contra, exista beneficii clare ai utilizarii lor, in special in controlul excesului ponderal.
Sigur, utilizarea lor este optionala. Ei reprezinta alternative hipocalorice la zahar si alti indulcitori ce contin calorii. Putem sa ne uitam pe eticheta si sa alegem produsele care nu ii contin, daca nu avem incredere in studiile realizate pentru a se demonstra siguranta lor.
Chiar si atunci cand nu avem o preocupare anume pentru indulcitori hipocalorici, putem sta linistiti: consumam cu mult mai putin decat Cantitatea Zilnica Acceptata (ADI, Acceptable Daily Intake). Acest lucru a fost constatat in urma unui studiu facut de Institutul de Sanatate Publica din Belgia, care arata ca belgienii consuma aspartam in cantitati mult mai mici decat aceasta Cantitate Zilnica Acceptata. Nu stiu daca exista un astfel de studiu la noi, dar presupun ca nu s-ar gasi date mult diferite.
O scurta paranteza despre cum se determina ADI, care se refera la cantitatea dintr-un aditiv aprobat, care poate fi consumata zilnic, tot restul vietii, fara nicio problema (mg/kgcorp/zi). Practic, se fac studii pe animale cu aditivul respectiv si se stabileste NOAEL (No Observed Adverse Effect Level), adica doza maxima care nu produce niciun efect advers. Apoi se imparte la 100, pentru a se acoperi diferentele de specie si a se cuprinde toate varstele (copii – batrani). Acest principiu este acceptat de catre toate organismele internationale care se ocupa cu evaluarile toxicologice. ADI se stabileste astfel incat sa fie departe de numarul rezultat de impartirea lui NOAEL la 100. De exemplu, NOAEL este 4000 mg/kg/zi pentru aspartam, ADI incepe de la 40 mg/kg/zi, iar studiile au aratat faptul ca in Uniunea Europeana, consumul mediu este de 4 mg/kg/zi. Observati, deci, diferenta. Pentru a atinge ADI, o femeie de 60 kg ar trebui sa consume zilnic, toata viata, 280 de tablete de indulcitor…
Sunt multe de spus pe aceasta tema. Nu o sa ma opresc aici. Veti mai putea citi si pe blog, insa am in pregatire un articol pentru numarul din septembrie din revista Men’s Health, in care voi prezenta concluziile acestei conferinte.
Conferinta Nationala “Sanatate prin Alimentatie”, ed. 1
Sambata, 9 iulie a avut loc prima editie a Conferintei Nationale “Sanatate prin Alimentatie”, organizata de SanatateaPressGroup, cei care detin proiectul de succes SanatateaTV.ro. Am primit cu bucurie invitatia la aceasta conferinta, pe de-o parte pentru ca este o tema care ma intereseaza foarte mult, pe de alta parte pentru ca ma asteptam sa fie foarte bine organizata, asa cum a fost si conferinta despre dislipidemii. Si asa a si fost. Nume mari printre invitati, lume multa in sala, toata floarea ce vestita a nutritionistilor romani, fetze cunoscute, atmosfera placuta.
Deschiderea a fost facuta de catre academicianul Eugen Simion, care a facut introducerea in subiect, vorbind despre alimentatia romanilor, asa cum este ea reflectata de literatura romana (Caragiale, Sadoveanu si multi alii). Presedintele conferintei a fost dl. prof.univ.dr. Nicolae Hancu, care a explicat rostul acestei conferintei. De fapt, se doreste crearea unei asociatii (ANSA), care va avea rol de observator a principalelor probleme privind nutritia in Romania, intervenind atunci cand se impune si mai ales implicandu-se prin conceperea unor ghiduri cu rol de a educa populatia. Sper sa se intample acest lucru. Este o misiune dificila, dar deosebit de utila.
Subiectele abordate in cadrul conferintei au fost in general interesante. Unele dintre prezentari mi s-au parut destul de banale si plictisitoare. Din nou ma intreb de ce vorbitorii (unii) nu se pregatesc sa vorbeasca unui public cu pregatire medicala… Nivelul informatiilor transmise ar trebui sa fie cu totul altul decat in cazul unei prezentari dedicate unui public “laic”, caruia se presupune ca trebuie sa ii faci educatie nutritionala pornind de la zero.
Mi-a placut in mod deosebit subiectul abordat de dl. profesor Mencinicopschi, despre complexitatea alimentelor si a felului cum influenteaza acestea structurile vii, pana la nivel de genom. Din pacate a fost prea putin timp pentru subiect, iar dl. profesor are multe de spus, asa ca s-a cam incurcat programul.
La capatul celalalt al spectrului au fost cateva prezentari de un banal de-a dreptul adormitor si 2 prezentari facute aproape “la misto”, una despre suplimente alimentare si una despre alimentatie, ca determinant al starii de sanatate, prezentare facuta de un cunoscut infectionist, care pur si simplu m-a lasat cu gura cascata prin modul “golanesc” de a expune informatiile, adica tot felul de onomatopee, voci, glumite de autobaza… si in final, nimic de retinut. Chiar n-am inteles – atata efort de “interpretare”, ca sa spuna ce? ca alimentatia este un factor important pentru sanatate…
M-a incantat prezentarea d-lui. prof. Ionescu-Targoviste, care a evocat personalitatea extraordinara a lui Nicolae Paulescu, un savant cu care Romania ar trebui sa se mandreasca mai mult decat o face.
Per total mi-a placut conferinta si astept cu interes urmatoarele editii.
Medical Forum
Vineri am fost la o conferinta pentru medicii de familie, numita Medical Forum. In felul acesta mai tin si eu legatura cu specialitatea pe care o am, dar din pacate sau din fericire (nu stiu exact…) nu o practic. Intr-o tara normala, in niste vremuri normale, medicul de familie ar trebui sa fie un element de baza al sistemului medical, nu un personaj haituit de toata luma – guvernanti, pacienti, presa. Asistenta medicala primara este baza piramidei pe care se sprijina tot sistemul medical, iar daca aceasta baza este fragila (mai bine zis, fragilizata), sistemul se clatina si in cele din urma se va prabusi.
Am ajuns la Medical Forum in a 2-a zi de conferinta. In prima parte a zilei s-au discutat tot felul de chestiuni de “bucatarie” interna a acestei specialitati. Sunt destul de departe de aceste probleme, cum ar fi noul Contract Cadru care din cate am inteles este o porcarie ce ingradeste, limiteaza si complica existenta medicului de familie si mai ales a pacientilor (adica a fiecaruia dintre noi – sau va imaginati cumva ca nu va privesc aceste probleme…?). Nu sunt eu in masura sa trag eu concluzii, dar din tot ce s-a vorbit acolo am aflat direct de la sursa ca situatia este maronie rau de tot. Din anii ’90 si pana acum s-au perindat 20 de ministri ai sanatatii, iar sistemul a mers din rau in mai rau.
In a doua parte a zilei au avut loc cateva comunicari stiintifice. Ideea de baza cu acest gen de manifestari este ca trebuie sa te duci cu asteptari mici, ca sa nu pleci dezamagit. Unele dintre prezentari sunt atat de slabe, incat te intrebi ce e in mintea celor care vin in fata unui sali pline de medici cu asemenea informatii care ar plictisi si un public “laic”. In cazul de fata ma refer la o prezentare despre profilaxie a unui profesor, care mai este si sef de catedra. Un exemplu cum sa NU faci o prezentare – slideuri pline ochi cu scris, modalitate de prezentare de genul “bla-bla-bla… eu n-am chef sa prezint, voi n-aveti chef sa ascultati…”, informatii ultra-cunoscute. In rest, 2 comunicari realtiv interesante, insa mult prea lungi ale unor suplimente nutritive – gama Mundo Verde si Uralyt-U. Cea mai interesanta si bine pusa la punct prezentare a fost unei doamne doctor oncolog care a vorbit despre utilizarea diverselor clase de analgetice (in practica medicinei de familie).
Din sectiunea expo mi-a atras atentia produsul Bion3 care este o combinatie de probiotice, vitamine si minerale. Il voi testa.
Conferinte – obezitate si dislipidemii
Ultimele doua week-end-uri m-am “culturalizat” pe plan medical, participand la doua conferinte. Saptamana trecuta am fost la Conferinta Nationala “Medicina bazata pe dovezi”, organizata de Societatea Romana de Medicina Interna. A avut loc la Palatul Patriarhiei, ocazie buna sa vad si din interior aceasta cladire pe langa care am trecut de multe ori. La aceasta conferinta m-a interesat in mod particular subiectul abordat in prima zi “Actualitati in tratamentul obezitatii si bolilor metabolice” (in rest s-a vorbit mult despre bolile cardiovasculare, BPOC si altele, subiecte foarte interesante de medicina interna, doar ca nu intra prea mult in sfera preocuparilor mele). Am sperat sa plec cu ceva nou de la conferinta, legat de subiectul cu obezitatea, insa nu s-a intamplat asta. Probabil ca sunt la curent cu toate “actualitatile” sau nu se mai poate spune nimic nou in domeniu… Prelegerile mi s-au parut mult prea generale, cu notiuni mult prea “tocite”. Am apreciat totusi introducerea d-nei dr. Tivadar care a argumentat in termeni fiziologici necesitatea micului dejun si a meselor bine impartite pe durata zilei.
Ca element “spicy” – atat d-na dr. Tivadar, cat si d-na dr. Fica si-au exprimat regretul pentru retragerea de pe piata a Reductilului. Subscriu la aceasta parere. Atunci cand medici de talia lor spun intr-o conferinta nationala ca atunci cand avem pacienti pe care ii consideram canditati buni pentru administrare de Reductil sa ii sfatuim sa isi procure din America sau Asia (pentru ca doar in Europa a fost retras), atunci ar trebui sa ne puna pe ganduri (ceea ce nu rezolva nimic, dar asa, ca fapt divers). In rest, mai mult s-au mai putin, farmacoterapia obezitatii este extrem de saraca si impotenta. Aproape e jenant sa discuti despre tratament farmacologic la pacientul obez (nu ne referim la alte comorbiditati). Singurul care are un oarecare efect (dovedit clinic) este Metforminul. Ne raman doar modificarile stilului de viata si chirurgia bariatrica (care are niste indicatii stricte). Interesanta a fost expunerea dr. Copaescu, exact despre chirurgia obezitatii, dar care s-a incheiat foarte abrupt tocmai cand ajunsese la elementele de actualitate, din lipsa de timp. Am retinut doar o metoda care are sanse mari sa devina populara in viitorul apropiat – plicaturarea gastrica. Am gasit un film pe youtube despre asta, doar ca e in spaniola.
Nutritia actuala si dilemele ei
Asa s-a intitulat simpozionul ajuns la editia X-a, organizat de catre Fundatia pentru Alimentatie Sanatoasa, o organizatie despre care eu am aflat recent, dar care exista din 1999. Aceasta fundatie este condusa de catre o somitate a diabetologiei romanesti, Prof.Dr Dan Cheta, iar printre membrii FPAS se regasesc foarte multi specialisti cu renume.
Manifestarea stiintifica a fost interesanta. Cateva dintre lucrari au fost chiar deosebite (altele mai comune, insa oricum muncite).
Pentru mine a fost o placere sa descopar ca exista o comunitate reala de specialisti implicati in nutritie – de fapt adevaratii nutritionisti despre care ar trebui sa se auda mai des in media, in locul “consultantilor”, andronachilor, herbalaifilor si altor specimene de genul acesta…
In masura timpului, o sa revin cu cateva comentarii pe marginea unora dintre prezentari, care merita sa fie popularizate (din pacate acest lucru nu se intampla, ci raman niste “simple” lucrari stiintifice, prezentate la un simpozion… si uite de aici si perceptia ca in Ro nu exista specialisti, nu exista cercetare, ci doar impostori care se dau nutritionisti…).
Examene si conferinte
Am incheiat, in sfasit, o saptamana foarte grea. Acum pot sa rasuflu usurat, insa m-a lovit brusc toata oboseala acumulata in ultima perioada, cand m-au napadit o multime de probleme (prevazute si neprevazute). Important este ca am trecut cu bine. In tot cazul, m-am cam saturat cate examene am dat in viata asta…
Ieri am fost la conferinta nationala organizata de Institutul National de Cercetare pentru Sport, unde am prezentat o lucrare numita “Suplimentele nutritive – intre publicitate si adevar stiintific”. Conferinta a fost interesanta, iar lucrarea mea a fost primita bine, in ciuda faptului ca nutritia sportiva este prea putin cunoscuta la noi si realizez ca este mult de munca pentru a schimba optica oamenilor, chiar si a celor direct implicati in sportul de performanta.
Ma simt bine la astfel de conferinte, pentru ca am ocazia sa fiu in mijlocul unui grup de oameni care merita tot respectul nostru. E vorba de oamenii care intr-adevar aduc un aport la progresul specialitatii pe care o studiaza si o practica. E vorba de oameni cu studii reale, aprofundate, care stiu despre ce vorbesc atunci cand deschid gura. Si in ciuda tuturor calitatilor lor, a meritelor, a titlurilor stiintifice obtinute, a lucrarilor publicate sunt oameni modesti si cu bun-simt, despre care uneori auzim prea putin sau deloc, pentru ca nu sunt ahtiati dupa publicitate, iar mass media, in superficialitatea si goana ei dupa senzational, ii ignora.
Acelasi sentiment l-am avut petrecand timp prin spitale, unde am intalnit oameni absolut extraordinari, deosebit de competenti, care isi vad de treaba lor, fara sa iasa in fatza cu orice pret.
Acelasi lucru banuiesc ca se intampla si in lumea actorilor – e un contrast asa mare intre actorasul de mana a 2-a care ar face orice sa apara in cat mai multe emisiuni “cu vedete” si pe de alta parte, Actorul (cu A mare), care isi pastreaza deminitatea si profesionalismul, iar atunci cand apare in media (indiferent daca e vorba de tv, radio sau presa scrisa) o face intr-un mod decent, conform cu valoarea lui.
Intr-un fel, ce am spus pana acum se leaga cu tema lucrarii mele de la conferinta… publicitate si adevar stiintific. Un supliment nutritiv cu efecte ergogenice reale nu va avea nevoie de publicitatea agresiva, pe alocuri mincinoasa, dar absolut necesara din punct de vedere comercial pentru un supliment ale carui efecte nu sunt dovedite decat in studiile comandate de catre producatorul lui.
Am o multime de proiecte, pe care le-am tinut “in sertar” pana acum, pentru ca efectiv nu am avut timp sa ma gandesc la ele. Abia astept sa le incep, desi deocamdata tot va trebui sa le aman o perioada.











