Aveti ocazia sa castigati o cutie de HRI-Vitalion daca participati in perioada 7-14 martie la concursul de pe www.doctor.info.ro

Informatii despre acest produs gasiti aici.

Serge Girard este un om cariua ii place sa alerge. Atat de mult, incat a traversat 5 continente in alergare, a alergat (echivalentul a) 219 maratoane, parcurgand 9246 km in alergare.

Media lui zilnica de kilometri parcursi in fuga este de 70 km, in ultimele 129 de zile.

Asa cum va imaginati, un astfel de om trebuie sa manance foarte serios pentru a putea rezista la acest efort incredibil.
Alimentatia lui zilnica este impartita astfel: mic dejun – 15 gustari – cina.

Micul dejun: un suc de fructe, o cafea lunga, cateva croissante sau tartine cu unt, o portie de musli cu iaurt de soia

Cele 15 gustari:
- dulci: briose, batoane de nuga, batoane cu migdale, ciocolata, batoane cu susan, crema de ciocolata sau vanilie, orez cu lapte
- sarate: 2-3 portii de cartofi cu carne si branza, salate cu orez, paste, supe si ciorbe, piureuri de legume. Ciorbele sunt preferatele lui Serge si pentru a avea consistenta li se adauga oua, carne de vita sau pui, cartofi.

Cina: un aperitiv – salata sau supa, o portie de carne rosie sau alba cu garnitura de feculente si legume, branza si eventual un desert de crema de ciocolata si o bere.

In cazul lui Serge Girard este absolut necesar sa consume minim 4000 kcal pe zi, pentru a sustine macar in parte efortul fizic pe care il face.

Mai multe detalii pe www.sergegirard.com

La intalnirea anuala a Academiei Americane de Neurologie ce a avut loc in luna aprilie la Toronto a fost prezentat un studiu ale carui concluzii sunt in favoarea adoptarii unei diete in stil mediteranean, deoarece s-a constatat ca aceasta reduce riscul aparitie accidentelor vasculare cerebrale, in urma carora mici portiuni de creier sunt afectate, conducand la probleme cognitive si de memorie.

Dieta mediteraneana presupune un consum preponderent de legume, fructe, cereale, peste si ulei de masline, bogat in acizi grasi mononesaturati; acest tip de dieta se caracterizeaza prin aport redus de acizi grasi saturati, produse lactate, carne rosie si de pui; se accepta un consum moderat de alcool.

Au fost inclusi in studiu peste 700 de new-yorkezi, care au fost impartiti in functie de dieta. Dupa 6 ani, creierul acestora a fost scanat prin rezonanta magnetica. S-a constatat faptul ca cei care au urmat principiile dietei mediteraneene au avut 36% mai puţin leziuni cerebrale, iar cei care au urmat o dieta cat de cat apropiata de cea clasica mediteraneana au inregistrat cu 21% mai putine leziuni.

Acest studiu vine in completarea altor studii mai vechi care au aratat ca aceasta abordare alimentara reduce riscul instalarii bolii Alzheimer si prelungeste durata supravieturii la persoanele care sufera de aceasta boala. Aceasta asociere ar putea fi partial explicata de catre numarul mai redus de leziuni cerebrale (infarcte) la cei care au adoptat dieta mediteraneana.

Citeste mai multe despre dieta mediteraneana AICI.

Vorbim despre sportivi de performanta, care se antreneaza puternic si concureaza la cel mai inalt nivel. Care trebuie sa fie relatia lor cu alcoolul?

Daca vreti sa incepem direct cu concluzia, iat-o: nu e loc pentru alcool in alimentatia acestora! Hai, poate doar un pahar cu ocazii absolut speciale, cum ar fi o aniversare sau o sarbatoare.

Bauturile alcoolice pot creste semnificativ aportul caloric (1 gram de alcool aduce in corp 7 kcal), insa nu contribuie cu nutrienti esentiali (vitamine, minerale) pentru dezvoltarea musculara, performanta si sanatate. In plus, alcoolul poate interfera cu metabolismul macronutrilor si in acest fel saboteaza eforturile de a modifica, compozitia corporala.

In mod particular atunci cand orice calorie conteaza, cum ar fi in cazul sportivilor catre trebuie sa isi reduca greutatea corporala pentru a intra intr-o anumita categorie de concurs, alcoolul chiar nu trebuie sa existe in dieta sportivului, nici macar ocazional.

Iata cateva argumente in favoarea eliminarii complete a alcoolului din dieta sportivilor de performanta:

- Actioneaza ca inhibitor al functiilor cognitive

- Interfera cu transmiterea influxului nervos si activitatea cerebrala

- Mareste timpul de reactie, reduce capacitatea de coordonare si echilibrul

- Compromite viteza, forta si rezistenta la efort

- Intra in competitie cu metaboliti necesari productiei normale de energie

- Nu poate fi ultilizat de catre muschii scheletici pentru producere de energie

- Creste riscul deshidratarii datorita efectului diuretic

- Reduce capacitatea corpului de a-si regla temperatura

- Creste necesarul de vitamina B

- Induce o crestere a productiei de grasime, care se acumuleaza mai ales la nivel hepatic

Afibon, Ectiva, Lindaxa, Meissa, Meridia, Minimacin, Minimectil, Obesan, SibutraSitrane, Redoxade, Reductil, Zelixa, Sibutril, Siluton si Zelium.

Sau ca sa-i spunem pe nume “demonului” – sibutramina, primele fiind numele de scena ale acestei substante folosita din 1999 si pana pe 21 ianuarie 2010 in tratamentul obezitatii. Pentru ca de la aceasta data inainte (sa vedem pentru cat timp) licenta sibutraminei a fost suspendata de catre EMEA (Agentia Europeana a Medicamentului).

In mod normal, in fiecare an sunt aprobate si retrase cateva zeci de medicamente de pe piata. Nici macar medicii nu le stiu pe toate acestea, decat daca lucreaza in mod direct cu ele. Poate doar farmacistii, care intra in contact cu toate medicamentele. Cu atat mai putin publicul “telespectator”, care de exemplu pun pariu ca habar nu are ca banalul Algocalmin (metamizol sodic) nu se mai administreaza la copii…

Ei bine, cu Reductilul situatia sta altfel, pentru ca tot ce are tangenta cu slabitul capata in timp o aura de vedeta si intra in vizorul tuturor celor care au kilograme in plus – de la cateva pana la zeci…

Ce e sibutramina? Este un medicament care a fost folosit in tratamentul obezitatii, datorita capacitatii lui de a actiona la nivel central, printr-un mecanism de inhibare a recaptarii serotoninei, noradrenalinei si dopaminei, in acest fel reducand apetitul, mai exact stimuland aparitia senzatiei de satietate.

Ca orice medicament cu actiune centrala, lista contraindicatiilor si efectelor secundare era destul de mare. Principala ingrijorare era legata de interactiunea cu afectiuni preexistente din sfera cardiovasculara, ceea ce ar fi putut conduce la aparitia de AVC-uri si infarcte de miocard. Rezultatele studiului SCOUT (Sibutramine Cardiovascular Outcome Trial) au fost cele care l-au scos din joc pe Reductil, pentru ca au aratat ca exista acest risc la o anumita fractiune dintre cei care l-au folosit, comparat cu placebo.

Nu am citit inca o declaratie mai cuprinzatoare a celor de la Abbott, decat cateva vorbe de la un presedinte al companiei, care spunea ca dupa parerea lor medicamentul ar putea ajuta mult oameni suferinzi de obezitate si ca nu este de acord cu decizia EMEA. Sigur, era de asteptat.

Pe de alta parte, presa a latrat si ea putin pe tema “otrava din pastilele de slabit” etc etc

Se mai trezesc si unii imbecili care sa vina cu teorii ale conspiratiei precum ca medicii au fost mituiti din greu de catre Abbott ca sa prescrie aceasta otrava, desi stiau foarte bine ca aceste medicamente iti prajesc creierii bla-bla-bla… cine are timp sa ii bage in seama…?

Atat timp cat medicamentul este perfect legal, are toate aprobarile posibile pe plan international, este prezentat ca sigur si eficient (in limitele sale bine definite) la conferinte si prin reviste, eu ca medic nu am niciun motiv sa nu il prescriu, repet, respectand limitele sale de prescriere, dozajul, contraindicatiile etc.

Reductilul a fost prescris de zeci sau sute de medici in Romania – endocrinologi, nutritionisti, medici de familie si chiar am avut rezultate bune cu el. Rata efectelor secundare inregistrate a fost sub 10%, iar acestea au fost dintre cele “nenocive” (insomnie, agitatie, gura uscata).

Sigur, de acum vom respecta indicatiile EMEA si nu vom mai prescrie Reductil. Nu ma incurca cu nimic. Oricum nu era baza terapiei in cazul obezitatii. Oricum incercam initial abordarea clasica, care de altfel este cea mai importanta – schimbarea stilului de viata – miscare si alimentatie.

Ce se va intampla cu programul Reductostart? Ar fi o prostie sa fie inchis. Asta pentru ca nu are nicio legatura cu Reductilul. O spun public – nici macar o secunda nu m-am simtit constrans sau “stimulat” sa prescriu Reductil celor ce veneau prin acest program. Abordarea terapeutica a fost totdeauna decizia mea si sunt convins ca acelasi lucru s-a intamplat si in cazul celorlalti zeci de colegi medici din program.

A, da, sa nu uit. Am primit de la Abbott un pix si un carnetel. Ma autodenunt pentru luare de mita ca sa prescriu Reductil )

Ne place sa facem sport. Endorfine, adrenalina, satisfactii imediate… Unora ne place sa mergem la concursuri. Chiar daca stim ca sansele sa urcam pe podium sunt foarte mici. Conteaza insa senzatiile pe care le traim in acele momente. Competitia este cu noi insine.

Vine totusi un moment cand dorim sa iesim invingatori in aceasta competitie cu noi. Sa fim mai buni decat am fost la concursurile precedente. Ce facem atunci? Pai, cei mai multi se gandesc imediat ca au nevoie de MAI MULT antrenament. Pana la un punct ar putea fi adevarat, dar numai pana la un punct – de unde nimic nu pare sa mai functioneze.

Daca te regasesti in situatia aceasta, da-mi voie sa te intreb – te-ai gandit vreodata sa te antrenezi mai putin? In temeni de “volum de antrenament”. Adica sa nu mai petreci chiar atat de multe ore alergand / inotand / pedaland, ci sa folosesti mult mai eficient un timp de antrenament mai redus, marind intensitatea.

Probabil ca ati auzit de sprinturi, intervale, bucati etc. Si eu am auzit de atatea ori de la prietenii mei maratonisti cu multa experienta. De cate ori nu mi-am propus sa le introduc si eu in antrenamentele mele…

Poate ca acum o voi face. Am citit un studiu realizat la Universitatea din Copenhaga in care a fost demonstrat ca introducerea sprinturilor de 30 de secunde creste mult mai mult nivelul de antrenament, fata de mentinerea unui ritm constant (de exemplu, tempo running, daca vorbim de alergare).

Ei au aratat ca reducand cu 25% volumul antrenamentului, insa introducand de 3-4 ori pe saptamana cate un antrenament compus de 6-12 sprinturi de 30 de secunde, sportivii de anduranta si-au ameliorat performantele atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Dupa 6 saptamani de astfel de antrenamente, alergatorii cuprinsi in studiu si-au redus timpul obtinut pe distanta de 10 km de la 37.3 la 36.3 minute. Doar cine a participat la o cursa de 10 km stie ce inseamna “sa furi” 1 minut (si vorbim de o viteza foarte mare de alergare).

Sase dintre cei 12 alergatori au obtinut recorduri personale pe aceasta distanta.

Se crede ca aceste sprinturi au capacitatea de a creste cantitatea de potasiu intracelular, ceea ce ajuta sportivii sa se miste mai rapid.

Si am alergat – vezi poze aici

RO CLUB MARATON va invita duminica 8.02.2009 la o alergare de grup in Parcul Herastrau.

Loc de intalnire – Piata Charles de Gaulle, intrarea principala in parc (de unde se pleaca la crosuri)

Ne intalnim in intervalul 9,30-10, iar la ora 10 se pleaca la alergare. Primii 3-4 km (sau chiar o tura de parc) se va alerga in grup, intr-un ritm acceptabil pentru toata lumea.

Toata lumea este binevenita!

Daca ai nevoie de mai multe detalii, vino pe forum.

Am lansat (in sfarsit) primul site din Romania dedicat in exclusivitate nutritiei sportive – www.nutritiesportiva.ro

Imi propun sa ofer informatii din aceasta zona tuturor celor care realizeaza ca performanta sportiva nu poate fi atinsa fara o alimentatie adecvata.

Multi oameni mananca repede si lacom. Noi, romanii avem chiar si un cuvant anume pentru aceasta actiune – a infuleca.

Imaginea unui om care infuleca este dizgratioasa, dar nu aceasta este principala problema, dupa cum au demonstrat oamenii de stiinta. In urma studiilor s-a constatat ca cei care mananca repede, au sanse substantial mai mari sa se ingrase.

Ma lupt cu aceasta problema pe mai multe planuri – pe de-o parte, multi dintre pacientii mei marturisesc ca au acest obicei; intr-un fel sau altul, intuiesc si ei ca excesul de greutate are o legatura si cu mancatul in graba. Pe de alta parte, acasa duc o lupta continua cu fetita mea, si ea tentata sa termine masa cat mai repede, pentru a se intoarce la joaca. Si nu in ultimul rand, batalia continua si pe plan personal, pentru ca… trebuie sa recunosc, uneori uit si eu ca mancarea trebuie consumata pe indelete si savurata.

Chinezii antici spuneau ca mancarea trebuie bauta, iar lichidele mestecate. Recomandarile lor mergeau pana la a spune ca fiecare inghititura de mancare trebuie mestecata de cateva zeci de ori, pana cand ajunge aproape lichida. In acest fel sunt eliberate cele mai multe dintre principiile nutritive. Sigur, noi nu avem atat timp la dispozitie, totusi nu e nevoie de prea mult pentru a mesteca de cateva ori comparativ cu inghitirea hranei, practic nemestecata, asa cum procedeaza multa lume.

Mancatul rapid si pana la aparitia senzatiei de “plin” tripleaza sansele a dezvolta probleme cu greutatea – este un aspect constatat atat de catre oamenii de stiinta, cat si de catre cei care au aceste probleme. Atunci cand mananci prea repede nu faci altceva decat sa iti pacalesti corpul ajungand sa consumi mai multe calorii decat ai nevoie. E nevoie de ceva timp pentru ca informatia sa ajunga de la stomac la centrul satietatii din creier, deci mancand rapid vei introduce in organism o cantitate prea mare de mancare, iar creierul va afla acest lucru abia cand “jocurile” vor fi fost facute.

Una dintre explicatiile pentru epidemia de obezitate din ultimii ani este stilul de viata “pe fuga”, care ne obliga sa mancam rapid (sau deloc), eventual concentrandu-ne asupra altor lucruri. In tarile dezvoltate, spre exemplu in Marea Britanie, mai mult de un sfert dintre adulti sunt supraponderali si obezi, iar predictiile statistice arata ca numarul lor este in crestere.

Hai sa fim sinceri – de cate ori pana acum ai mancat cu ochii in monitorul computerului, cu gandul la un proiect pe care il ai de predat sau raspunzand la noianul de mailuri? De asemenea – de cate ori ti se intampla sa mananci in fata televizorului, ca sa nu pierzi meciul sau vreun talk show?

Studiul despre care vorbim a fost realizat la Universitatea Osaka, Japonia si publicat in British Medical Journal. Cercetatorii au urmarit 4140 de japonezi, barbati si femei, cu varste intre 30 si 69 de ani, de-a lungul unei perioade de 3 ani. Acestia au fost instruiti sa completeze un chestionar privind obiceiurile lor alimentare. In jur de 46% dintre barbati si 36% dintre femei au recunoscut ca au obiceiul sa manance prea repede. De asemenea, cercetatorii au aflat ca 51% dintre barbati si 58% dintre femei manaca pana cand se simt satui. Ambii factori, luati fiecare in parte, pot dubla riscul de a deveni supraponderal, comparativ cu persoanele care mananca fara sa se grabeasca si se ridica de la masa inainte de a se simti satui. Atunci cand cei doi factori se combina la aceeasi persoana, sansele de a deveni supraponderal se tripleaza.

Profesorul Hiroyasu Iso de la Universitatea Osaka, care a condus acest studiu, afirma ca prin combinarea celor doi factori – mancatul rapid si mancatul pana la aparitia senzatiei de “plin”, apare un efect pe care el l-a numit “supraaditiv” si care mareste substantial riscul excesului ponderal.

Pentru a stabili gradul excesului ponderal, cercetatorii au folosit indicele masei corporale, care se calculeaza facand raportul dintre greutate (in kilograme) si inaltime (in metri) la patrat. Atunci cand rezultatul se incadreaza in limitele 18,5-24,9 persoana este normoponderala; daca rezultatul se incadreaza in limitele 25-29,9 persoana este supraponderala, iar peste 30 vorbim despre obezitate (cu trei grade – gradul 1 IMC = 30-34,9, gradul 2 IMC = 35-39,9 si gradul 3 IMC peste 40)

(articolul a aparut si in revista Bfresh)