Nanoparticulele din ambalajul alimentar pot afecta funcția intestinului

Apr 16, 2018 | 0 comments | alimentatie, dioxid de titan, epiteliu intestinal, nanoparticule, nutritionist, oxid de zinc

Nanoparticulele oxidului de zinc sunt adăugate în diferite tipuri de ambalaje alimentare.

Un nou studiu1 constată că aceste particule minuscule ar putea perturba modul în care intestinele noastre absorb substanțele nutritive, potrivit unui comunicat de presă al Universității Binghamton (New York, Statele Unite ale Americii).

Nanoparticulele sunt acele substanțe cu un diametru între 1 și 100 de nanometri – unde 1 metru [m] = 1.000.000.000 nanometru [nm] sau 10-6 m.  Nanoparticulele au o suprafață relativ mare, ceea ce le face mai reactive (chimic). Această reactivitate crescută le conferă proprietăți unice care sunt utilizate de producătorii unei game largi de produse, inclusiv vopsele, produse cosmetice, ferestre, produse de protecție solară, țesături și mașini. Deoarece nanoparticulele sunt folosite din ce în ce mai liber, unii oameni de știință devin tot mai preocupați de impactul lor potențial asupra sănătății umane. Fiindcă acestea sunt atât de comune și atât de mici, este foarte ușor pentru nanoparticule să intre în corpurile noastre.

Și, chiar mai îngrijorător, ele sunt suficient de mici pentru a trece prin membranele celulare, perturbându-le potențial activitatea. Cu toate acestea, se știe puțin despre modul în care acestea ar putea interfera cu procesele biologice.

Imaginează-ți totuși că aceste substanțe pot schimba foarte mult fiziologia intestinului tău.

Cum?

Nanoparticulele ZnO sunt incluse în ambalajul anumitor produse alimentare, cum ar fi porumb, carnea de pui, ton și sparanghel, deoarece au proprietăți antimicrobiene. De asemenea, atunci când alimentele producătoare de sulf intră în contact cu o cutie de tablă, aceasta produce o decolorare neagră. ZnO previne această reacție, menținând aspectul alimentar în stare proaspătă.

Cercetătorii – conduși de profesorul asociat de bioinginerie, Gretchen Mahler- au dorit să înțeleagă dacă nivelurile prezente în alimente pot provoca perturbări ale sistemului digestiv.

În primul rând, utilizând spectrometria de masă, ei au evaluat cât de mult ar putea fi transferat ZnO din ambalaj în mâncare.

Oamenii de știință au mai cercetat efectele nanoparticulelor asupra celulelor intestinale înainte, dar, de obicei, aceștia au tendința de a lucra cu doze foarte mari și de a căuta o toxicitate evidentă, cum ar fi moartea celulelor. Ne uităm la funcția celulară (este un efect mult mai subtil), și căutăm la ce doze de nanoparticule se obține acel efect. Ele tind să se așeze pe celulele care reprezintă tractul gastrointestinal și provoacă remodelarea sau pierderea microvililor, care sunt mici proiecții pe suprafața celulelor absorbante intestinale (care ajută la creșterea suprafeței disponibile pentru absorbție)”, a spus Mahler.

Această pierdere de suprafață intestinală tinde să determine o scădere a absorbției nutrienților.

De asemenea, unele dintre nanoparticule produc la doze mari semnale pro-inflamatorii, ceea ce poate crește permeabilitatea modelului intestinal. Aceasta înseamnă o creștere a permeabilității intestinale, care nu reprezintă un lucru bun – înseamnă de fapt că acei compuși care nu ar trebui să treacă prin sânge ar putea fi capabili să o facă, se mai arată în comunicatul instituției.

Au fost evaluate absorbția și/sau transportul de fier (Fe), Zn, glucoză și acizi grași și s-au măsurat nivelele fosfatazei alcaline intestinale (IAP) înainte și după expunerea la aceste nanoparticule ZnO. Rezultate din studiu au inclus o scădere cu 75% a transportului Fe și o scădere cu 30% a transportului de glucoză ca urmare a expunerii la nanoparticulele ZnO.

Deși bioinginerul Mahler a studiat aceste efecte în laborator, acesta nu știe ce implicații pe termen lung ar putea fi asupra sănătății.

Este dificil să spunem care sunt efectele pe termen lung ale ingerării nanoparticulelor asupra sănătății umane, în special pe baza rezultatelor unui model de cultură celulară. Pot să spun că modelul nostru arată că nanoparticulele au efecte in vitro și că înțelegerea modului în care acestea afectează funcția intestinală este un domeniu important de studiu pentru siguranța consumatorilor„, a spus Mahler, în același material.

Studii2 recente arătau cum expunerea la nanoparticulele cu dioxid de titan (TiO2) modifică într-un model de cultură celulară homeostazia metabolică a epiteliului intestinal a Drosophilei melanogaster. Mai precis, ingestia de TiO2 a dus la diminuarea dimensiunii corporale și a conținutului de glucoză. Rezultatele sugerează de fapt că nanoparticulele TiO2 modifică transportul glucozei în interiorul epiteliului intestinal și că ingestia de nanoparticule TiO2 poate avea consecințe fiziologice.

Sitografie

  1. https://www.binghamton.edu/news/story/1056/food-packaging-could-be-negatively-affecting-nutrient-absorption-in-your-bo
  2. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/17435390.2018.1457189

Dr. Simona Simionescu, Medic Rezident Igienă, Masterand în „Malpraxis în practica medicală”, UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

 


Acest articol a fost vizualizat de 342 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *