Episoadele recurente de mâncat necontrolat afectează scăderea în greutate

Ian 29, 2018 | 0 comments | Binge eating, Obezitate, diabet zaharat tip2, imc, indice de masa corporala, mancat compulsiv, nutritionist, oms, organizatia mondiala a sanatatii

Există persoane care se confruntă cu anumite probleme de comportament alimentar, printre care anorexie, bulimie, dar și ceea ce americanii numesc binge eating sau, în termenii autohtoni, ingerarea compulsivă a unei cantități impresionante de alimente, pierzându-se de fapt controlul asupra acțiunii.

Dacă aceste episoade apar săptămânal, timp de câteva luni (6-12), atunci acest tip de comportament alimentar se mută către boală propriu-zisă. Din acest punct, Asociația Americană de Psihiatrie clasifică acest tip de alimentație ca fiind o tulburare caracterizată prin episoade recurente, în care persoana consumă mari cantități de mancare într-o perioadă scurtă de timp, cu pierderea controlului, după care, acest act e urmat de apariția unor sentimente precum rușine, dezgust și suferință.

Printre bolile care apar în cazul acestor persoane se află obezitatea și diabetul zaharat de tip 2, boli care însumează un număr impresionant de bolnavi. Astfel, în anul 2014, Organizația Mondială a Sănătății1 (OMS) raporta că din populația lumii cu vârsta peste 18 ani, 8,5% suferea de diabet, iar Centrul European al OMS2 raporta, pentru același an, că 1 din 3 copii cu vârsta până în 11 ani primea diagnosticul de obezitate.

Cu toate acestea, în comparație cu persoanele obeze fără această tulburare, indivizii obezi, dar care au binge eating sunt mai predispuse la depresie, anxietate, nemulțumirea față de corp (stima de sine scăzută și retragerea socială)3. În plus, studiile arată că există mai mulți adulți care suferă de binge eating decât cei care suferă de anorexia nervoasă și/sau bulimie.

Potrivit noilor descoperiri4 ale cercetătorilor Universității din Pennsylvania, în colaborare cu Universitatea din Connecticut și Institutul Național de Diabet și Boli Digestive și de Rinichi (Statele Unite ale Americii), publicate în recent în revista „Obezitate”, persoanele care mănâncă în mod compulsiv și încearcă să piardă în greutate scad aproximativ jumătate din ceea ce și-au propus sau chiar la fel de mult ca aceia care nu au această boală sau cei care renunță treptat la dietă.

Pentru aceste rezultate s-au utilizat datele studiului numit „Acțiune pentru sănătate în diabet” (Action for Health in Diabetes sau denumit Look AHEAD), de tip multicentric randomizat, controlat, care a inclus mai mult de 5.000 de participanți cu vârsta cuprinsă între 45 și 76 de ani – toți indivizii având un indice de masă corporală (IMC) de peste 25 (sau 27 pentru aceia care utilizau insulină și aveau diabet zaharat de tip 2). Scopul inițial al AHEAD a fost acela de a se compara efectele asupra morbidității și mortalității cardiovasculare a două opțiuni de tratament: o intervenție intensă a stilului de viață concepută pentru a induce pierderea în greutate și sprijinul pentru diabet și educația pacientului. În grupul controlat persoanele primeau recomandările privind dieta, activitatea fizică și modificările de comportament, iar cei din ultimul grup erau încurajați să participe la trei sesiuni pe an, câte una despre activitatea fizică, sprijinul social și mâncare.

Anual în studiul acesta persoanele erau întrebate, printr-un chestionar, dacă în ultimele 6 luni au consumat multe alimente și dacă acesta era necontrolat.
Cercetătorii au descoperit că, odată la patru ani, participanții care au raportat că nu suferă de binge eating sau prezintă o tendinţă redusă de a face acest lucru au pierdut mai mult în greutate decat aceia care au continuat să mănânce compulsiv. Mai precis, participanții care nu aveau boala au pierdut 4.6% din greutatea corporală inițială față de 1.9% pe care persoanele cu această tulburare au constatat-o.

Concluzie

Persoanele care continuă să mănânce repetat și să piardă controlul acestui act, după ce au început un program de pierdere în greutate, au nevoie de un tratament suplimentar. O astfel de soluție este terapia cognitiv comportamentală, o metodă de tratament prin care se explică existența relaţiei de reciprocitate dintre procesele cognitive (adică a ceea ce gândim), emoţii (sau ceea ce simţim) şi comportamente (consecința celor două).

Bibliografie

  1. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs312/en/
  2. http://www.euro.who.int/en/health-topics/noncommunicable-diseases/obesity/data-and-statistics/infographic-1-in-3-11-year-olds-is-overweight-or-obese-download
  3. https://www.sciencedaily.com/releases/2016/05/160510085726.htm
  4. https://www.sciencedaily.com/releases/2017/12/171205115949.htm

 


Acest articol a fost vizualizat de 1.164 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *