Fosfații în alimentație – aspecte și provocări medicale

Dec 06, 2017 | 0 comments | Nutritie, aditiv alimentar, fosfat, fosfor, hiperfosfatemie, nutritionist, riscuri, sanatate

Recent, presa a adus in lumina o propunere a unui partid, privind interzicerea carnii pentru shaorma si kebab, care contine fosfati. Sa analizam ce sunt aceste substante si daca ne pot face rau.

Fosfații anorganici, destinați a fi utilizați ca aditivi alimentari, sunt în curs de evaluare științifică de către Autoritatea europeană pentru siguranța alimentară (EFSA), cu o „prioritate ridicată”.

Răspunsul este aşteptat înainte de sfârşitul anului 2018.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu înțeleg de fapt ce rol și ce pericole pândesc organismul consumând mai mult sau mai puțin (de ce nu?) fosfor.

Fosforul este un mineral esențial pentru buna funcționare a celulelor, a sistemului nervos central și a metabolismului osos. El se găsește în interiorul corpului sub formă de fosfat. Acesta este prezent în alimente: carne, peşte, lactate, legume uscate sau oleaginoase.

La fosfații organici s-au adăugat mai multe surse de fosfați anorganici, prin intermediul diverșilor aditivi pe bază de fosfor, pe care producătorii agro-alimentari îi adaugă în produsele prelucrate. Astfel, noi consumăm de două ori mai mult fosfor decât în anii 1970. Şi acest fosfor este perfect absorbit (în comparaţie cu cel din legumele uscate, de exemplu), mai ales atunci când provine din băuturi – prin urmare, face să crească în mod semnificativ nivelul de fosfor în sânge1.

Excesul de fosfor provoacă demineralizarea ţesutului osos, asociată cu tulburări cardiace, tulburări respiratorii şi neurologice. O publicaţie ştiinţifică germană2 a tras semnalul de alarmă în 2012 asupra acestor fosfați anorganici. Potrivit autorilor, consumul excesiv de aditivi creşte riscul bolilor renale, bolilor cardiovasculare, scăderea densităţii osoase, deoarece fosforul reduce absorbţia calciului.

Aditivii sunt în mod obligatoriu notați în lista de ingrediente. Îi putem repera după codul lor (E) urmat de trei cifre sau de denumirile lor ştiinţifice:

E338 (acid fosforic, acid ortofosforic)

E339 (fosfat de sodiu)

E230 (fosfat de potasiu)

E341 (fosfat de calciu)

E343 (fosfat de magneziu)

Îi găsim în băuturile carbogazoase de tip cola. În versiuni dulci sau fără zahăr, aceștia servesc ca acidificatori. În unele produse lactate, sunt utilizați pentru a le îmbogăţi cu calciu prin fosfat de calciu (singurul permis în bio / organice).

Există și o a doua categorie de fosfați:

E450 (difosfați)

E451 (trifosfați)

E452 (polifosfați)

Pe aceștia din urmă îi (re)găsim în mezeluri și, în special, în jambon. Multe substanţe chimice trebuie să fie adăugate la produsele prelucrate pentru a le îmbunătăţi gustul.

Fosfații se găsesc peste tot : în pizza, sandwich, biscuiți, prăjituri, ciocolată, brânză topită, sucuri. Un potop de aditivi pe bază de fosfor3.

Numeroase alimente conţin cantităţi semnificative de fosfat (produse lactate, carne, cereale integrale) pentru a satisface nevoile zilnice de fosfor. În plus, faţă de acest aport normal, industria alimentară utilizează frecvent fosfaţi pe bază de aditivi pentru a îmbunătăţi conservarea, sau pentru a da o anumită culoare sau aromă alimentelor.

Se estimează că valoarea medie a fosfatului ingerat s-a dublat din 1990, de la 500 la 1000 mg pe zi- uneori chiar mult mai mult la persoanele consumatoare de produse prelucrate.

Excesul este cu atât mai important cu cât acești fosfați adăugați sunt într-o formă anorganică, mult mai uşor de asimilat de intestin decât fosfații organici, care sunt prezenți în mod natural în produsele alimentare. Cantitatea de fosfat consumat poate depăși astfel cantitățile cerute (700 mg pe zi), ceea ce supune organismul la o grea încercare.

Persoanele afectate de insuficienţă renală ar trebui să limiteze aportul de fosfat pentru a evita hiperfosfatemia (creșterea fosforului plasmatic peste 1,5 mEq/l) care însoţeşte adesea această boală. Rezultatele recente indică faptul că și oamenii sănătoşi ar trebui să limiteze cantitatea de fosfat ingerată: o analiză a obiceiurilor alimentare la o cohortă de 10 000 americani în vârstă de 20 – 80 ani indică faptul că oamenii care consumă o cantitate de fosfat mai mare de 1400 mg pe zi au un risc crescut de boli cardiovasculare.

Aceste observaţii ilustrează încă o dată măsura în care modificările necesare pentru a îmbunătăţi conservarea şi gustul alimentelor industriale pot avea un impact catastrofal asupra sănătăţii.

Singura modalitate reală de a trăi lung şi sănătos este de a evita aceste produse cât mai mult posibil şi a redescoperi plăcerea de a găti propriile mese4.

Alături de calciu şi magneziu, fosforul este o componentă esenţială a celulelor osoase. Un om de 70 kg are aproximativ 700 de grame de fosfor în corpul său (adică 1% din greutatea sa), în principal în oase. Se găseşte în corp sub forma fosfaților.

Excesul dăunează în toate5.

Aceşti aditivi reţin apa- jambonul conţine mai multă apă decât carne, crescând astfel profiturile producătorilor.

Fosforul este indispensabil pentru viaţă. Consumându-l în aditivi sau îngrăşăminte chimice suntem pe cale de a epuiza rezervele. Conform unora6, ar mai ajunge timp de 350 de ani. Această predicţie este controversată, dar trezeşte anxietate. În acest moment nu există niciun substitut posibil pentru fosfor, indispensabil pentru oameni şi în special pentru agricultură. Acum, fosforul este în pericol.

Hiperfosfatemia a fost identificată în deceniul trecut ca un predictor puternic de mortalitate în boala cronică renală avansată, dar și în bolile cardiovasculare. Impactul aditivilor fosfaţi asupra sănătăţii este un motiv de îngrijorare7.

Nu este nevoie să se reducă conţinutul de fosfat natural, adică esteri organici, în produsele alimentare, deoarece acest tip de fosfat este incomplet absorbit; limitarea aportului ar putea duce chiar la malnutriţie proteică. Pe de altă parte, forma anorganică din aditivii alimentari este absorbită complet și poate mări concentrația de fosfat seric la pacienții cu boală cronică renală avansată.

Concluzii

Având în vedere prejudiciul potențial cauzat de aditivii de fosfat la alimente, publicul ar trebui să fie informat că excesul de fosfat este dăunător pentru sănătate.

Aportul alimentar de fosfat şi concentraţia plasmatică a fosfatului sunt chestiuni importante nu doar pentru persoanele cu boli renale, cât şi pentru publicul larg. S-a constatat recent că aditivii de fosfat din alimente pot dăuna sănătății persoanelor cu funcție renală normală7.

Fosfatul apare în mod natural sub formă de esteri organici în mai multe tipuri de produse alimentare, inclusiv carne, cartofi, pâine, și alte produse farinacee; consumul de astfel de alimente nu poate fi restricţionat fără a suporta riscul de scădere a aportului de proteine.

Fosfatul natural care apare în produsele alimentare este legat organic, și doar 40% – 60% din acesta este absorbit în tractul gastro-intestinal.

Alimentele necostisitoare care conţin aditivi – produsele alimentare prelucrate – sunt foarte bogate în fosfați. Aceste alimente sunt consumate în cantităţi mai mari de către cei săraci. În SUA, hiperfosfatemia s-a dovedit a fi de două ori mai frecventă în rândul persoanelor cu venituri scăzute decât în rândul persoanelor cu venituri mari.

Aditivii fosfaţi joacă un rol deosebit de important în industria cărnii, unde sunt folosiţi drept conservanți. Ei sunt folosiți și în producţia de brânză topită. Fosfații slăbesc structura proteinei, permiţându-i să se adauge mai multă apă. Aditivii se găsesc în cantităţi mari și în băuturile răcoritoare aromate, dar şi în lapte praf.

Băuturile Cola au culoarea maro. Fără adaos de fosfat, băuturile Cola ar fi negre.

Peste 300 aditivi alimentari au fost aprobați pentru utilizare în Europa și au dat o denumire uniformă cu un număr E. În conformitate cu orientările Uniunii Europene, numărul E al tuturor aditivilor alimentari din alimentele ambalate trebuie să fie marcat pe ambalaj. Reglementarea ecologică a U.E. limitează în continuare utilizarea aditivilor alimentari pentru alimentele cultivate organic; printre aditivii care conțin fosfat, numai fosfatul de calciu poate fi utilizat în alimente organice. Cerinţa de etichetare este, din păcate, doar calitativă, şi nu cantitativă. Consumatorul sau pacientul nu poate determina cât de mult fosfat este prezent în fiecare aliment, deoarece cantitatea de fosfat adăugat nu este indicată8.

Având în vedere legătura cunoscută dintre fosfatul alimentar și calcifierea organelor la pacienții cu insuficiență renală, precum și conștientizarea faptului că fosfatul poate deteriora sănătatea chiar și la persoanele cu rinichii normali, intervențiile concrete în politica de sănătate ar trebui să fie făcute cât mai repede.

Un pas important ar fi informarea medicilor şi a opiniei publice cu privire la riscurile potenţiale ale funcţiei cardiovasculare şi renale care decurg din consumul de fosfat.  

Structura de vârstă a populaţiei, cu oameni tot mai vârstnici, adânceşte implicaţiile acestei probleme pentru politica de sănătate, la fel ca şi prevalenţa ridicată a bolilor civilizaţiei: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, boala cardiacă coronariană, declinul funcţiei renale. Legătura dintre fosfat și insuficiență renală progresivă a fost deja suspectată și investigată la începutul anilor 1980.

Pentru a sensibiliza publicul cu privire la riscurile de sănătate ale fosfatului, informațiile relevante trebuie să fie prezentate într-un mod adecvat pentru oamenii obișnuiți, dar fără a pierde acurateţea ştiinţifică.

Publicul este deja bine informat cu privire la efectele nocive ale consumului excesiv de sare ca urmare a cercetărilor ştiinţifice aprofundate şi a eforturilor eficiente de educaţie publică ale instituţiilor medicale9.

Educaţia publică, cu o explicaţie ştiinţifică bine fundamentată a efectelor adverse ale aportului ridicat de fosfat, împreună cu etichetarea uşor de înţeles a conţinutului de fosfat din alimente, ar putea contribui considerabil la limitarea daunelor efectuate de acest nou factor de risc cardiovascular.

Să consumăm lactatele cu moderație, în special brânzeturile topite. Pentru copii, trebuie să evităm fast-food-ul. În ceea ce priveşte produsele prelucrate este mai bine să le limităm ingerarea. Deci, explicit, să citim cu atenţie etichetele9,10.

 

Dr. Simona Simionescu, Medic Rezident Anul I, Igienă, UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

 

  1. https://www.allodocteurs.fr/alimentation/additifs-alimentaires-attention-aux-phosphates_19360.html
  2. Phosphate additives in food – a health risk. Dtsch Arztebl Int. 2012 Jan;109(4):49-55. Epub 2012 Jan 27. doi: 10.3238/arztebl.2012.0049.
  3. https://www.pressesante.com/danger-des-additifs-alimentaires-les-phosphates-attaquent/ Pericolul aditivilor alimentari: Fosfații atacă (Marie Desange, 2017)
  4. Ohnishi M et Razzaque MS. Dietary and genetic evidence for phosphate toxicity accelerating mammalian aging. FASEB J. 2010; 24: 3562-71.
  5. Kalantar-Zadeh K et coll. Understanding sources of dietary phosphorus in the treatment of patients with chronic kidney disease. Clin J Am Soc Nephrol. 2010; 5: 519-30.
  6. Chang AR et coll. High dietary phosphorus intake is associated with all-cause mortality: results from NHANES III. Am J Clin Nutr. 2014; 99: 320-7.
  7. https://www.rtbf.be/vivacite/emissions/detail_on-n-est-pas-des-pigeons/accueil/article_les-nombreux-additifs-dans-notre-nourriture-danger?id=9305631&programId=8792
  8. www.zusatzstoffe-online.de
  9. www.codexalimentarius.de
  10. https://www.lenntech.fr/francais/data-perio/p.htm#ixzz50M23r37y

 


Acest articol a fost vizualizat de 3.746 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *