In luna mai 2007, alergam primul meu maraton. O experienta unica, de neuitat.

Au trecut de atunci 10 ani, in care am mai adaugat 33 de maratoane. “O felie” importanta a vietii mele, despre care am tot povestit. S-au intamplat atat de multe de atunci, insa n-am sa uit niciodata sentimentul cand am trecut prima data linia de finish si acel “runner’s high”, undeva pe drum intre Sighisoara si Medias.

Tot in 2007 am alergat primul maraton in strainatate, la Atena, in urma caruia publicam un articol in Men’s Health, povestind despre aceasta experienta. A fost pentru mine o mare bucurie sa apar ca “personaj” in aceasta revista cu care colaborez chiar de la primul numar aparut in Romania. Iata ca dupa 10 ani am avut din nou ocazia sa scriu despre experienta mea la maraton si pentru acest lucru le multumesc prietenilor de la MH, care mi-au facilitat participarea la Vienna City Marathon.

Povestea mea la acest concurs o puteti citi mai jos, in numarul recent aparut al revistei, care marcheaza si o transformare a layout-ului. In articolul meu am inclus si o serie de aprecieri despre Viena, un oras pe care l-am vizitat de multe ori si care de fiecare data este o incantare pentru ochi si suflet. (click pe fiecare imagine pentru a o mari).

 Maratonul de la Viena este unul extrem de bine organizat. L-am mai alergat si in 2013, insa atunci eram dupa o raceala destul de serioasa si n-am putut sa ma bucur prea mult de el. In schimb, editia de anul acesta mi-a picat la fix si am reusit sa il termin exact asa cum imi doream. Este extrem de frustrant sa te pregatesti pentru un concurs si apoi sa intervina ceva si sa nu poti concura la capacitatea maxima. Pentru ca am povestit destul in articolul din MH despre concurs in sine, in acest articol voi vorbi mai mult despre pregatirea mea, in ideea ca poate foloseste cuiva experienta mea.

Oficial, am inceput pregatirea la jumatatea lui decembrie 2016, asigurandu-mi 4 luni de antrenamente pana la concurs. Veneam dupa un an destul de lejer, din punct de vedere al concursurilor si antrenamentelor, asta pentru ca ma tot chinuia o accidentare la un picior si am vrut sa ii dau timp sa se vindece (ceea ce s-a si intamplat, partial). Am luat legatura cu antrenorul meu “virtual”, maratonistul Marius Ionescu si i-am cerut din nou sprijinul. Nu doar ca am mare incredere in calitatile lui de antrenor (nu mai zic de cele de sportiv, ca asta e de la sine inteles), insa pentru mine functioneaza foarte bine sa am o tema data si de cele mai multe ori sunt constiincios. Dar sa nu credeti ca a fost usor. Marius a stiut exact cum sa imi dozeze efortul ca sa mi se potriveasca, insa eu ma simteam greoi si oboseam mult mai repede ca inainte. Se cunostea lipsa de volum. Eram constient ca voi alerga mult mai mult ca in lunile anterioare si chiar asa a fost – am trecut de 1200 km in cele 4 luni, ceea ce pentru mine este foarte mult. Problema mea cea mai mare este lipsa timpului pentru refacere, nu neaparat pentru antrenament. Nu sunt sportiv de performanta, ci un om care munceste din ce in ce mai mult, cu familie, copii si o multime de alte preocupari. Nu ma plang, pentru ca nu ma obliga nimeni sa alerg maraton, insa sunt constient ca e nevoie de un echilibru in toate si sunt cu atat mai bucuros cand imi intra bine un concurs, in ciuda anumitor elemente mai deficitare.

Programul de antrenament alcatuit de Marius a fost structurat pe 4 zile de alergare pe saptamana, la care am mai adaugat eu inca 1-2 zile de sala, in mod particular yoga. Mai mult de atat nu puteam face si nici nu cred ca era cazul, pentru ca am tras tare in cele patru zile. In fiecare saptamana am avut o sedinta de intervale sau dealuri. Intervalele sunt foarte solicitante si m-au stors de vlaga; trebuie sa recunosc ca n-am reusit sa ma tin totdeauna de indicatiile primite, uneori fiind aproape imposibil sa ajung la intensitatea indicata. Alte doua antrenamente erau de tempo sau combinatii tempo si viteza, insa pe distante destul de lungi, si bineinteles aveam saptamanal cate un long run. Cred ca pentru acest concurs am alergat cele mai multe long run-uri. In luna martie am avut in fiecare week-end catre o alergare de 30-35 km, la un pace aproape de 5:00.

O buna parte din reusita mea la acest maraton s-a datorat faptului ca m-am antrenat impreuna cu prietenul meu, Gabi Negreanu. A alerga cu un partener sau cu un grup este extrem de util. Pe mine ma stimuleaza enorm. Cand ies singur la alergare si mai ales atunci cand nu am un target, aproape ma tarasc si parca nu am strop de vlaga. Atunci cand alerg cu cineva, am cu totul alt tonus. Gabi este partenerul ideal de alergare pentru mine: putin mai rapid, ceea ce este perfect pentru ca trage de mine, si in acelasi timp surd la lamentarile mele privind faptul ca ma doare, mi-e lene, sunt obosit 😀

Asadar, datorez rezultatul de la Viena “binomului” Marius si Gabi 😀 Va multumesc!

Cu 3 saptamani inainte de maraton am participat la Semimaratonul de la Madrid. N-am obtinut un rezultat prea grozav, insa m-am bucurat de acel oras frumos. Participarea la Madrid si felul cum m-am simtit dupa, mi-a aratat ca e nevoie sa intru mai repede in perioada de tapering, asa ca am vorbit cu Marius si am mai redus antrenamentele. Realizam ca sa daca nu fac asta, o sa fiu prea obosit la concurs si voi strica tot ce construisem in 3 luni de munca. S-a dovedit ca nu m-am inselat.

Un alt element foarte important care m-a ajutat extrem de mult in aceasta perioada de pregatire, a fost alimentatia. Normal, doar sunt nutritionist 😀 Dar nu despre alimentele obisnuite o sa povestesc, ci despre suplimentele nutritive pe care le-am folosit. Pentru acest concurs am fost sustinut de catre prietenii de la GoldNutrition, carora le multumesc.

Produsele care nu mi-au lipsit la niciun antrenament au fost bautura izotonica Gold Drink Premium si Fast Recovery, care este un blend de carbohidrati, proteine, vitamine, minerale. Pe acesta l-am luat imediat dupa antrenamente, pentru refacerea rapida a depozitelor de glicogen. Nu doar ca i-am simtit de fiecare data efectul benefic, dar imi place foarte mult la gust (in special cel cu aroma de portocale). Tot pentru refacere am mai luat BCAA, glutamina si concentrat proteic din zer, Total Whey (pe acesta in special dupa antrenamentele dificile sau cele lungi). Muscle Repair este un produs cu extract de turmeric, Boswellia,  extract de Gheara diavolului, bromelaina, toate acesta avand proprietati antiiflamatorii si de reparare a muschilor si tendoanelor. Alaturi de glutamina, acest produs este foarte bine venit pentru cei care fac efort sustinut.

Pentru sustinerea organismului, la modul general, am mai luat Multi-Nutrient Complex (vitamine si minerlale), Pure Fish Oil (sursa de acizi grasi polinesaturati omega 3 si 6) si MegaCLA (acid linoleic conjugat).

Din cand in cand am folosit si PreWorkout Endurance, care este un energy booster ce se administreaza inainte de antrenamente. Acesta contine carbohidrati, precursori de oxid nitric, adaptogeni (Rhodiola), cofeina, carnitina si BCAA.

Am mers cu aceste produse cam toata perioada si le-am folosit inclusiv in ziua concursului si dupa, pentru refacere.

Strategia de concurs mi-am stabilit-o observand evolutia la antrenamente si dupa ce mi-am facut un test cardiometabolic (era culmea sa nu imi fac asa ceva, tinand cont ca ii tot testez pe altii). Am facut un test submaximal, pentru ca ma interesau mai curand zonele de efort, nu neaparat maximul. Testul a iesit mai bine ca in anii anterior si mi-a aratat exact nivelul la care ma aflu.

Daca va uitati cu atentie la graficul de mai sus si la zonele de antrenament, se observa ca la un pace de 4:55 organismul meu incepe sa utilizeze doar carbohidrati. Conform teoriei, cam aici ne plasam atunci cand alergam un maraton sau putin mai sus, in functie de experienta sportiva. Nu mi-am propus neaparat sa alerg la acest pace, dar realitatea “din teren” mi-a aratat ca asta era nivelul real. Mai jos se afla inregistrarea Garmin a competitiei si se vede ca am alergat cu un pace mediu 4:56.

Pe partea de alimentatie, m-am straduit ca in zilele de dinainte sa fac clasica incarcare cu carbohidrati – fructe crude si uscate, prajituri de casa, ciocolata si paste la Pasta Party oferita de organizatori (contra cost… austriecii nu s-au inghesuit deloc sa dea pre multe beneficii participantilor, in afara de concursul in sine si medalia de finisher).

In multimea de alergatori veniti din toate colturile lumii, m-am intalnit cu alti romani – Ilie Rosu, alergatorul cu steagurile, Ilie Victor, romanul cu cele mai multe maratoane alergate si Viorel Stan, despre care n-am ce sa spun spectaculos, decat ca e un om de treaba 🙂

Despre concurs nu o sa mai povestesc acum, ca am scris cam tot in articolul din MH. Ma bucur doar ca am reusit sa mentin un pace foarte bun, ca nu m-a durut nimic, ca am reusit sa imi impun un ritm strict de hidratate si geluri si ca am terminat intr-un timp care ma multumeste – 3:29:05. A fost destul de frig, cu rafale reci, insa asta a fost mult mai bine decat sa fi alergat doar prin soare.

Medalie cu cristal Swarowski si fatza mea post-maraton D

In dupa-amiaza concursului mi-am facut refacerea in stil vienez, cu un snitel si o bere (stiu ca asta nu e o poza cu care ar trebuie sa se mandreasca un nutritionist, dar macar sunt sincer 😀 )

Acesta este startul maratonului. Este un moment superb.

Aceste poze mi-au fost oferite de catre FinisherPix.com, carora le multumesc.