Un weekend cu teste, campioni si alergare

Mai 16, 2017 | 0 comments | Superfit, alergare, maraton, nutritionist, teste

Au trecut trei zile intense, in care am facut o multime de chestii, undeva la intersectia dintre munca si distractie. Oricum se zice ca atunci cand faci ceea ce iti place nu simti ca muncesti si pot sa confirm asta (sigur, oboseala e oboseala, dar important e sa nu ai sentimentul ala de corvoada…).

Sambata mi-am carat o parte din echipamente in cortul in care a fost amenajata expozitia ce a insotit Semimaratonul Bucuresti si cu sprijinul organizatorilor (carora le multumesc foarte mult) am facut o multime de teste in standul Ro Club Maraton. Teoretic n-am facut mare lucru, doar niste ekg-uri si spirometrii, insa practic am muncit non stop intre 10 si 18, pentru ca oamenii ce venisera sa isi ia kitul de concurs au fost foarte dornici sa faca aceste investigatii gratuite. Ca sa fim bine lamuriti, eu am facut aceste teste doar ca pe un screening, fara sa pun diagnostice sau sa dau cine stie ce recomandari. Din fericire, in cea mai mare parte, cei care au trecut pe la mine au inregistrat valori normale, ceea ce n-a putut decat sa ma bucure. Scopul prezentei mele acolo a fost sa atrag atentia asupra necesitatii unui control medical inainte de un concurs potential solicitant, asa cum este un semimaraton (nu mai zic de maraton). Realitatea este ca 99% dintre participantii la un astfel de concurs de masa nu se duc la un medic inainte, iar despre un ekg nici nu poate fi vorba. Este tratata foarte superficial aceasta problema. Organizatorii acestor concursuri se acopera cu declaratiile pe proprie raspundere – atentie, nu arat cu degetul catre cineva anume, mai ales ca si eu am fost la randul meu in cateva situatii organizator principal de concurs, deci avand toata responsabilitatea. Din punctul meu de vedere, cel care trebuie sa ia toate masurile este chiar concurentul, nu trebuie sa astepti sa te oblige cineva sa vezi daca totul este in regula cu sanatatea ta. In Italia si Franta, pana de curand se cerea adeverinta medicala pentru a te inscrie la un concurs de anduranta. Mai nou, italienii au ridicat si mai sus stacheta si cer sa faci analize si test de efort. La alte concursuri trebuie chiar sa duci un ekg, deci nu doar o adeverinta de la medic. Evident ca toate aceste adeverinte se pot da si pe „ochi frumosi”, insa asta este o auto-pacalire, pentru ca te joci cu propria sanatate.

Citeam pe facebook si pe bloguri marturii ale unor participanti la acest concurs, care au tras foarte tare si li s-a facut rau. Unii au ajuns la spital. Din fericire, fara urmari. Aici problema este strict a concurentului, sa fim bine intelesi. Nu este organizatorul de vina daca tu esti berbec si iti fortezi organismul doar ca sa mai castigi cateva amarate de secunde, care, pe bune, nu valoreaza nimic. Adica nu impresioneaza pe nimeni ca ai depasit tu cine stie ce prag care are o semnificatie anume doar in mintea ta… Da, stiu, sunt lupul moralist, pentru ca si eu trag la unele concursuri, dar sper sa n-ajung vreodata sa mi se faca rau. Problema este ca la intensitati mari ale efortului, mai ales daca esti obosit, prost hranit, mai e si cald afara, creste riscul sa se declanseze o problema despre care nu stiai si care altfel poate nu te-ar fi deranjat… Controlul medical ar putea sa depisteze unele dintre aceste probleme si sa iti salveze viata.

Standul nostru a fost de asemenea un loc unde ne-am intalnit cu multi dintre prietenii nostri alergatori. Anul acesta Ro Club Maraton a implinit 9 ani de existenta.

Dupa concurs am avut placerea sa ma intalnesc cu doi dintre cei mai buni atleti romani, Ancuta Bobocel, care a fost castigatoarea semimaratonului la feminin, si Marius Ionescu, cel mai rapid maratonist roman, care la acest concurs a castigat proba de stafeta. In aceasta poza suntem in fata standului GoldNutrition, ale caror produse le-am folosit in pregatirea pentru Viena si pe care vi le recomand cu incredere.

Si da, bineinteles, am alergat si la semimaraton. Nu puteam sa ratez ocazia, pentru ca asa cum am spus mereu, Semimaratonul si Maratonul Bucuresti reprezinta evenimentele mele de suflet si trebuie sa fiu acolo cand se intampla, n-am cum altfel. Anul acesta s-a modificat traseul fata de anii trecuti, dar a fost ok. Am pornit fara un obiectiv in minte, doar sa alerg, pentru ca abia au trecut 3 saptamani de la Maratonul Viena. Dupa ce am trecut de jumatate am constatat ca ma simt foarte bine, in ciuda faptului ca era o vreme calda si cu umiditate crescuta, asa ca am accelerat. Am terminat intr-un timp rezonabil – 1:39:05.

Cireasa de pe tort a venit a doua zi de dimineata, cand l-am avut in vizita pe kenyanul Kennedy Kipeygo, un alergator de 25 de ani, care a terminat semimaratonul in 1:05:08 (pentru el un timp slab, pentru noi, muritorii de rand, un timp fantastic). A fost pentru mine prima data cand am testat un atlet african. E adevarat ca momentul nu era cel mai potrivit pentru un test de efort, tinand cont ca venea dupa un concurs si in plus il mai durea si spatele, insa a fost dorinta ambelor parti sa vedem ce poate sa iasa. In fond, orice test iti arata posibilitatile tale de moment, asa ca trebuie interpretat in context.

In primul rand am fost frapat de dimensiunile sportivului: 1,74 m, 57 kg, deci un BMI 18,8, aproape de subponderal dupa criteriile noastre. Adipometria mi-a aratat un procent de grasime 4,8%, deci aproape numai grasime esentiala. Facand stratigrafie as putea spune ca aproape nu avea grasime subcutanat; aproape nedetectabila ecografic. In plus, muschi lui sunt incredibil de subtiri (in comparatie cu ce masor eu la caucazienii de zi cu zi).

Testul a fost interesant. In primul rand am intampinat o problema practica: Kennedy nu se mai urcase niciodata pe o banda, nici macar de curiozitate. Deci a durat putin pana a prins miscarea. M-a amuzat faptul ca radea cu gura pana la urechi de faptul ca se misca banda sub el, cam la fel cum au facut fetele mele cand l-am pus prima data pe banda 😀 Dupa ce am depasit aceste momente, am inceput testul propriu-zis. A mers bine pana la un moment dat, insa la viteza mai mare a inceput sa schioapete putin, asa ca la 18 km/h am decis impreuna sa ne oprim. N-avea rost sa ne hazardam. Oricum, era clar ca e in oboseala, pentru ca atat frecventa cardiaca, cat si cea respiratorie au fost crescute inca de la inceput. In punctul in care n-am oprit, VO2-ul sau ajunsese la 52 ml/min/kg ceea ce e sus, dar neimpresionant pentru cineva care a alergat un semi cu 20 km/h. Vorbim in aceasta situatie de un VO2peak, pentru ca nu avem criterii de VO2max.

Desi obosit, testul lui arata impresionant. Pot sa fac afirmatia asta tinand cont ca au trecut pe la mine multi alergatori, ciclisti si triatlonisti de top din Ro. Intr-adevar, unii au avut teste mai bune decat acest sportiv (obosit), insa sunt putini, iar Kennedy este doar unui dintre kenyenii care alearga, fara sa fie (inca) vreun atlet de top. Iese aici in evidenta potentialul extraordinar al acestor sportivi est-africani si nu e de mirare ca ei ocupa podiumurile la toate maratoanele si cu mare probabilitate vor fi cei care vor alerga sub 2 ore la maraton. Ce se vede in graficul de mai jos este un profil metabolic foarte bun. Curba care arata metabolizarea lipidelor se intinde pana la 16 km/h. Cu alte cuvinte, organismul lui este capabil sa extraga energie din lipide chiar si la o viteza atat de mare, ceea ce arata o adaptare foarte buna la efort. Am detectat un prag al lactatului la 17 km/h (nu pe acest grafic, pe altele), ceea ce este de asemenea foarte sus. Neavand o valoare a VO2max nu pot sa fac consideratii privind economia alergarii, dar nu cred ca ma hazardez afirmand ca este foarte buna.

Discutand putin cu el si cu impresarul sau despre alimentatie, am fost surprins sa aflu ca mananca foarte prost, cel putin in comparatie cu ce ne invata nutritia sportiva moderna. Hrana lor principala e formata din niste turte de cereale. Dimineata bea un ceai si se duce la antrenament (si nu-mi imaginez ca face jogging). In plus, conditiile in care traiesc sunt departe de a fi acceptabile, asa ca nu poti sa te intrebi de unde au puterea sa obtina rezultate la care noi nici nu putem visa.


Acest articol a fost vizualizat de 2.983 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *