Sunt afisate toate articolele din December, 2016
2016
Dec
16

Speaker la 4 conferinte nationale

Anul acesta am avut placerea si onoarea sa fiu invitat ca speaker la patru conferinte nationale, care au tangenta cu domeniul meu de activitate si cu preocuparile mele. Am acceptat cu bucurie, dar si cu destule emotii, pentru ca nu e putin lucru sa vorbesti in fata unor specialisti respectati, asa cum am intalnit la toate aceste evenimente. Participarea la aceste conferinte inseamna pentru mine o provocare bine-venita, deoarece ma obliga sa ma documentez si sa ma straduiesc sa aduc informatii relevante si interesante. Pentru ca de fiecare data reactiile au fost bune, ma gandesc ca am reusit ce mi-am propus.

Prima conferinta a fost la Iasi, in aprilie si s-a numit “NOBEZ – Abordul multidisciplinar in preventia si managementul obezitatii“. Despre aceasta conferinta am povestit aici. Tema pe care mi-am ales-o a fost despre dozarea corecta a efortului fizic la pacientul obez cu ajutorul testarii cardiometabolice, investigatie pe care eu o fac de aproape 3 ani. A fost o conferinta reusita si ii multumesc domnului doctor Dan Timofte pentru invitatie.

nobez

In luna iunie am participat la Conferinta Nationala de Medicina Sportiva, care s-a desfasurat in Bucuresti, la Comitetul Olimpic si Sportiv Roman. De ani de zile particip la aceasta conferinta, insa spre deosebire de toti anii trecuti cand am fost doar in public, anul acesta am avut onoarea sa ma aflu printre cei care au sustinut o lucrare in plen. Pentru aceasta invitatie ii multumesc doamnei profesor dr. Anca Ionescu, de la Institutul National de Medicina Sportiva.

Pentru aceasta conferinta mi-am ales o tema care pe mine, ca nutritionist sportiv, ma intereseaza foarte mult: “Carbo-loading vs. fat-loading. Manipularea nutrientilor in sporturile de anduranta.” E vorba despre diversele strategii nutritionale folosite in sporturile de anduranta: de la procent mare de carbohidrati la procent mare de lipide. Exista studii si de-o parte si de alta, si bineinteles controverse cat cuprinde. In final, cele mai multe studii arata ca tehnicile de “incarcare” cu grasimi nu aduc beneficii reale in ceea ce priveste cresterea performantelor, in timp ce carbohidratii raman importanti, asa cum se stie de mult timp. In cadrul acestei conferinte am avut sansa sa prezint pe scurt si rezultatele studiului pe care l-am facut cu ocazia lucrarii de licenta de la master.

cnms2016

La inceputul lunii noiembrie am ajuns ca si anul trecut la Targu Mures, pentru a 2-a editie a Conferintei Nationale de Nutritie Sportiva, organizata de UMF Targu Mures. Pentru participarea la aceasta manifestare ii multumesc doamnei conferentiar dr. Monica Tarcea. Aici sunt cel mai aproape de domeniul meu principal de activitate. Mi-am ales ca tema “Creatina – utilizare si beneficii in sportul de performanta”, in mod particular pentru ca in jurul acestui supliment nutritiv exista o multime de mituri si idei prostesti, fara nicio baza stiintifica si este pacat pentru ca este unul dintre putinele produse pentru sportivi care a fost extensiv studiat (exista peste 1000 de studii) si a fost clasificat drept supliment de clasa A, adica cu efecte ergogenice reale si fara efecte secundare.

cnns2016

La finalul lui noiembrie am ajuns la Cluj, la Conferinta “Nutritia, medicina viitorului”, organizata de UMF Cluj Napoca. La aceasta conferinta am fost si anul trecut si m-am simtit atat de bine, incat n-as fi ratat ocazia sa ajung si anul acesta pentru nimic in lume. Multumesc mult pentru invitatie si primirea calda doamnei profesor Lorena Filip, care reuseste sa organizeze o manifestare stiintifica minunata. Tema mea a fost “Cafeina, de la o placere cotidiana la un supliment alimentar pentru cresterea performantei”. Sunt fascinat si indragostit de cafea, asa ca mi-a facut multa placere sa ma documentez si sa vorbesc despre acest subiect. In sport, cafeina este larg folosita si de asemenea exista o multime de studii despre efectele ei, care sunt la fel de reale si documentate, ca si in cazul creatinei.

cnn2016

 

2016
Dec
8

Cum să “prăjeşti” cartofi şi alte alimente… aproape fără ulei

Îmi plac cartofii prăjiţi. De ce să vă mint? Îmi plac. Şi ştiu că cel puţin 90% dintre cei care o să citiţi acest articol o să recunoaşteţi (cu toată gura sau măcar în gând) că şi vouă vă plac cartofii şi alte chestii prăjite.

Dar asta nu înseamnă că mâncăm frecvent astfel de preparate.

E normal să ne placă felurile de mâncare ce conţin grăsime. Pentru organismul nostru, prezenţa grăsimilor în alimente este un semnal puternic, care ne transmite că avem la dispoziţie o sursă bună de energie. Să nu uităm că o lungă perioadă de timp (de ordinul a sute de mii de ani) oamenii s-au zbătut din greu să-şi procure hrana. Pentru specia noastră orice sursă de energie, mai ales una bogată în grăsimi însemna o şansă mai bună la supravieţuire şi perpetuare. Doar în ultima perioadă, care abia se întinde pe nişte zeci de ani, sursele (concentrate) de hrană au devenit larg disponibile. Şi nu pentru toţi locuitorii planetei… Nouă, celor care trăim înconjuraţi de abundenţă de hrană ne vine destul de greu să ne imaginăm că alţii mor de foame, trăiesc cu te miri ce… iar asta se întâmplă la doar câteva mii de kilometri distanţă, nu în altă galaxie.

Revin la ideea de la care am pornit. E scris în genele noastre să ne placă hrana consistentă. Cu greu rezistăm în faţa unei porţii de cartofi prăjiţi, bine rumeniţi, crocanţi, apetisanţi. Creierul nostru ştie că putem să obţinem facil o doză de carbohidraţi (amidonul din cartof), o doză substanţială de grăsime (impregnată în cartof) şi eventual sare. În plus, sunetul şi senzaţia pe care o produce cartoful crocant atunci când îl mestecăm, îl face cu atât mai atrăgător. Probabil că ne evocă un fruct copt, care e crocant la exterior, însă moale şi plăcut la interior. Este o reacţie complexă, la care suntem programaţi să răspundem.

Însă ne abţinem pentru că avem educaţie nutriţională şi ştim că există şi alte aspecte mai puţin plăcute.

philips-airfryer_cartofi

Suntem programaţi să căutăm sursele concentrate de hrană, însă în acelaşi timp suntem proiectaţi pentru efort fizic. E simplu de înţeles că lucrurile au luat-o razna complet în momentul când am început să avem acces tot mai uşor la hrană bogat calorică şi în acelaşi timp ni s-a redus tot mai mult şansa şi disponibilitatea de a face efort fizic. Consecinţa: rata obezităţii care a explodat în ultimii zeci de ani. Alimentele prăjite sau gătite cu multă grăsime cresc riscul creşterii în greutate. Sigur, o să îmi spuneţi că “teoria grăsimilor” este depăşită, şi că de fapt excesul de glucide este problema cea mai mare. Nu o să vă contrazic, însă hai să nu uităm că 1 gram de grăsime aduce 9 kilocalorii, ceea ce face ca acelaşi aliment să îşi dubleze valoarea calorică dacă este gătit prin prăjire, în comparaţie cu varianta fiartă sau la abur. Un studiu publicat în 2012 în revista Nutrition, Metabolism and Cardiovascular Diseases arăta că cei care consumă alimente prăjite de patru ori pe săptămână prezintă un risc mai mare de a dezvolta obezitate în comparaţie cu cei care mănâncă astfel de preparate de două ori pe săptămână. Alte studii au arătat că şi alte boli grave sunt potenţate de consumul alimentelor prăjite, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat tip 2 şi unele forme de cancer. Efectul este cu atât mai mare cu cât la prăjire sunt folosite surse de grăsime bogate în grăsimi saturate, aşa cum ar fi untura, untul sau uleiul de cocos.

Sunt convins că ştiaţi toate aceste lucruri şi că în general vă feriţi de prăjeli. E ok, însă hai să nu privim doar în alb şi negru, pentru că oricât de improbabil ar părea, există şi părţi bune ale acestei tehnici de gătire (în afară de cea strict culinară, pe care am căzut de acord că multora dintre noi ne place). Un studiu publicat în Food Chemistry arăta că legumele pregătite prin prăjire au un conţinut mai mare de antioxidanţi în comparaţie cu cele fierte sau sotate. Se cunoaşte faptul că adăugarea de grăsime la legume face ca vitaminele liposolubile (A, D, E, K) să fie mai bine absorbite în organism. Studiul arată că legume precum vinetele, roşiile sau cartofii odată ce sunt încălzite la temperatură mare în prezenţa unui ulei de bună calitate, şi mă gândesc aici la uleiul de măsline extravirgin, păstrează o bună cantitate din vitaminele amintite, care devin mult mai biodisponibile prin prezenţa lipidelor. E clar că valoarea lor calorică creşte substanţial, mai ales dacă prăjirea se face în baie de ulei, aşa cum se întâmplă în cele mai multe bucătării (acasă sau la restaurant, nu mai zic de fast-food-uri). Pentru ca acest beneficiu să conteze trebuie să avem în vedere mai multe aspecte: tipul de ulei, temperatura la care este încălzit şi timpul de expunere. Ideal ar fi să alegem un ulei cum este cel de măsline extravirgin, iar pregătirea termică să fie de scurtă durată şi la temperatură moderată, astfel încât uleiul să nu se ardă, generând produşi toxici.

airfryer-philips-1

În bucătăria de acasă nu există prea multe variante pentru a prăji. În cea mai mare parte, prăjirea se face în baie de ulei – tigaie, ceaun, friteuză clasică. Cel puţin putem controla tipul de ulei şi durata prăjirii, însă impregnarea cu grăsime este masivă orice am face.

Tehnologia ne vine în ajutor şi la acest capitol. De ceva timp testez un nou produs Philips, o friteuză modernă din gama Viva Collection cu ajutorul căreia poţi să faci o mulţime de preparate, dar cel mai spectaculoasă mi se pare şansa de a face cartofi “prăjiţi” pentru întreaga familie cu doar o lingură de ulei (de măsline extravirgin), în doar câteva minute, fără niciun pic de mizerie şi cu foarte puţin miros. Am pus între ghilimele “prăjiţi” pentru că acest aparat face mai curând un soi de coacere şi doar puţin la suprafaţă rumeneşte cartofii sau alte alimente. Practic, poţi chiar să nu pui uleiul şi obţii cam acelaşi lucru. După părerea mea, în această postură uleiul este un soi de condiment, menit să îţi aducă mirosul de cartofi prăjiţi. Cred că realizaţi că o lingură de ulei la 7-800 g de cartofi înseamnă extrem de puţin, atât în termeni de calorii suplimentare, cât şi ca eventuali produşi de degradare.

Philips Airfryer beneficiază de tehnologia Rapid Air, practic o recirculare cu mare viteză a aerului supraîncălzit, care coace alimentele în mod uniform, datorită designului interior de stea de mare. Aparatul are dimensiuni rezonabile, este silenţios şi se curăţă extrem de uşor. Poţi să găteşti cu el cam orice ai face la un cuptor clasic: legume, carne, peşte, cartofi. De asemenea, poţi să faci brioşe sau alte prăjituri mici. De mare ajutor este controlul temperaturii şi al timpului de gătire.

airfryer-philips-2

Noi l-am testat în diverse ipostaze şi am fost de fiecare dată încântaţi de preparatele rezultate, de viteza cu care poţi să prepari o cină sănătoasă şi gustoasă pentru patru persoane şi de uşurinţa cu care rezolvi partea de curăţare după ce ai terminat de gătit.

Îmi imaginez că vor fi câţiva care îşi vor face cruce cu limba în cerul gurii şi vor pufni indignaţi “vai, ce nutriţionist e ăsta care ce spune să mâncăm cartofi prăjiţi…”, însă realitatea este că într-o alimentaţie echilibrată, în cazul unui om sănătos şi activ, nu este nicio dramă dacă se regăsesc când şi când preparate prăjite, mai ales dacă avem ocazia să le pregătim cu mult mai puţină grăsime, aşa cum v-am povestit.

Nu vreau să rămâneţi cu ideea că puteţi face doar cartofi prăjiţi cu acest aparat. După cum vedeţi în pozele din acest articol, am gătit cu acelaşi succes somon, iar cu alte ocazii am pregătit curcan, pui, legume.

14 Like

CENTRUL DE NUTRITIE SUPERFIT
Centru pentru testarea performantelor sportive

Articole pe Doctor.info.ro


Noutati pe Doctor.info.ro


Articole pe Maraton.info.ro


Urmareste-ne pe Facebook


Calendar

December 2016
M T W T F S S
« Nov   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Arhiva blogului

Calendar evenimente sportive