De foarte multe ori felul cum mancam, alegerile alimentare, preferintele si repulsiile, comportamentele in relatie cu hrana, motivele ascunse ale cresterii sau scaderii in greutate au o radacina in psihicul nostru. Evident, psihologii pot sa spuna mult mai mult despre acest subiect, insa noi cei care ne ocupam cu nutritia constatam efectele si incercam, nu de putine ori, sa facem o reparatie la suprafata, in conditiile in care probleme sunt mult mai profunde. Pacientii ar trebui sa accepte faptul ca in unele situatii nutritionistii si doctorii nu pot face mare lucru in lipsa interventiei unui psiholog. Am atins putin acest subiect intr-un material CSID:
Te-ar mai putea interesa si aceste subiecte:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Hermin
septembrie 11, 2015Nu așa se zicea, încă din antichitate? „Mâncarea să-ți fie medicament”…
alex
septembrie 12, 2015alimentele preferate provoaca placere si tindem sa servim atat de multa placere cat sa acoperim probleme cotidiene..
Ventiris
septembrie 14, 2015De multe ori, mai ales dacă mâncarea nu e grozavă, mâncatul este un simplu act reflex…