Prizonier în Carpați. O carte despre supraviețuire.

Ian 18, 2015 | 0 comments | carpati, carte, preda publishing, prizonier

Nu știu ce au cu mine oamenii ăștia de la Preda Publishing… Din când în când îmi trimit câte o carte din cele nou apărute la editura lor și nu știu cum se nimerește, dar mereu sunt cărți pe care odată începute, nu le mai pot lăsa din mână până când nu le termin.

Recent am primit cartea “Prizonier în Carpați”, scrisă de Ken Jones. La primul contact nu mi-a spus nimic, însă am admirat calitatea copertei și m-am bucurat din nou de mirosul de hârtie, pe care doar unele cărți îl au.

Înainte de a începe să vorbesc despre conținutul cărții, vreau să fac un scurt preambul. Relația mea cu muntele este una episodică și nu neapărat foarte cordială. Sunt crescut în oraș, mi-am petrecut cea mai mare parte din viață pe asfalt și doar vacanțele din copilărie într-o zonă subcarpatică. Doar în ultimii ani am ajuns pe munte, și asta pentru că am participat la câteva concursuri de alergare montană, cum ar fi Cozia, Ciucaș sau Olympus Marathon. Îmi place muntele, e extrem de frumos, însă (oricâte de rușinos ar fi să recunosc asta) prefer să îl admir în poze. Asta pentru că nu m-am simțit niciodată prea în siguranță pe munte.

Ei bine, după ce am citit “Prizonier în Carpați”, cred că o să îmi placă și mai mult să văd muntele doar în poze.

prizonier-in-carpati

Și acum, spoiler. Deci dacă nu vreți să știți mai multe de la mine, cumpărați cartea și vă promit că o să vă placă.

Dacă totuși citiți în continuare, o să vă spun că această carte, care spune povestea adevărată a lui Ken Jones, te ține cu sufletul la gură… în ciuda faptului că știi de la bun început că se termină cu bine, pentru că altfel nu ar fi ajuns să fie scrisă.

Autorul este un englez, fost militar, cu pregătire fizică foarte bună și pasionat de alpinism. Povestea e simplă: ca orice om normal, cu câțiva ani în urmă, acest Ken și-a propus să escaladeze vârful Moldoveanu din masivul Făgăraș, imediat după Anul Nou, deci în plină iarnă. O plimbare relaxată de o zi: urcat până la 2544 metri, spus “am făcut-o și pe asta!”, coborât în Făgăraș și plecat acasa în UK. Deci, simplu.

Doar că englezii nu au auzit de proverbul “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.

Excursia lui începe bine. Găsește un taximetrist nebun care să îl ducă cu un hârb de Dacie până la baza muntelui, apoi începe ascensiunea și se tot minunează cât de frumos e pe acolo.

Nici nu treci bine de pagina 28 că începe cu adevărat acțiunea. Pe scurt, îl surprinde o avalanșă. Ciudat… o avalanșă în miezul iernii… ce neașteptat…

Trebuie să recunosc că inițial am gândit destul de cinic: fraiere, ți-ai căutat-o! Și mai trebuie să recunosc că în următoarele zeci de pagini am vrut să renunț la carte de câteva ori. Dar nu pentru că ar fi prost scrisă, ci din contră. Suferințele prin care trece Ken Jones sunt atât de realist descrise, încât ajungi să nu le mai suporți tu, ca cititor. Timp de trei zile, acest om coboară muntele cu un picior rupt, fără echipamentul de supraviețuire, dormind în frig, traversând râuri înghețare, pierzând un bocanc, delirând, plângând, înjurând… Prea mult pentru oricine. Marele lui noroc a fost pregătirea fizică extrem de bună, fără de care ar fi murit fără nicio îndoială.

După toată această agonie, urmează a doua jumătate a cărții, care este extrem de interesantă, mai ales pentru cineva pasionat de medicină. Este descrisă lunga și anevoioasa sa recuperare, care a durat aproape 2 ani. Stresul incredibil pe care l-a trăit l-a făcut să piardă 32 kg, să fie operat pentru ulcere perforate cu hemoragii masive, să aibă o degerătură imensă la piciorul fără bocanc și să fie la un pas de pericolul de a nu mai putea merge niciodată.

Se pare că totuși a făcut ceva în scăldătoare când era mic, așa că reușește să depășească toate problemele, să aibă parte de o reconstrucție de șold și să fie permanent susținut de o familie iubitoare și de o mulțime de prieteni. Pe mulți oameni, o asemenea experiență i-ar fi doborât cu siguranță, însă Ken reușește să își reia viața, să se înscrie la o facultate și după un timp să devină pasionat de ciclism și chiar să concureze.

Mi-a plăcut foarte mult această carte. M-a făcut să reflectez din nou asupra capacității extraordinare a oamenilor de a depăși situații extreme și asupra importanței pregătirii fizice, pe care noi, oamenii moderni, o neglijăm cu nonșalanță.

12 Like

Acest articol a fost vizualizat de 1.639 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *