Anul trecut, în decembrie, am ajuns din nou la conferința de nutriție sportivă la care fusesem și în 2013. Se numește International Sport and Exercise Nutrition Conference și s-a desfășurat tot In orașul Newcastle upon Tyne din Marea Britanie, unul dintre centrele lor universitare importante, în care au o puternică secțiune de cercetare în fiziologie sportivă și nutriție sportivă. Conferința este organizată de către echipa care coordonează și programul internațional de pregătire în nutriție sportivă pe care l-am urmat și eu cu ani în urmă și din acest motiv reprezintă pentru mine o ocazie foarte bună să mă întâlnesc cu profesori, cu foști și actuali studenți. În plus, cam toți delegații au legătură cu nutriția sportivă: nutriționiști practicanți, cercetători din diverse universități, medici, veniți din toată lumea. Pentru că în România practic nu există această specialitate, ocazia de a merge acolo este una deosebită, pentru că găsesc oameni cu același preocupări, cu aceleași studii, cu aceleași cărți citite, cu aceleași provocări și oarecum, cu același orizont înainte. Pe scurt, mă simt integrat.

Conferința este foarte bine organizată și are loc la Northumbria University, care are niște facilități excelente pentru tot felul de evenimente, iar campusul arată foarte bine. Din câte am înțeles, este o universitate destul de bine cotată în UK. Ediția aceasta a conferinței a acoperit două zone: sport de performanță și activitate fizică (bineînțeles, corelația cu nutriția). Partea cea mai frustrantă a fost că în toate cele trei zile au avut loc sesiuni de comunicări concomitente, așa că trebuia să te decizi în care sală mergi și la ce vrei să participi. Cred că am reușit să fac alegerile potrivite, dar tot îmi pare rău că nu am putut să particip la toate comunicările. În plus, ca la orice conferință, au existat sesiuni de postere și am putut să stau de vorbă cu câțiva autori ale unor studii foarte interesante. Prin alte zări chiar se face cercetare la modul serios. A existat și o expoziție a sponsorilor, care au venit cu lucruri foarte interesante, fie pe parte de suplimente nutritive, fie pe analiză sau pe publicații.

Pe lângă partea științifică, care de fapt este principalul câștig al participării la un astfel de eveniment, organizatorii conferinței nu te lasă să te plictisești nici seara, după o zi plină de informații noi. În fiecare zi au organizat o seara socială, în care pe lângă mâncare și băutură, discuții și atmosferă plăcută, au adus oameni celebri din sport, care ne-au povestit despre cariera lor și apoi au răspuns la întrebări.

În prima seară a venit Sir Chris Hoy, care este considerat cel mai de succes atlet olimpic din UK, avand la activ șase medalii de aur și una de argint. Pentru cine nu a auzit de el, Chris Hoy a fost ciclist de pistă și a urcat pe podium la Atena, Beijing și Londra. A început să pedaleze la șase ani, inspirat de firmul ET 🙂 În tinerețe a concurat la BMX, dar apoi a trecut pe pistă și acolo a cunoscut succesul, devenind cu timpul cel mai de succes ciclist olimpic al tuturor timpurilor. Pentru rezultatele lui, a fost făcut cavaler. Acum s-a retras din activitate, după o accidentare, însă a început să concureze la raliu, conducând un Nissan GT-R Nismo GT3 (o alegere foarte tare, după părerea mea). Poveștile lui despre concursurile la care a participat și despre cum e să castigi sau sa pierzi ca câteva zecimi de secundă un titlu și un record mondial, au fost o adevărată încântare.

În a doua seară, subiectul a fost precum un tort de cicolată pentru mine. Sau ca o plimbare cu Nismo GT3 de care vorbeam. Sau amândouă la un loc. “Cât timp o să mai treacă până când se va alerga maratonul sub 2 ore?”. Probabil pentru cei mai mulți oameni, subiectul acesta nu înseamnă mai nimic, însă pentru cineva intersat de știința sportului, care mai este pasionat și de maraton, este de-a dreptul orgasmic 😀 Iar când am aflat că va veni participa și Haile Gebresselasie, deja a devenit tort de ciocolată într-un GT3, proprietate personală. Eh, exagerez și eu, dar chiar mi s-a părut superinteresant subiectul și contextul în care a fost dezbătut.

Din păcate, Haile nu a putut veni în acea seară. Am fost puțin dezamăgit, însă dezbaterea a fost extrem de interesantă și îi voi dedica un subiect separat, pentru că merită.

Ziceam că Haile nu a venit la dezbatere, însă a fost chiar mai bine pentru că a venit a doua zi și l-am avut doar pe el pentru o oră întreagă de povești și întrebări. În caz că nu știți cine este Haile Gebresselasie, multă lume îl consideră ca fiind cel mai mare atlet al tuturor timpurilor. Haile este etiopian, are 40 de ani și zâmbește permanent. A stabilit primul său record mondial în 1994 la o cursă de 5000 metri. Apoi recordurile au început să curgă. Atenție, recorduri mondiale, nu doar victorii. Are vreo 37 de recorduri mondiale, pe toate distanțele: 10 km, 15 km, 10 mile, 20 km, semimaraton, 25 km, 30 km și bineînțeles, maraton, acolo unde a fost primul om care a coborât sub 2:04. Spre mândria mea, în 2008 când Haile a făcut acest record la Maratonul Berlin, eram și eu în acea cursă, chinuindu-mă să termin cu foarte puțin sub 4 ore. A fost o experiență aparte să alerg în aceeași cursă cu un atlet de asemenea talie. În ce alt sport poți să concurezi “cot la cot” cu elite de top mondial? Haile se pregătește acum să își adauge la colecția de recorduri unele noi, la categoria masters. Pe lângă faptul că a fost și este un sportiv de top, el a devenit și om de afaceri, investind în Etiopia o bună parte din banii câștigați din concursuri, care nu sunt deloc puțini. Are un hotel, un cinema și o fermă de cafea. În plus, este implicat și într-o mulțime de proiecte sociale: construcții de școli și de drumuri în zona în care locuiește.

M-am bucurat foarte mult să îl întâlnesc pe Haile la această conferință. Am avut inspirația să plec puțin mai devreme dintr-o sală unde se ținea o prelegere și să mă îndrept spre cea în care aveam să îl vedem pe Haile. Pe hol era Haile împreună cu organizatorii și am reușit să fac o fotografie cu el, care va rămâne pentru mine o amintire valoroasă.

Iată că am tot povestit despre aspectele “secundare” ale conferinței și aproape nimic despre partea academică. Însă voi face și acest lucru în mai multe posturi ce vor urma. Un prim articol o să apară în următorul număr din revista Alerg, ce va fi distribuită în primă fază la Semimaratonul Gerar, peste 2 săptămâni.

Voi face totuși o scurtă trece în revistă a subiectelor discutate în conferință:

– nutriția pentru sănătatea și performanța creierului

– aportul de proteine în reabilitarea posttraumatică

– efortul fizic și controlul glicemic (cu referire și la sportivul cu diabet zaharat tip 1)

– cum se poate evita starea de rău la antrenamente intense și competiții

– carbohidrații în dieta sportivului

– managementul alergiilor și intoleranțelor la sportivi

– nitrații și funcția endotelială

– relația dintre regim, stilul de viață și lipidele plasmatice

– regimul alimentar, efortul fizic și sănătatea intestinelor

– hidratarea și percepția efortului

– alimente funcționale

– balanța energetică – ce înseamnă pentru un individ activ?

– reducerea adipozității și a factorilor de risc cardiometabolici

– nutriția personalizată în sport

– implicațiile pentru sănătate și performanță ale scăderii în greutate pentru “a face categoria”

De asemenea, a existat și un simpozion despre cariera de nutriționist sportiv, din trei perspective: a practicianului, a angajatului în industrie și a celui care lucrează în lumea academică. Foarte interesant, mai ales pentru cei care sunt la început de drum și vor să își aleagă direcția.

Voi încerca să povestesc pe rând despre toate acestea sau măcar despre o parte, în ideea de a transmite mai departe informațiile aflate la această conferință.