Bine v-am regasit in 2015!

Sper ca l-ati inceput cu bine. Eu in mod sigur l-am inceput asa cum imi doream: la miezul noptii alaturi de familie, iar la primele ore ale diminetii alaturi de o gasca de oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune, alergarea.

Nu prea am obiceiul sa scriu despre antrenamentele mele, ci doar despre concursuri, insa nu pot trece peste acest prim antrenament, pe care il consider cel mai frumos din tot anul.

Mi-a trebuit ceva efort de vointa sa ma dau jos din pat la ora 7, pe 1 ianuarie pentru ca la 8,30 sa fiu in parcul IOR, la minus 17 grade, pentru a porni pe traseul de 30 de kilometri prin Bucurestiul aproape pustiu si inghetat. Din fericire nu am fost singurul nebun care a facut asta, ci am fost vreo 35, iar vremea, desi extrem de rece, a fost frumoasa, fara nicio pala de vant si cu mult soare.

Bucurestiul pe 1 ianuarie, dimineata, arata foarte ciudat: poti sa alergi linistit pe principalele bulevarde, fara niciun risc. Din cand in cand ne mai claxona cate o masina, dar nu ca sa ne injure, ci in semn de salut. Am trecut impreuna cu colegii de alergare prin toate parcurile importante din capitala, care aratau chiar ok, asa acoperite de zapada. Ritmul de alergare a fost unul foarte lejer, cu opriri pentru poze. Singurul neajuns a fost imposibilitatea hidratarii, pentru ca la scurt timp dupa ce am iesit din casa, izotonicul din sticluta mea a inghetat bocna si abia am reusit sa scurg cateva picaturi din ea. Chiar si gelurile din buzunar mi-au inghetat.

A fost o modalitate perfecta pentru mine de a incepe anul si sper sa am ocazia in fiecare an sa fac asta. La multi ani!