Semi la MIB2014 – 1:29:59. Un nou prag doborat!

Oct 13, 2014 | 1 comment | Bucuresti, record, semimaraton

 Maratonul International Bucuresti, cu bune si rele, dar mai ales cu bune, ramane cel mai important eveniment din calendarul meu de alergator, si sunt sigur ca la fel ca mine sunt multi. Ma simt legat sufleteste de acest eveniment, pentru ca a aparut curand dupa ce m-am apucat de alergat si a crescut mult, iar o fractiune din succesul lui se datoreaza si celor care vin an de an si participa, il promoveaza si uneori il critica (la modul constructiv, bineinteles).

Anul acesta am avut parte de o zi superba, cu soare, dar cu o temperatura excelenta pentru alergare. Eram din nou dupa cateva zile de stat in picioare, dintre care una la standul Ro Club Maraton; in plus, cu o saptamana inainte alergasem la Plevna, asa ca premizele nu erau chiar cele mai bune. Totusi aveam speranta ca imi voi imbunatati timpul. In primavara incercasem sa dobor bariera 1:30, insa nu imi iesise figura. N-am reusit sa tin pasul cu pacemakerii, partial si pentru ca m-am precipitat pe primii kilometri, asa cum nu trebuie facut niciodata cand iti faci un plan.

mib2

Anul acesta m-am postat strategic langa grupul de pacemakeri si mi-am promis sa ma tin de ei, fara eroisme, oricat de tentat as fi fost sa o iau la goana. Pentru cateva secunde castigate la inceput ajungi sa pierzi minute bune spre final. Planul a mers foarte bine, in ciuda faptului ca in primii 5-6 km am avut tot felul de crampe prin abdomen, insa respiram bine si nu simteam niciun pic nenorocita de periostita care ma chinuie de cateva saptamani. Am reusit sa mentin un pace constant aproape toata cursa, cu exceptia kilometrului de urcare pe Calea Victoriei, unde am pierdut vreo 10 secunde. M-a motivat foarte mult faptul ca am vazut mereu in fata mea grupul de 1:30, cu care totusi n-am reusit sa mentin pasul, pentru ca ei au mers putin mai tare decat ar fi trebuit. Am alergat insa o buna perioada cu o sportiva din campionatul national si apoi cu o colega de alergare din IOR. E de mare ajutor sa te mai impulsioneze cineva din cand in cand.

mib5

 A fost o cursa foarte intensa. Kilometrii s-au dus rapid unul cate unul si spre final am realizat ca sunt pe muchie cu timpul pentru a cobori sub 1:30. Nu stiu de unde am mai gasit resurse sa sprintez pe ultima linie dreapta, insa am tras cat am putut. Cu cativa pasi inainte de finish am vazut ceasul de pe poarta de start care trecuse cu cateva secunde de 1:30. Cu toate acestea, cronometrul meu s-a oprit la 1:29:59, iar timpul oficial a fost 1:29:58:20. Ca sa nu mai zic ca GPS-ul meu a masurat 21,5 km… (nu mai intru in nicio discutie, totusi mi-e greu sa accept ca la alte curse diferenta fata de distanta standard e mult mai mica, iar aici mereu iese mai lung… sa zicem ca e ceasul meu prost…).

In fine, am reusit ceea ce nici nu visam cu ceva timp in urma si sunt foarte multumit. M-am clasat al 66-lea din vreo 2200 de alergatori la semi.

mib1

mib4

Seara am avut onoarea sa fiu invitat, alaturi de cativa prieteni si de foarte multa „lume buna” la Gala de retragere din activitatea sportiva a marii noastre atlete, Constantina Dita, care in 2008 ne aducea aurul olimpic la maraton, la Olimpiada de la Beijing. A fost o ceremonie frumoasa, emotionanta, eleganta si pe deplin meritata de aceasta doamna speciala. Initiativa ABRC de a organiza aceasta gala este minunata si ar trebui sa se intample mai des asemenea lucruri, nu doar in sport, ci si in alte domenii unde oameni exceptionali ajung sa fie foarte repede uitati dupa ce momentul lor de glorie trece.

mib3

13 Like

Acest articol a fost vizualizat de 1.728 ori.

Related Posts

Comments (1)

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *