Conferinta internationala pentru stiinta sportului si medicina sportiva

Mai 25, 2014 | 0 comments | conferinta, medicina, sport, sportiva, stiinta

Zilele trecute a avut loc conferinta „Sanatate si performanta in societatea moderna”, organizat de Societatea Romana de Medicina Sportiva si Institutul National de Cercetari pentru Sport. Din cele doua zile de conferinta am reusit sa ajung doar la cea de-a doua, dar tot a fost mai bine decat deloc. A fost o ocazie buna sa revad cativa prieteni din lumea medicinii sportive, dr. Gabriel Panait, dr. Alin Popescu si dr. Virgil Hudici, plus o serie de alti cunoscuti.

Conferinta2014

O sa spun cateva vorbe despre prezentarile la care am asistat, cu dedicatie pentru onorabilul M.C., redactor-sef la revista Alerg, care ma tot cearta ca amagesc lumea cu poze de la conferinte si apoi tin doar pentru mine stiinta acumulata, in loc sa o dau mai departe, asa cum ar trebui sa fac.

Deci, de la nashu’ mare pentru toti cei interesati de medicina sportiva:

Prima prezentare la care am asistat a fost a unui expert in performanta umana, John Underwood, o personalitate in domeniu, care a venit cu o adevarata avalansa de informatii privind studiile la care a luat parte. In principiu, datele prezentate de acest domn s-au centrat in jurul ideii ca de fapt creierul este cel care dicteaza performanta sportiva (si umana, general), nu corpul. M-am bucurat sa recunosc o serie dintre ideile pe care le stiam deja, pentru ca am citit cate ceva in acest domeniu si sunt oarecum familiar cu teoriile profesorului sud-african Tim Noakes (ba chiar pot sa ma laud ca am vorbit si eu despre asta intr-o editie a emisiunii mele la radio). Desigur, datele prezentate de John Underwood au fascinante: studiile lui privind fiziologia creierului, obiectivate imagistic sunt extrem de interesante. Sper sa pot face rost de mai multe informatii si sa scriu despre asta mai mult. Concluzia este ca cel mai important element pe care trebuie sa il antrenezi este creierul. Pe mine nu trebuie sa ma mai convinga; observatiile mele empirice mi-au demonstrat de atatea ori ca atunci cand ai un creier convins sa creada in reusita, vei face niste lucruri extraordinare, iar daca nu, vei esua lamentabil.

Mi s-au parut extrem de interesante cateva imagini ale creierului, obtinute prin analiza activitatii electrice (cred…) care reprezentau un creier normal in comparatie cu un creier dupa un traumatism, sau dupa AVC, consum de alcool, diverse droguri, Alzheimer etc. Este incredibil sa vezi un creier „ciuruit” de consumul de cocaina, dar mai ales de alcool… si cat de greu se reface (incomplet, desigur).

Am facut o sigura poza la prezentarea sa, pentru ca mi s-a parut foarte interesanta pentru cei care fac antrenament de forta. E vorba de implicarea unitatilor motorii in cazul diverselor exercitii. Muschii nostri nu se contracta niciodata complet – diversele solicitari implica intr-o masura mai mare sau mai mica unitatile motorii. Iata ce diferenta uriasa este intre exercitiile de forta de izolare (scripeti, gantere) – cele din dreapta si exercitiile complexe din stanga – sarituri, ridicarile de la haltere sau sprinturile (aviz colegilor mei alergatori). Pe la mijloc sunt exercitiile clasice – indreptari, geno. Deci oameni buni, daca mergeti la sala, lasati pe ultimul plan aparatele „fancy” si puneti mana pe haltera!

ms1

Regret ca am pierdut prezentarea d-lui profesor de Hillerin; sunt convins ca a fost foarte interesanta.

Urmatoarea prezentare a apartinut d-nei dr. Anca Ionescu, care a abordat tema prescrierii exercitiului fizic pentru sanatate. In general o tema cunoscuta, insa interesanta si de actualitate. M-a interesant in special partea despre evaluarea sportivului amator, in vederea prescrierii exercitiului fizic. Stiti cum scrie peste tot – sa faci un control medical inainte de a incepe un program de activitate fizica. In realitate, cati fac asta? Sau daca isi propun sa urmeze aceasta indicatie de bun-simt, cui se adreseaza? Medicului de familie? Ii da cuiva prin cap sa se adreseze medicului de medicina sportiva? Ma indoiesc. Concluzia ar fi ca la acest specialist ar trebui sa se ajunga. Medicul de medicina de familiec (si alti specialisti) nu pot face decat un screening, insa in realitate doar medicul sportiv poate decide corect cine se poate angaja intr-un program sportiv. Din pacate, nu exista o reglementare in acest sens. Ma lovesc de asta in situatia adeverintelor pentru concursuri de anduranta (de amatori). Unele concursuri cer aceste adeverinte, altele merg pe declaratia pe proprie raspundere. In mod normal, aceste adeverinte ar trebui obtinute de la medicul sportiv, dupa o serie de teste specifice. Sigur, unii dintre noi mergem la nspe concursuri pe an, deci cred ca ar putea sa functioneze un soi de aviz medico-sportiv, ca la sportivii de performanta, care sa fie valabil un an, ca sa nu fii nevoit  sa mergi pentru fiecare concurs in parte. Si ca sa il citez pe doctorul Panait, aceste avize nu reprezinta „certificate de garantie” ca nu o sa patesti nimic. E clar ca un consult amanuntit poate depista anumite afectiuni cu potential fatal, insa… shit happens, ca sa ma exprim delicat.

Ca tot vorbim despre aceste mici probleme, de genul moarte subita, mi-a placut foarte mult prezentarea d-nei dr. Mariana Georgescu, specialist in cardiologie sportiva, care a prezentat o serie de aspecte EKG specifice sportivilor. Prezentarea mea a fost destul de tehnica pentru mine, insa interesanta pentru ca a sintetizat cam toate situatiile in care EKG-ul poate sa fie modificat (la sportivi) si sa nu aiba relevanta patologica si de asemenea, situatii in care este modificat si reprezinta un semnal de alarma, caz in care sportivul este trimis la cardiolog pentru investigatii suplimentare.

ms3

Ok, plansa asta e complicata chiar si pentru mine, insa urmatoarea e cu dedicatie speciala pentru alergatori:

ms4

Deci domnilor, daca aveti puls 35-40 dimineata, nu e cazul sa va aprindeti o lumanare la capat, dar nici sa va credeti mari campioni 😀  E doar o simpla adaptare.

Am mai asistat la o prezentare sustinuta de dl. dr. Mihai Berteanu, care a vorbit despre doua produse interesante, despre care as vrea sa va atrag atentia, pentru ca stiu ca blogul meu este citit de multi alergatori si din pacate noi ne mai si accidentam cateodata. Unul este Dicloreum, o forma de diclofenac ce se administreaza atat topic, cat si oral, dar care spre deosebire de alte forme de diclofenac (si alte antiinflamatoare) este formulat astfel incat sa produca mai putine efecte adverse gastrointestinale. Sper sa nu am ocazia sa il testez, daca daca voi fi pus in situatia sa o fac, o sa ii dau o sansa. Al doilea produs este ALANerv, o combinatie ce contine pe langa clasicele B-uri si alte vitamine, acid alfa-lipoic (ALA), care limiteaza procesele degenerative la nivelul sistemului nervos. Se recomanda in mai toate neuropatiile, inclusiv in cele de natura traumatica. Pare interesant.

Am mai fost o prezentare despre rolul ecografiei musculo-scheletale in umarul posttraumatic la sportivi – interesant pentru cei care au legatura cu asa ceva, mai putin pentru cei ca mine.

Din pacate a trebuit sa plec pe la jumatatea prezentarii despre coaching in sport a d-nei dr. Paula Drosescu de la Iasi. Cred ca exista o lege a lui Murphy pentru conferinte, de genul „trebuie sa pleci exact atunci cand te intereseaza mai mult subiectul”…

Am incheiat ziua cu o vizita la postul tv The Money Channel, unde am avut o discutie despre importanta consumului de fructe si legume, legata de campania despre care povesteam mai devreme. Asta ca sa fie si ceva nutritie, pentru ca din pacate conferinta n-a avut nimic in aceasta zona. Poate ar trebui sa imi incerc si eu fortele anul viitor…? O sa ma gandesc.

ms5

 

13 Like

Acest articol a fost vizualizat de 1.184 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *