Ultramaratonistul. Confesiunile unui alergator de noapte

apr. 26, 2013 | 2 comments | dean karnazes, preda publishing, ultramaratonistul

În urmă cu puțin timp am primit de la editura Preda Publishing o carte pe care efectiv am devorat-o. De mult vroiam sa o citesc, în engleză ce-i drept, însă acum am avut ocazia să o citesc direct în română, într-o traducere foarte bună.

Cartea se numește “Ultramaratonistul” și este scrisă de unul dintre cei mai cunoscuți alergători pe distanțe ultra-lungi (dacă se poate spune așa), Dean Karnazes.

Povestea de viață a lui Dean este una simplă: un oarecare istoric sportiv în tinerețe, apoi intrat în viața de corporatist simte din ce în ce mai pregnant că îi lipsește ceva esențial și descoperă că acest lucru extrem de important este alergarea.
Apoi se declanșează nebunia cu alergarea pe distanțe foarte foarte lungi și în condiții extreme.

Cam asta e cursul firesc al vieții oricărui corporatist, nu-i așa? 🙂

Nu o să vă povestesc cartea, pentru că trebuie să o citiți neapărat, chiar dacă poate nu aveți nici cea mai mică legătură cu alergarea, dar poate vreți să citiți un roman autobiografic, pe care nu îl poți lăsa din mână până la final.

Cartea este scrisă frumos, impresionant, deloc tehnic (adică e o poveste, nu o carte pentru alergători). Este fascinantă transformarea acestui om, care ajunge să participe la niște curse de ultraanduranță, recunoscute pentru dificultatea lor extremă. El le povestește doar pe primele la care a participat, însă ulterior a ajuns chiar să le câștige pe unele dintre ele.

Poveștile lui despre cursele extreme la care a participat sunt scrise cu destul de mult dramatism, dar probabil fără (prea multă) exagerare. Oricât aș fi eu de pasionat de alergare pe distanțe lungi, n-am putut să empatizez cu Dean Karnazes. Îl admir, dar nu îl înțeleg, recunosc. Mi se pare prea mult, prea greu. Nu vad sensul în a alerga sute de kilometri prin deșert, la jdemii de grade Celsius. Desigur, nici nu trebuie căutat neapărat un sens. Dean Karnazes citează în carte un  explorator care a urcat pe Everest și întrebat de ce a făcut asta, a răspuns sec, dar revelator “pentru că există!”. Ei bine, da, atâta timp cât o să existe o provocare, se vor găsi nebuni care să o încerce. Realitatea este că până la urmă ne stabilim singuri limitele. Pentru Dean Karnazes, aceste limite sunt la o distanță imensă față de ceea ce suntem obișnuiți să vedem în jurul nostru. Însă pentru el este ceva normal și a ajuns în punctul în care nu mai poate trăi fără aceste provocări.

Vă recomand această carte. Vă garantez că o să o citiți pe nerăsuflate.

Vă atrag totuși atenția asupra unui potențial risc: dacă nu sunteți pasionați de alergare o să începeți să cochetați cu ideea, iar dacă sunteți “doar” maratoniști, s-ar putea să înmugurească în mintea voastră tentația unei astfel de nebunii – ultramaratonul.

17 Like



Acest articol a fost vizualizat de 1.322 ori.

Related Posts

Comments (2)

  1. Oana
    aprilie 26, 2013

    Si mai exista un pericol in timp ce o citesti: sa nu mai mananci, dormi, ajungi la serviciu, cobori din metrou/tramvai etc. E garantat :d

  2. Serban Damian
    aprilie 26, 2013

    :)))))) corect

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.