Șaorma sau mâncare chinezească?

nov. 16, 2012 | 1 comment | analiza, concluzii, grasime, mancare chinezeasca, nutritionala, nutritionist, saorma

Dacă ar trebui să alegi dintre cele două, pentru care ai opta? Ok, alegerea e puțin inegală, pentru că șaorma este un singur preparat (cu mici variațiuni), în timp ce mâncarea chinezească este un termen pentru o întreagă bucătărie (care totuși are o linie comună).

Am avut ocazia să fac analiza nutrițională pentru câteva preparate din bucătăria chinezească (cel puțin așa cum se pregătesc la noi), de asemenea și pentru șaorma (cu doar o aproximare a sosurilor, pentru că nu sunt convins că sunt dezvaluite toate ingredientele).

Rezultatele sunt… greu de digerat.

Mâncarea chinezească este foarte grasă. Aproape toate preparatele sunt înecate în ulei, așa că procentul de lipide sare mult de 50% din totalul caloric al unui astfel de preparat. De asemenea, cantitatea de sodiu este foarte mare , iar asta datorită acelui MSG (glutamat monosodic) sau “sare chinezească” ce se adaugă în aproape toate preparatele. Despre MSG o să găsiți o mulțime de referințe negative. Chiar dacă încă nu este complet interzis, fiind încă în zona controversată, este bine să îl evităm. Valoarea calorică este în jur de 150 kcal/100 g, ceea ce este destul de mult. Ceea ce mai atenuează dezechilibrul nutrițional al acestor preparate ar fi legumele, care în bucătăria chinezească sunt gătite mai puțin agresiv (wok-ul este o unealtă foarte bună, pentru că distribuie diferit căldura și nu expune legumele la temperatură mare mult timp). Din păcate, alte preparate sunt încărcate cu uleiuri, chiar dacă nu se prăjesc atât de mult ca în bucătăria românească, spre exemplu.

Pe de altă parte, șaorma este un produs mai versatil, la care poți umbla la compoziție, astfel încât să devină mai mult sau mai puțin “caloric” (sosurile și cartofii fac diferența). Și în șaorma găsim multă prăjeală. Carnea, chiar dacă nu este prăjită la modul evident în ulei, totuși suferă un grad de prăjire – grăsimea ce se scurge de sus se impregnează în bucățile de mai jos – valoarea calorică rămâne probabil la fel, însă compoziția se modifică. E oricum mai ok decât dacă ar fi prăjită direct în ulei. Doar că la șaorma se adaugă cartofi prăjiți în ulei și mai ales maioneza și alte sosuri, care sunt grăsimi (și nu m-aș mira să conțină și potențiatori de gust).

La șaorma e mai simplu să o faci mai dietetică – renunți la cartofi și sosuri, pui mai multe legume și ai obținut un produs mai civilizat. În Turcia, kebabul este cu totul altceva decât celebra “șaorma de Dristor”, cu care poți să hrănești 3 oameni dintr-o porție. Kebabul turcesc este gros cât 2 degete, are câteva bucățele de carne ca niște frigărui și doar câteva legume. Sosul este mai subțire și abia se simte.

După analiza nutrițională, șaorma are in jur de 150-200 kcal / 100 g (depinde de cantitatea de cartofi și sosuri, așa cum spuneam), însă pare să aibă ceva mai multe proteine, procentual vorbind.

Cred că ambele tipuri de preparate au fost modificate în timp față de rețeta originală și au ajuns să fie mult mai grase și deci, per total să aducă mai multe calorii decât ar trebui.

Iata analiza nutritionala a saormei si a catorva preparate populare din bucataria chinezeasca (click pe imagini pentru a le mari):

Si un filmulet pe aceasta tema:


Acest articol a fost vizualizat de 649 ori.

Related Posts

Comments (1)

  1. adriana
    octombrie 11, 2013

    Am si eu o intrebare ati studiat bine carnea de saorma? eu da… din greseala am desfacut-o si carnea este cu bucati de piele de pui si ii destul de multa!

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.