Vrem copii sănătoși? Atunci trebuie să menţinem un echilibru şi să ne implicăm toți

nov. 12, 2012 | 0 comments | Nutritie, copii, dezbatere, echilibru, educatie, fizica, sanatate

Săptămâna trecuta am participat la o dezbatere publică cu tema „Echilibrul, secretul creşterii sănătoase a copiilor”, organizată de către CeRe, UN FAO şi Tetra Pak, cu participarea unor reprezentanţi ai factorilor implicaţi în formularea politicilor publice și creşterea şi educarea copiilor, precum specialişti, organizaţii neguvernamentale, autorităţi, media, companii.

La această dezbatere am încercat să identificăm principalele probleme care ar putea să stea în calea dezvoltării sănătoase a copiilor noștri și mai ales să găsim soluții pentru a le depăși. S-a pornit de la ideea că trebuie să existe un parteneriat între familie, școală, autorități, societatea civilă, companii și media pentru a putea genera soluții viabile. E posibil oare acest lucru? Ro Club Maraton a dovedit că da. O să vă spun mai târziu cum.

Luările de cuvânt din deschidere au atins trei poli importanți.

D-na psiholog Bogdana Bursuc a vorbit despre modul cum se formează deprinderile. „Un copil care învaţă de la cea mai fragedă vârstă de la părinţi, educatori, familie ce include stilul de viaţă echilibrat, sănătos, va continua acest comportament şi în adolescenţăşi la maturitate. De exemplu, dacă un parinte îi spune copilului că trebuie să bea lapte, să mănânce legume, trebuie să facă acelaşi lucru; dacă îi spune că trebuie să facă mişcare pentru a se dezvolta armonios, trebuie să facă mişcare împreună cu el. Copilul învaţă prin expunere repetată şi prin puterea exemplului, de aceea preferinţa pentru alimente sănătoase se poate educa. În plus, trebuie învăţat cum să mănânce, la masă, nu în faţa televizorului”.

D-na Prof. Dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice a atins problema din perspectiva alimentației . „Din punct de vedere nutriţional, echilibrul este definit ca un aport de nutrienţi care conţin cantităţile adecvate vârstei şi în raport cu activitatea fizică pe care o desfăşoară copilul.  Alimentaţia copilului trebuie să fie echilibrată, moderată şi variată, cu nutrienţi de calitate, să includă lapte, produse lactate, carne, fructe şi legume. Pentru o bună creştere şi dezvoltare organismul are nevoie de proteine de calitate furnizate de lapte, produsele lactate, carne şi peşte. Alături de proteine, copilul trebuie să aibă un aport adecvat de minerale, pe primul loc fiind calciul, care este furnizat în principal de lapte. Comportamentul alimentar este definit din primii ani de viaţă; practic, schimbarea comportamentului alimentar la adult este foarte dificilă, o adevărată provocare, de aceea este mai bine să ne educăm copiii să mănânce sănătos şi să facă exerciţiu fizic

Și pentru că eu, în această ecuație nu mai aveam loc ca nutriționist, am abordat o altă temă, de asemenea foarte dragă mie, activitatea fizică. O să dezvolt aici puțin punctele pe care le-am atins și în discurs, în speranța că poate în viitor se va schimba ceva.

1.  Educaţia fizică este singura disciplină din programa școlară care urmărește pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos și care se concentrează asupra dezvoltării în ansamblu a copiilor, din punct de vedere fizic și mental.

Departe de mine gândul de a minimiza importanța altor materii școlare, însă realist privind problema, nicio altă materie nu are capacitatea de influența atât de direct și concret buna dezvoltare a copiilor, așa cum o face educația fizică.
Sigur că toți ne dorim să avem copii deștepți, pregătiți, care să exceleze într-un domeniu, însă pentru a le da o șansă reală ca adulți, trebuie să îi pregătim și din punct de vedere fizic. Pregătirea de bază ar trebui să se întâmple în grădinițe și în școli și în mod suplimentar la sporturile pe care îi ducem noi, părinții. Copiii noștri nu se mai joacă așa cum o făceam noi când eram mici. Nivelul lor de activitate fizică este cu mult mai redus decât al altor generații. Educația fizică este importantă nu numai din perspectiva efortului propriu-zis pe care îl prespune, ci pentru că îi învață la modul cel mai practic pe cei mici despre cum să își utilizeze corpul – cum alergăm corect, cum sărim, aruncăm, ridicăm, tragem, împingem, respiram etc. Sunt niște abilități care par destul de puțin utile pentru omul modern, care se bazează tot mai mult pe tehnologie, dar este o greșeală uriașă să ne negăm natura noastră și să uităm esențialul. Pentru că dacă procedăm așa, ajungem la punctul 2.

2.  Excesul de greutate rezultat din modul de viaţă sedentar și alimentaţia nesănătoasă, generând în anumite cazuri o stare precară de sănătate, probleme psihosociale și boli asociate cu complicaţii costisitoare, cum ar fi hipertensiunea și diabetul, precum și boli cardiace și vasculare, afectează o parte tot mai mare a populaţiei, inclusiv aproximativ un sfert dintre copii;

3. Educația fizică transmite valori sociale importante precum corectitudinea, autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranţa și sportivitatea.
Am sau nu dreptate? Are nevoie societatea noastră de oameni care să creadă în aceste valori? Ba bine că nu. Poate mai mult ca oricând e nevoie să educăm generațiile următoare în acest spirit.

Cu toate acestea:

4. Numărul orelor de educaţie fizică prevăzute în programa școlară a scăzut în ultimul deceniu atât în școlile primare, cât și în școlile secundare.
Două ore de educație fizică pe săptămână…? Total insuficient după părerea mea. Ca să nu mai vorbim despre faptul că mulți părinți fac rost de scutiri medicale… (atenție, nu copiii fac rost de scutiri, ci părinții… să nu aruncăm vina aiurea).

5. Nu există o coordonare adecvată în vederea armonizării activităţilor sportive din cadrul școlii cu cele extrașcolare și în vederea unei mai bune utilizări a unităţilor existente. Terenurile de sport și sălile de sport stau închise în afara orelor de școală. Nu toți părinții își permit să își ducă copiii la cluburi particulare. Oferirea acestor spații, eventual contra unei sume de bunsimț, ar putea să rezolve o parte din problemă.

6. Părinţii au un rol decisiv în reţelele de parteneriat, iar susţinerea activităţilor sportive ale copiilor de către părinţi este deosebit de importantă, din moment ce ei dau un exemplu copiilor lor și fac posibil accesul copiilor la unităţi și programe. E clar că fără implicarea părinților nu se poate face nimic. Educația trebuie extinsă pe ambele planuri – copii și părinți.

E posibil acest parteneriat despre care vorbeam mai devreme? Eu zic că da și Ro Club Maraton a demonstrat asta prin cele 4 ediții “Campionii Sănătății” la care am pus la un loc familiile (nu doar copiii), școala, câteva companii și media. Deci se poate. Din păcate cu astfel de evenimente punctuale nu se poate face o schimbare la nivel macro. Pentru asta e nevoie de proiecte ample, în care să se implice mult mai mult autoritățile.

Aș vrea să mai punctez doar câteva idei despre educaţia și antrenamentul sportiv, cu un accent special pe idealurile olimpice:

– reprezintă un instrument eficient pentru integrarea socială a grupurilor defavorizate și pentru dialogul multicultural, precum și pentru promovarea voluntariatului;

– joacă un rol activ în combaterea discriminării, intoleranţei, rasismului, xenofobiei și violenţei;

– sportul reprezintă un mijloc de socializare, comunicare, integrare socială

Principalele concluzii ale acestui eveniment

• Familia rămâne principalul factor de influenţă asupra copilului în ceea ce priveşte formarea unor deprinderi sănătoase şi echilibrate de viaţă, atât în ceea ce priveşte alimentaţia, cât şi mişcarea şi igiena, dar părinţii au la rândul lor nevoie de îndrumare şi sprijin pentru creşterea copiilor
• În ceea ce priveşte alimentaţia copilului, sunt trei aspecte deosebit de importante şi anume: echilibrul, varietatea (prin includerea alimentelor cheie precum laptele, carnea, legumele şi fructele) şi moderaţia
• Este nevoie de politici publice care să contribuie la educarea copiilor și la sprijinirea familiilor pentru adoptarea unui stil de viaţă echilibrat precum:*Laptele în şcoli, *promovarea activităţii fizice atât prin orele de sport din program, cât şi prin asigurarea accesului comunităţii la terenurile sportive ale instituţiilor de învăţământ, *educarea părinţilor şi mai ales a tinerelor mame despre alimentaţie echilibrată în timpul sarcinii şi după naștere
• Este nevoie de cooperare între instituțiile statului și organizații neguvernamentale pentru sprijinirea copiilor și familiilor dezavantajate.


Acest articol a fost vizualizat de 180 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.