Semimaratonul International Bucuresti 2012

Iun 12, 2012 | 1 comment | 2012, Bucuresti, Ro Club Maraton, semimaraton

Prima editie a acestui semimaraton a avut ca motto „cadura mare, monser!”, ca tot e centenarul Caragiale. Caldura mare, exagerat de mare! Nu cred ca organizatorii se asteptau ca la inceputul lunii iunie sa avem 30 de grade, ceea ce pentru o cursa de anduranta este enorm. Cu toate acestea, cateva mii de oameni au luat startul in ziua de 3 iunie la probele de semimaraton, 10 km, stafeta si cros.

Semimaratonul a coincis intr-un mod fericit cu sarbatorirea a 4 ani de Ro Club Maraton. A fost o ocazie excelenta de a „prinde” oamenii in acelasi loc si de a mai intari putin legaturile cu clubul.

Pregatirile pentru semi au inceput cu cateva saptamani inainte. Nu ma refer la antrenamente, ci la chestiuni organizatorice privind clubul. Am dorit sa avem un stand la Expo, iar asta a presupus cateva eforturi din partea noastra. Eu m-am ocupat de partea „creativa” – respectiv am facut toate posterele cu care am acoperit peretii standului (le puteti vedea mai jos, daca apasati pe thumbnails). Aceste afise au rezumat activitatea noastra din ultimul an, adica ce am organizat noi, ca daca era vorba de participari, umpleam toti peretii expozitiei.

Un alt aspect la care am tinut mult a fost sarbatorirea cu oarecare fast a celor 4 ani de existenta a clubului. Am pornit de la ideea de a ciocni un pahar de sampanie, insa Melcul Vijelos a venit cu o alta idee pe care am imbratisat-o imediat, aceea de a face niste pahare de sampanie personalizate cu logoul clubului. Mi-a placut foarte mult aceasta idee si desi stiam ca o sa-mi manance destul timp, m-am ocupat si am pus-o in practica. Rezultatul a fost foarte bun si cred ca cei mai multi dintre colegi au apreciat acest cadou.

Iata-ne aici la poza inainte de start. Nu suntem toti. Din Ro Club Maraton au venit peste 100 de oameni la acest concurs.

Cursa in sine a fost destul de dificila, si asta pentru ca asa cum spuneam, a fost mult prea cald. Venisem la start destul de increzator ca o sa fac un timp onorabil. Nu ma gandeam chiar la record, insa speram sa fie bine. Fac o paranteza: dupa maratonul de la Stonehenge m-am ales cu o durere foarte urata la genunchi – in partea laterala, pe tendonul tensorului fasciei lata, de abia mai puteam indoi piciorul. Am alergat cu durerea asta si la Semi Regal si la Slanic. Insa ma durea din ce in ce mai tare. Apoi s-a produs un miracol 😀 Cu o saptamana inainte am mers la evenimentul la care Gabi a alergat 24 de ore pe banda, cu gandul sa particip la King of Speed, proba in care trebuia sa alergi cat mai mult (ca distanta) in 15 minute. Piciorul ma durea chiar rau, dar am zis ca fac si eu ce pot. M-am suit pe banda cu gandul sa fiu in top 5 la categoria bloggeri (doar sunt si eu blogger, nu?). M-am incalzit 1 km. Apoi mi-am zis ca dau totul, chit ca plec taras de acolo. Am alergat cu o medie de 13,5 km/h, cumuland 3,33 km in 15 minute. Pentru mine este record absolut. Am zis ca mor acolo pe banda. Langa mine, Florin Precup, alerga de vreo ora cu 14 km/h… Viata e nedreapta 😀 In tot cazul, am iesit pe locul 2 la bloggeri, din cei 3 inscrisi :)) N-am reusit sa il devansez pe Andrei Rosu, dar el a alergat pe 7 continente, iar eu abia pe 2, deci am o scuza. Revenind: dupa ce m-am dat jos de pe banda, gafaind si icnind ca un porc injunghiat, cu toate apele curgand de pe mine, am constatat ca nu ma mai doare piciorul. Si de atunci nu m-a mai durut.

Cu toate cunostintele mele medicale, nu pot sa imi explic aceasta intamplare. Sigur, sunt mai mult decat fericit ca s-a intamplat asa si nu invers, ca putea sa ma doara mult mai rau… De fapt, ce i-as fi spus eu unuia care imi cerea sfatul intr-o astfel de situatie – evident, sa faca pauza, nu sa se urce pe banda si sa alerge ca disperatul… Nu mai comentez.

Revenind acum la povestea cu semimaratonul – am plecat destul de linistit in cursa. Nu ma durea nimic, eram inconjurat de o multime de prieteni, veselie mare etc. Se reunise si gasca de 1:40, adica eu, Ioana si Bogdan „Grossman”, plus inca vreo 2-3 care auzisera ca aveam obiective ambitioase.

Era cald.

S-a dat startul si am plecat vitejeste cu aproape 4:30 pe mie. Primii 2-3 km a mers ok. Dupa care a inceput declinul. Am simtit ca nu pot sa tin acest ritm. Caldura era insuportabila si poate nici nu eram antrenat suficient. Le-am spus lui Ioana si Bogdan ca mai reduc ritmul. Imi era ciuda, insa asta era situatia.

Partea frumoasa era ca peste tot vedeam tricouri de club, primeam incurajari si semne prietenoase. Mi-am regasit ritmul si am alergat oarecum constant, trecand prima jumatate relativ ok. La un moment dat, i-am depasit pe Ioana si Bogdan. Din pacate, Ioanei i se facuse putin rau si a trebuit sa reduca mult viteza.

A doua jumatate a fost un calvar. Era atat de cald, incat simteam tot timpul nevoia sa imi torn apa in cap. Pentru moment era o solutie utila, insa in 2 minute imi era din nou la fel de cald. Nu degeaba se spune ca temperatura ambientala este cel mai important factor limitativ in sporturile de anduranta. Daca nu ai cum sa racoresti motorul, atunci se supraincalzeste si crapa.

M-am tarat in ritm de melc spre finis, fara nicio sansa sa sprintez pe final. Am trecut linia la 1:49:30. Nesatisfactor.

M-am schimbat repede, pentru ca urma sa organizam momentul sarbatoririi cu sampanie. Ne-ar fi placut sa urcam pe scena, insa programul era foarte bine pus la punct si n-a mai fost loc pentru noi. Ceea ce m-a enervat totusi, a fost ca nu s-au putut gasi 2 minute in care sa puna la statie noul nostru imn… Asta e. N-am adunat multi in jurul sticlelor de sampanie. A fost un moment frumos. Pacat doar ca cei care au sosit ceva mai tarziu n-au mai prins pahare, in ciuda faptului ca am facut 150, insa in imbulzeala generala au aparut si niste copii care au luat, ba chiar unii dintre adulti au mai multe decat se cuvenea. Cu toate acestea, momentul in sine mie mi-a adus bucurie si sunt sigur ca si ceilalti au simtit asta.

La multi ani, Ro Club Maraton!

Eu in rolul Paharnicului Ulea 😀

Asta e o poza care imi place extraordinar de mult. Multumesc Sorin!

Standul nostru din Expo.

Afisele despre care vorbeam (click pe fiecare imagine)

Spliturile mele (aproape 1 minut diferenta pe minut, intre inceput si sfarsit…)

14 Like

Acest articol a fost vizualizat de 2.061 ori.

Related Posts

Comments (1)

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *