Despre nutritia sanatoasa in Dr.Food

Noi 25, 2011 | 0 comments | Nutritie, Serban Damian, dr.food, interviu, nutritionist

In numarul proaspat aparut pe piata al revistei Dr. Food gasiti o multime de retete interesante, sfaturi si articole despre alimentatia sanatoasa, dar si un interviu cu subsemnatul. Revista arata foarte bine si este plina de informatii utile oricui este preocupat de propria sanatate si de nutritie. O parte dintre intrebarile initiale nu au aparut, asa ca le puteti citi in continuare:

Ce este un nutritionist? Unde incepe si unde se termina „teritoriul” unui medic nutritionist?

Nutritionistul este specialistul care consilieaza pacientii in privinta alimentatiei sanatoase sau alimentatiei adaptate pentru diverse situatii – afectiuni medicale, stari fiziologice (graviditate, senescenta), activitati sportive. De asemenea, el trebuie sa fie vectorul raspandirii informatiilor corecte despre alimentatie, in mass media.
Practic, nutritionistul interactioneaza cu persoanele care au nevoie de consiliere pe probleme de nutritie, le analizeaza stilul de viata, in mod particular alimentatia si le ofera sfaturi si solutii pentru problemele constatate sau pentru obtinerea unor performante mai bune in activitatile curente sau cele speciale (de exemplu, in sport). Pentru persoanele cu afectiuni medicale, nutritionistul alcatuieste regimuri alimentare adaptate la necesitatile acestora.

Nutritionistul trebuie sa fie pregatit sa raspunda la o multime de intrebari privind alimentatia, comportamentul alimentar, compozitia corporala, particularitati ale alimentelor, dar si probleme medicale, activitate fizica etc.
In linii mari este vorba de o activitate de consiliere, in care il asculta si incearca sa il inteleaga pe pacient, pentru ca apoi sa traga concluzii si sa ii ofere sugestii si solutii. Colaborarea cu nutritionistul este in general una de lunga durata, mai ales cand este vorba de probleme serioase, cum ar fi obezitatea.
Unii nutritionisti au si activitate editoriala, pe Internet sau in presa, fiind “voci autorizate” care exprima pareri pertinente despre nutritie. De asemenea, ei pot sustine seminarii pentru publicul larg.
Uneori pot desfasura si alte tipuri de activitati, cum ar fi analiza nutritionala a retetelor pentru restaurante, cantine, gradinite sau pentru diverse companii din domeniul alimentar (ai caror purtatori de cuvant pot deveni, pe parte de nutritie).

Care este atitudinea concetatenilor nostri vizavi de specialistii in nutritia sanatoasa? Solicita ei cu incredere ajutorul sau considera aceasta relativ noua disciplina medicala un alt „moft occidental”?

Nutritionistul nu mai este privit de mult ca un moft sau ca o moda, ci ca pe o necesitate, atat atunci cand vine vorba de informare in acest domeniu, cat si atunci cand oamenii au nevoie de un ajutor concret pentru rezolvarea unor probleme de sanatate ce au legatura cu alimentatia.
Disciplina nu este chiar asa noua pe cat pare. In fond, noi romanii ne mandrim sa avem un savant de mare valoare, prof. N. Paulescu, cel care a descoperit insulina, si care a adus o contributie importanta la intelegerea nutritiei si a proceselor fiziologice ce au legatura cu acest proces complex.

Mult timp, nutritionistul a fost asimilat cu specialistul in diabet si boli metabolice, insa acum, in intreaga lume se face o desprindere in subspecialitati, iar nutritia a ramas un domeniu de sine statator.
Concetatenii nostri sunt tot mai interesati de nutritia sanatoasa, fapt care se datoreaza in buna masura si popularizarii acestei stiinte. Pe de alta parte, increderea lor in specialisti este destul de incerta, asta pentru ca in lipsa unei legislatii bine puse la punct, in ultimii ani au aparut o multime de falsi nutritionisti – de la vanzatori de suplimente nutritive in sistem MLM, pana la persoane care se autopromoveaza specialisti si medici sau biologi care se ocupa cu consultanta in nutritie, insa nu au o pregatire reala in acest domeniu. Presa ia de bun orice titlu autoasumat, nu verifica si astfel se perpetueaza o falsa imagine. Problema nu este una doar de moralitate, ci mai ales una legata de pregatirea inexistenta a acestor persoane, care apoi se apuca si ofera consiliere pacientilor.

Care sint principalele greseli de nutritie ale romanilor? Putem vorbi, in acest context, si despre o problema de mentalitate? Sintem noi mai mincaciosi sau avem o dieta mai haotica decit alte natii? Preferam – la un nivel instinctual, sa spunem – alimentele concentrate caloric (foarte grase si/sau foarte dulci) in detrimentul celor light?

Nu cred ca suntem intr-o situatie mult mai proasta ca altii. Totusi, statisticile europene arata ca Romania se afla in topul tarilor cu rata crescuta a obezitatii, alaturi de alte tari balcanice. In mod evident, acest lucru se datoreaza unor greseli de alimentatiei, in principal mentinerea unei alimentatii hipercalorice in conditiile in care activitatea fizica a romanilor s-a redus drastic in ultimii zeci de ani.  Pe de alta parte, se constata si o lipsa importanta de educatie nutritionala la nivelul populatiei, plus un apetit destul de mare pentru junk food. Sunt aspecte importante, ce trebuiesc corectate in anii ce vor urma, iar asta se poate face doar prin strategii nationale de informare.

Probabil ca in anumite zone ale tarii exista si o problema de mentalitate – sa mananci mult si gras, ca asa e bine. In mediul urban cred ca principala problema este consumul de fast food, ca alernativa la stilul de viata modern, rapid si centrat pe castig, care nu ne mai da timp pentru a ne ocupa de noi – ce mancam, cata miscare facem, cum ne relaxam, cum ne imbogatim spiritual.

Este mit sau realitate ca firmele straine (si chiar autohtone) de alimente procesate considera piata noastra de profil platforma de desfacere perfecta pentru produse suprasaturate cu aditivi suspecti si chimicale potential nocive, precum semipreparatele sau conservele? E romanul de rind prea sarac pentru a se hrani bio sau eco?

E greu de facut o afirmatie corecta in acest sens. In toata lumea se vand alimente procesate, conservate, aditivate. Diferenta este de educatie. Romanii mai au de invatat in acest sens, astfel incat sa poata face alegerile corecte. Se pot gasi si alternative sanatoase, insa trebuie sa vrem si sa stim sa le alegem. Nu cred ca suntem vazuti chiar ca o lada de gunoi pentru cele mai proaste produse. Sau cel putin sper sa nu fie asa.
Legat de produsele bio – din pacate, in cele mai multe cazuri, sunt prea scumpe pentru romanul de rand.

Ce produse alimentare ar trebui evitate la modul categoric sau consumate in cantitati foarte mici, respectiv care ar trebui privilegiate in cadrul unei diete corecte? Ne puteti schita meniul ideal, care sa ne mentina sanatosi si sa nu determine ingrasarea (cite mese cotidiene ar trebui sa luam, ce anume sa contina acestea, in ce cantitati…)?

Categoric nu ar trebui sa mancam dulciuri rafinate, grasimi saturate si trans, sucuri carbogazoase. Nu au niciun beneficiu pentru sanatate, ci din contra. Ca alimente privilegiate si care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia zilnica, as spune legume, fructe si lactate.
Nu exista un meniu “ideal”, ci o serie de principii sanatoase, care puse in practica vor conduce la descoperirea regimului adecvat propriei persoane:

– Mananca o mare varietate de alimente.
– Mananca atat cat iti trebuie, nici mai mult, nici mai putin.
– Imparte aportul caloric in mai multe mese pe zi.
– Orienteaza-te catre alimente cat mai aproape de natural, cat mai putin procesate. Pregateste si gateste chiar tu.
– Daca vrei sa ajungi sa mananci sanatos, informeaza-te permanent.

Exista alimente care sint recomandate in perioada sezonului rece mai mult decit vara?

In principiu, in zilele noastre avem acces la toate alimentele, in orice moment al anului. Asta pentru ca se face comert intensiv, transporturile sunt rapide, deci nu mai este o problema sa ai la dispozitie un fruct sau o leguma, cultivata in cealalta parte a globului. In urma cu zeci de ani, iarna oamenii se bazau mai mult pe produse de origine animala, pe legume conservate, muraturi, fructe sub forma de gemuri, produse cerealiere. Dintr-un punct de vedere, nu e rau sa procedam si acum la fel, mai ales daca acestea provin din surse cunoscute si de incredere, decat sa mancam legume crescute in sere, cine stie unde. Probabil ca cea mai buna solutie este o combinatie intre cele doua. Oricum, nu se justifica o alimentatie mai bogata in grasime, asa cum se intampla pre vremuri.

Numarul cazurilor de obezitate creste realmente ingrijorator in tara noastra si, cel mai grav, problema este tot mai frecvent semnalata in rindul minorilor si adolescentilor… Care este explicatia proportiilor epidemice ale acestui fenomen cu implicatii negative extrem de serioase pentru sanatate?

Pana la urma este vorba de fiziologia umana – suntem construiti sa acumulam energia sub forma de depozite adipoase, ca rezerva pentru perioade de foamete, si in acelasi timp suntem construiti sa ne miscam, consumand energia pe care o aducem prin alimente. Atat timp cat se mentine un echilibru intre cele 2 aspecte, greutatea ramane constanta si corecta. Omul modern si-a redus drastic componenta “miscare”, iar pe de alta parte a inventat o multime de preparate cu mare concentratie energetica crescuta. In aceasta situatie, organismul face ce ii este scris in codul genetic – acumuleaza, ajungandu-se rapid la un dezechilibru, pe toate planurile.

Sintem suficient de informati vizavi de ceea ce inseamna alimentatia corecta calitativ si cantitativ? Sintem indeajuns preveniti in legatura cu pericolele excesului de greutate? Cum ar arata, in opinia dumneavoastra, un program de constientizare cu adevarat eficient, care sa aiba un impact semnificativ in marea masa a populatiei?

Informatie probabil ca exista, insa in mod sigur ea nu ajunge la oameni. Degeaba exista o carte pe raft sau un articol bun intr-o revista, daca sunt citite doar de o mana de oameni. In viziunea mea, educatia nutritionala ar trebui inceputa din gradinita si scoala. Pe adulti nu putem sa-i recuperam decat intr-o oarecare masura, inca lucrand cu mintea in formare a copiilor, avem sansa sa ii transformam in adulti responsabili, care pot face alegeri corecte. O campanie permanenta de educare nutritionala implica resurse, si din acest punct de vedere se impune o politica nationala. Sunt destul de pesimist ca se va intampla asa ceva. Exista niste proiecte. Sa vedem in ce masura vor putea fi puse in practica.

Supraponderalitate, obezitate cu risc patologic moderat sau crescut, obezitate morbida – exista diferite grade ale nivelului de ingrasare. Exista si metode diferite de combatere a kilogramelor de prisos, mai precis in functie de numarul lor?

In principiu, abordarea este aceeasi – regim alimentar echilibrat si hipocaloric si cresterea nivelului de activitate fizica. Ceea ce difera in functie de gravitatea problemei de greutate, este nivelul la care se intervine. Nu putem face aceleasi recomandari de efort fizic unei persoane cu obezitate morbida, ca in cazul cuiva cu 5 kg in plus. Pe de alta parte, regimul alimentar se adapteaza in functie de o multime de factori, insa principiile de baza raman acelasi.

Nu mai este mult pina la sarbatorile de iarna, perioada sinonima pentru multi dintre romani cu un maraton de excese culinare si bahice. Cum ar trebui o persoana rationala sa-si organizeze meniul de la Craciun si pina la Sfintul Ioan, astfel incit sa nu-si degradeze starea de sanatate, ba chiar, daca este posibil, sa si-o optimizeze?

Niciodata n-am considerat sarbatorile ca pe o mare provocare culinara. Ca in orice moment al vietii, moderatia este cuvantul cheie si atunci. Nimeni nu spune ca nu trebuie sa te atingi de preparatele culinare specifice Craciunului sau Pastelui, insa imi este greu de inteles de ce unii oameni vad in aceste ocazii o perioada de imbuibare, incat sa se ajunga la acumulare de kilograme. Este clar ca multe dintre preparatele de sezon sunt mult mai concentrate caloric decat cele pe care le mancam in mod obisnuit. Asta ar trebui sa retina oricine dintre noi. Asadar o masa de Craciun are sanse sa fie de 2 sau 3 ori mai bogata in calorii decat o masa obisnuita. Tocmai de aceea, preparatele de sarbatori ar trebui consumate in cantitati mai reduse. Sau exista varinta de a fi gatite mai dietetic, cu mai putina grasime. Dulciurile sunt de asemenea o problema. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca totul este stropit din belsug cu alcool… Sfatul meu este sa se mentina acelasi regim alimentar echilibrat ca in timpul anului, iar preparatele de sarbatori sa fie doar niste exceptii, la 1-2 mese. In niciun caz nu ar trebui pus un semn de egalitate intre sarbatori si excese culinare. Este chiar un pacat ca dupa o perioada de post, in care se presupune ca te-ai curatat trupeste si sufleste, sa distrugi totul imbuibandu-te pana la refuz.


Acest articol a fost vizualizat de 2.385 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *