(Semi)Maratonul International Bucuresti 2011

Oct 13, 2011 | 3 comments | Bucuresti, Ro Club Maraton, maraton

A trecut si MIB-ul de anul acesta. Cu bine. In ciuda faptului ca se anunta o nereusita, atat pe plan general – schimbarea traseului pe ultima suta de metri, ca si pe plan personal – o perioada proasta prin care am trecut.

MIB-ul a inceput sa fie principalul punct de atractie pentru maratonistii romani, in primul rand pentru ca e acasa, in al doilea rand pentru ca intr-o masura mai mare sau mai mica, este „al nostru”. Eu cel putin asa simt. Clubul s-a nascut si a crescut in stransa legatura cu acest concurs si probabil asa va ramane.

Si anul acesta alergatorii din Ro Club Maraton au reprezentat peste 10% dintre alergatorii la probele competitive, ceea ce e un motiv de mandrie pentru noi.

Aproape toti membri Ro Club Maraton au concurat la cate o proba la MIB. In plus, pe langa membri obisnuiti, am avut o multime de alti alergatori din afara clubului care au dorit sa alerge pentru noi. Ca in niciun an, Ro Club Maraton a participat cu 14 stafete in concurs!! A fost mai frumos decat imaginam, cel putin din acest punct de vedere.

Modificarea traseului, din cauza summitului NATO a fost o pleasca ce a cazut pe capul organizatorilor cu doar 3 saptamani inainte de concurs. O chestie cat se poate de stupida – despre summit se stia din 2008, iar autorizatia pentru MIB a fost acordata in aprilie. Insa doar cu 3 saptamani inainte s-au prins cei de la primarie ca cele doua evenimente se suprapun in aceeasi zona. Si cum suntem o tarisoara mica si amarata, iar maratonul este privit (inca) drept o tzacaneala a unora, noi astia sariti de pe fix a trebuit sa ne dam cateva sute mai spre est si sa ne mutam cartierul general in Piata Alba Iulia, in loc de Piata Constitutiei. Parea o situatie naspa, ca sa zic asa, insa s-a dovedit a fi chiar ok. Traseul s-a dovedit a fi mult mai „alergabil” decat cel vechi, desi destul de anost. Pentru un strainez venit in Buc, cele 4 ture date pe Splai si pe la Muncii au fost probabil extrem de banale.

Inainte de un maraton si chiar de un semi se presupune ca trebuie sa te odihnesti, in niciun caz sa stai in picioare ore intregi. Pentru mine si cativa colegi inimosi, carora le multumesc foarte mult, cele 2 zile inainte de MIB au insemnat multe ore de stat la standul nostru din Expo. Dar n-am distrat – ne-am intalnit cu o multime de prieteni si cunoscuti, am organizat tombole si concursuri, am impartit si vandut tricouri. Ca si anul trecut, standul nostru a fost cel mai animat si vizitat. Din pacate, per total Expo de anul acesta nu a fost prea interesant. Cu exceptia standului Isostar, nu prea aveai ce vedea sau ce face. Mai e mult pana sa ajungem la nivelul expozitiilor de afara… (abia astept sa vad expo de la Maratonul New York, peste cateva zile).

Sambata am contribuit toti la organizarea Crosului Copiilor. Victor a fost organizator principal si i-a iesit din plin. Au venit foarte multi copii si vremea a tinut cu ei. Cine si-ar fi imaginat ca a doua zi va ploua si vor fi cu 10-15 grade mai putin.

In dimineata zilei de sambata colegul Marian de la MVCom a adus panourile pe care le gandisem impreuna – unul pentru a te fotografia cu el in spate si 2 pentru scris impresii. Am facut o greseala strategia imensa ca le-am pus de dimineata. Cele pentru impresii au fost rapid mazgalite de copiii de la cros si s-a pierdut tot efectul… In fine, invatam de la un an la altul.

Zilele petrecute la expo au fost intense si obositoare. Ne-am straduit sa iasa totul bine, atat pentru colegii nostri care stim ca apreciaza asta (99% dintre ei, pe care ii iubim si ii respectam… restul de 1%… make me feel sick…), cat si pentru a strange bani pentru campania noastra „Aripi Deschise„, pentru care am strans peste 700 de euro in aceste zile petrecute la expo.

Asadar, dupa toate zilele de stat in picioare, si dupa ultimele luni in care nu mi-au mers deloc antrenamentele, ma asteptam la un mare esec personal la MIB. Ca de obicei, mi-am propus sa fac record personal si mai ales sa cobor sub 1:40 pe semi, lucru pe care aproape il reusisem la Cluj. La initiativa lui Gabi au fost formate pace-grupuri, iar eu m-am lipit de cel de 1:40, impreuna cu Ioana cu care am alergat si la Cluj si cu Bogdan „Grossman”, care si el alergase in urma noastra la Cluj.

Dimineta concursului a fost una efervescenta, in ciuda frigului patrunzator.Toata lumea se agita. Era o atmosfera incredibila. N-am adunat pentru poza de grup – eram multi si frumosi. Suntem intr-adevar un club puternic si trebuie sa luptam sa ne mentinem asa si sa nu permitem unor oameni josnici si parsivi sa ne strice unitatea de grup si directia buna cu tot felul de „manevre” si sabotaje.

Nu ne asteptam la cine stie ce public, pentru ca afara era frig si ploua. Si mai suntem si romani, asa ca interesul pentru sport este foarte pipernicit. Cu toate acestea, la linia de start erau vreo 2 mii de alergatori.

S-a dat startul. Intr-o invalmaseala de nedescris, am incercat sa ne facem loc ca sa intram in ritm. Am stabilit rapid cu Ioana si Bogdan sa conducem fiecare cate 2 km. Stupizenia pamantului, pentru care imi vine sa imi trag palme a fost ca eu am ramas setat pe ideea ca trebuie sa alergam cu 5’/km pentru a face 1:40. Doar ca nu era adevarat. Pentru 1:40 trebuie alergat cu 4:44. Ritmul de 5’/km este pentru 3:30 la maraton – celalalt target „secret” al meu. In capul meu s-au amestecat.

Primul kilometru l-am parcurs cu 5:13 din cauza aglomeratiei. Apoi lumea s-a rasfirat, asa ca am inceput sa bagam. Ritmul a scazut vertiginos. Ma simteam neasteptat de bine. Vremea rece ma favorizeaza (deh, stratul adipos tine de cald…). Am alergat perfect primii 10 km. Am avut kilometri si cu 4:21, ceea ce pentru mine era SF cu ceva timp in urma. Cand am revenit in Piata Alba Iulia dupa prima tura am simtit ca zbor. Toate incurajarile „personalizate” (hai Serban!, hai Ro Club!) sunt extrem de motivante. Ne salutam permanent cu oameni cunoscuti cu care ne intersectam. Era o senzatie unica si de asta iubesc MIB-ul. Am mers foarte bine pana la km 17. Apoi a intrat Ioana la conducere si a inceput sa se distanteze usor. Mi-am dat seama ca nu pot sa ma tin de ea. Bogdan s-a desprins si el. Am bagat rapid cele 2 geluri pe care le luasem cu mine. Incepuse sa mi se faca frig, semn ca energia se cam ducea. Am sperat sa capat un pic de elan in zona populata de langa piata. In capul meu persista ideea de sub 5’/km. Am vazut ca am in jur de 4:50 si am zis ca e ok si asa. Ultimul km a fost chinuitor. Nu mai puteam sa trag. Am alergat cat am putut de tare si scoteam sunete aiurea din cand in cand, probabil ca sa respir mai usor. Vedeam cum se scurge timpul catre 1:40…

Am trecut linia in 1:40:24 (timp net). Cele 24 de secunde insemnau in jur de 100 de metri de alergare… Oricum, m-am clasat cam pe locul 130 din vreo 7-800 de alergator la semi, ceea ce nu e chiar rau.

Oricum, mi-am facut record personal si stiu sigur ca pot sa ajung mai jos, tinand cont ca pregatirea mea din ultima vreme nu a fost deloc buna, si cu toate astea am reusit un PB.

Dupa concurs m-am schimbat rapid si am plecat din nou la stand. Rand pe rand s-au perindat pe acolo mult colegi si si-au notat timpul obtinut pe un panou. Unii au realizat timpi fantastici, altii mai putin, insa toata lumea a terminat in stare buna de functionare. Sunt inconjurat de oameni ambitiosi, iar asta ma face sa fiu si eu asa.

Per total, MIB-ul a iesit foarte bine. Organizatorii sunt din ce in ce mai organizati de la an la an, iar Ro Club Maraton este o prezenta din ce in ce mai pregnanta la acest concurs.

Ne vedem la anul!

Za drim tim:

Noul traseu:

Spliturile mele:

11 Like

Acest articol a fost vizualizat de 2.078 ori.

Related Posts

Comments (3)

  1. Andrei Petre
    octombrie 14, 2011

    Felicitări, Şerban !

  2. Serban Damian
    octombrie 14, 2011

    Multumesc 🙂 Felicitari si tie!

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *