Maratonul “Pe aici nu se trece!”, Marasti-Marasesti, 2011
Serban Damian 
Alergare, Concursurile mele, Maratoane, Ro Club Maraton 
marasesti, maraton, pe aici nu se treceImi vine destul de greu sa scriu despre aceasta cursa. Probabil de aceea am tot amanat momentul in care voi povesti despre ea, desi au trecut aproape 3 saptamani de atunci.
Imi vine greu pentru ca a fost prea frumos si mi-e teama ca nu voi putea gasi cuvintele potrivite ca sa exprim corect emotiile pe care le-am trait in ziua de 6 august pe drumul de la Marasti la Marasesti, in ceea ce s-a numit Maratonul “Pe aici nu se trece!”.
Dar sa incep cu inceputul.
Ilie Rosu este un “personaj”. Daca o sa dai o cautare pe net, o sa gasesti 2 Ilie Rosu. Unul este cantaret de muzica populara (posibil sa stii cantecul “Fetele lu’ tata”), iar celalalt este “maratonistul cu steagurile”. Ilie al nostru este in mod evident, maratonistul. L-am cunoscut in urma cu cativa ani cand am alergat impreuna la Paris. Pe atunci nu o avea pe asta cu steagurile. Toata treaba a inceput anul trecut la Roma, cand am facut un parteneriat cu un club italian, iar Ilie a alergat cu steagul Romaniei si al Italiei. A fost o chestie inedita si am crezut ca va fi un incident izolat. Doar ca Ilie s-a indragostit de aceasta idee si din martie 2010 pana in august 2011 a alergat 25 de maratoane cu steagul Romaniei, adaugand la 15 dintre concursuri steagul tarii gazda, iar la altele steagul UE si steagul ONU. O nebunie, ar zice unii, insa treaba asta l-a facut rapid vedeta in lumea maratonului, fiind tinta aparatelor de fotografiat, subiect de articole in presa interna si internationala.
Ar fi putut fi suspectat ca o face doar din bravada si pentru a iesi in evidenta. Poate ca e si asta pe undeva, pe acolo, insa dl. Rosu chiar crede in ceea ce face, iar aceasta credinta puternica are forta sa se transmita si celor din jur. Multi dintre noi am inceput sa avem drapele cu noi la maratoane, si jur ca sentimentul pe care il ai trecand linia de finish cu tricolorul in maini, este minunat!
Dar sa revin. Prin mai-iunie, imi spune Ilie ca vrea sa organizeze un maraton intre Marasti si Marasesti, in memoria ostasilor cazuti, bla-bla (zic eu in mintea mea…). Ok! Sa fie sanatos. Realitatea e ca din cand in cand mai apare cate unul care are cate o idee pe care mi-o comunica in calitatea mea de presedinte al Ro Club Maraton, in speranta ca eu o sa o preiau si o sa o pun in practica. Doar ca lucrurile nu stau asa. Ce nu au inteles (inca) unii este ca actiunile clubului sunt facute de oameni. Cand Ro Club Maraton organizeaza ceva, inseamna de fapt ca niste oameni se ocupa efectiv de asta. Asa ca nu e suficient sa lansezi o idee si sa te astepti ca “entitatea” Ro Club Maraton sa o puna in practica. Trebuie sa iti asumi implicarea pana in panzele albe si poate, subliniez “poate” atunci Ro Club Maraton se va implica.
