“Hrana vie”, raw food si alte cruditati la moda
Probabil ca raw-vegan-istii sau crudivorii sau cum vreti voi sa le ziceti, daca vor ajunge pe blogul meu, vor crede ca am eu ceva cu ei. Nici pe departe. Fratilor, sau mai bine zis surorilor (ca voi sunteti majoritatea in aceasta zona), n-aveti decat sa mancati cat de crud doriti. E foarte sanatos, parol!
Doar ca nu o sa ma poata convinge nimeni ca 99% dintre cei care se decid sa manance asa, o fac doar pentru ca asa e cool, pentru ca e o moda care vine si trece. Pot sa pun pariu ca toate domnisoarele “crudivore” care tin seminarii si scriu pe bloguri de profil, mai devreme sau mai tarziu vor renunta la acest stil de viata si vor trece la unul clasic.
PENTRU CA NU NE PUTEM NEGA NATURA NOASTRA!
De zeci, poate sute de mii de ani mancam omnivor si preparat termic. Este o realitate. De cand am coborat din copac si am descoperit focul, ne preparam hrana termic. Bineinteles, mancam si alimente crude, insa in niciun caz EXCLUSIV crud.
Asa ca va rog sa ma scuzati, dar e doar o moda.
Parerea mea: e ok sa mancam mai multe alimente crude, e chiar recomandat, tinand cont ca traim o epoca a hiper-procesarii alimentelor, insa hai sa nu exageram in sensul celalalt. Moderatia este intotdeauna elementul cheie al unui regim alimentar optim.
Am mai scris aici despre raw food si in continuare puteti sa vedeti un interviu filmat pentru Antena 1 si un material de la Stirile ProTV:
Inca ceva despre fructele de padure
Iata aici materialul de la CSID despre beneficiile fructelor de padure:
Consumati fructe de padure, in special afine
Afinele se numara printre alimentele cele mai bogate in nutrienti, fapt dovedit de o multime de studii. S-a constatat ca o ceasca pe zi poate preveni deteriorarea celulelor si evolutia acestora catre cancer.
De ce sunt considerate sanatoase afine? Pentru ca sunt pline de antioxidanti, flavonoide si vitamine care ajuta la prevenirea deteriorarii celulare. Antioxidantii protejeaza celulele stabilizand radicalii liberi, ceea ce reduce efectul lor distructiv asupra structurilor celulare.
Radicalii liberi, atomi care contin un numar impar de electroni, ceea ce ii face foarte reactivi, pot induce tulburari la nivelul metabolismului celular, unul dintre factorii importanti in dezvoltarea cancerului. Este un lucru dovedit ca ca o dieta bogata in fructe si legume poate ajuta la reducerea riscului de degenerare maligna.
De asemenea, afinele sunt bogate in vitamina C, care sustine sistemul imunitar si poate ajuta organismul sa absoarba fier. Vitamina C este necesara pentru mentinerea integritatii vaselor de sange, ceea ce ofera protectie impotriva ruperii acestora si aparitia vanatailor.
Sucul de afine si alte produse pot fi hranitoare, dar contin fibre in cantitate mult mai mica decat fructele intregi, iar adaugarea de zahar reduce valoarea lor nutritiva.
Cele mai mari beneficii se obtin in urma consumului de afine crude si proaspete. O ceasca de afine, adica o portie, aduce in organism doar 80 kcal.
Sezonul de afine este in plina desfasurare, deci este momentul perfect pentru a ne face un stoc din acest fruct delicios. Pentru a ne bucura de ele pe toata durata anului, putem sa le inghetam si sa le pastram la congelator. E bine sa le punem intr-un singur strat pe o hartie de copt si apoi sa le introducem intr-o punga etansa. Dupa dezghetare, inainte de a fi folosite, este de preferat sa le clatim cu apa rece.
Drumul catre o alimentatie sanatoasa – solutii la indemana
Unii dintre oamenii pe care ii consiliez au o adevarata revelatie atunci cand descopera ca poti manca in acelasi timp si sanatos (a se citi “dietetic”), dar si gustos. Pacientii sunt intoxicati cu tot felul de diete idioate, iar imaginea regimului alimentar pentru slabire este ceva extrem de neatractiv, fad, fara gust, fara miros… iar viata nu mai are niciun haz…
E greu de inteles de ce accepta oamenii sa se chinuie, sa se infometeze, sa manance mancare seaca si fara gust, cand poti slabi foarte bine fara sa faci foamea (evident, nu o sa te ghiftuiesti, dar nici nu o sa ai permanent o gaura in stomac), iar mancarea pe care o mananci sa fie atractiva, gustoasa si satioasa. Pentru toate acestea e nevoie sa intelegem niste lucruri simple, sa ne punem putin capul la contributie si sa nu asteptam sa ni se dea totul mura in gura.
Am avut prin iarna un interviu pentru o televiziune (nu mai stiu care), in care a discutat despre cum putem sa transformam retetele mai putin sanatoase, in unele complet sanatoase. Spre finalul discutiei, veti afla mai multe si despre cum trebuie sa gatim sanatos:
Conferinta despre indulcitori hipocalorici
Serban Damian 
Alimente, Congrese, Medical, Nutritie 
aspartam, conferinta, indulcitori hipocalorici, zaharinaCu toti ati auzit de zaharina, ciclamat, aspartam, sucraloza etc. Sunt niste denumiri care suna foarte “chimic” si potential periculos, inca cei mai multi dintre noi folosim indulcitori hipocalorici, chiar daca nu constient, in sensul ca nu ne punem cu mana noastra in ceai sau in cafea, ci integrate in produse cum ar fi iaurturile cu fructe, mustarul, sucurile, guma de mestecat… ca sa dau numai cateva exemple.
O fi bine? O fi rau?
Daca dam o cautare pe net dupa “aspartam”, o sa gasim tot felul de siteuri, marturii, articolase in care se arata cat de otravitor este, cum se dezvolta cancerul si iti ies bube negre pe creier daca te apropi la mai mult de 100 de metri de el si multe alte tampenii alarmiste, pe care multi le inghit nemestecate si bineinteles, le ramane in gat. Si ce faci atunci cand iti ramane ceva in gat? Pai te duci repede la supermarket si cumperi o sticla de suc light, care contine, ghiciti ce?, indulcitori hipocalorici.
In concluzie, este o ceatza mare si groasa in aceasta zona, asa ca am fost mai mult decat fericit cand mi s-a oferit ocazia sa particip la o conferinta exact despre “low calorie sweeteners”, in luna mai, la Bruxelles, organizata de International Sweeteners Association, o organizatie non-profit recunoscuta de Comisia Europeana si OMS, care are rolul de a-i reprezenta in egala masura si pe producatorii de indulcitori, dar si pe consumatori.
Conferinta a fost extrem de interesanta, fiind invitati o multime de profesori, medici, cercetatori, dar si jurnalisti, care au dezbatut si descusut fenomenul indulcitorilor hipocalorici, pe toate fetze si din toate unghiurile. Concluzia este una singura: exista foarte multa dezinformare, multe stiri si informatii panicarde ce nu au acoperire in studii serioase; pe de alta parte, consumatorii sunt protejati prin existenta unor mecanisme de acreditare si control foarte bine puse la punct. Daca lasam la o parte teoria conspiratiei mondiale si reusim sa ne scoatem capul din propriul posterior, atunci putem avea acces la niste date reale, care ne arata ca indulcitorii aprobati pentru a fi utilizati in industria alimentara nu sunt nici pe departe periculosi, atunci cand sunt utilizati in cantitati corecte. Ba din contra, exista beneficii clare ai utilizarii lor, in special in controlul excesului ponderal.
Sigur, utilizarea lor este optionala. Ei reprezinta alternative hipocalorice la zahar si alti indulcitori ce contin calorii. Putem sa ne uitam pe eticheta si sa alegem produsele care nu ii contin, daca nu avem incredere in studiile realizate pentru a se demonstra siguranta lor.
Chiar si atunci cand nu avem o preocupare anume pentru indulcitori hipocalorici, putem sta linistiti: consumam cu mult mai putin decat Cantitatea Zilnica Acceptata (ADI, Acceptable Daily Intake). Acest lucru a fost constatat in urma unui studiu facut de Institutul de Sanatate Publica din Belgia, care arata ca belgienii consuma aspartam in cantitati mult mai mici decat aceasta Cantitate Zilnica Acceptata. Nu stiu daca exista un astfel de studiu la noi, dar presupun ca nu s-ar gasi date mult diferite.
O scurta paranteza despre cum se determina ADI, care se refera la cantitatea dintr-un aditiv aprobat, care poate fi consumata zilnic, tot restul vietii, fara nicio problema (mg/kgcorp/zi). Practic, se fac studii pe animale cu aditivul respectiv si se stabileste NOAEL (No Observed Adverse Effect Level), adica doza maxima care nu produce niciun efect advers. Apoi se imparte la 100, pentru a se acoperi diferentele de specie si a se cuprinde toate varstele (copii – batrani). Acest principiu este acceptat de catre toate organismele internationale care se ocupa cu evaluarile toxicologice. ADI se stabileste astfel incat sa fie departe de numarul rezultat de impartirea lui NOAEL la 100. De exemplu, NOAEL este 4000 mg/kg/zi pentru aspartam, ADI incepe de la 40 mg/kg/zi, iar studiile au aratat faptul ca in Uniunea Europeana, consumul mediu este de 4 mg/kg/zi. Observati, deci, diferenta. Pentru a atinge ADI, o femeie de 60 kg ar trebui sa consume zilnic, toata viata, 280 de tablete de indulcitor…
Sunt multe de spus pe aceasta tema. Nu o sa ma opresc aici. Veti mai putea citi si pe blog, insa am in pregatire un articol pentru numarul din septembrie din revista Men’s Health, in care voi prezenta concluziile acestei conferinte.
Ce ne spun etichetele alimentare
Prea putini oameni se obosesc sa citeasca etichetele de pe produsele alimentare. Este un fapt. De cele mai multe ori alegerile se fac dupa pofte, inspiratie de moment (sau lipsa acestuia), atractivitatea ambalajului, vreo reclama vazuta la tv sau pret. Este ciudat sa nu te intereseze ce cumperi, mai ales cand vine vorba despre ceva ce vei introduce in gura, direct in organismul tau.
Ma bucur totusi sa constat ca cititorii mei si ai siteului www.doctor.info.ro sunt constienti de importanta citirii etichetelor de pe alimente. Un sondaj derulat cu cateva saptamani in urma, la care au raspuns 567 de persoane arata ca 38% dintre respondenti citesc intotdeauna etichetele, 37% in cele mai multe situatii, 20% din cand in cand si doar 5% niciodata.
Iata aici cateva informatii importante despre cum trebuie sa citim etichetele produselor alimentare si un video tot despre acest subiect:
Seminar de nutritie la Unicredit
Atunci cand cei aflati in fruntea unei companii sunt interesati de sport, de sanatate, de alimentatie corecta, sansele sunt destul de mari ca si subalternii sa le urmeze exemplul sau macar sa aiba tangenta cu aceste zone, cum ar fi participarea la un seminar despre nutritie.
La scurt timp dupa seminarul de la Covasna, am sustinut un alt seminar despre alimentatia sanatoasa pentru angajatii Unicredit Tiriac, la invitatia vicepresedintelui Stanislav Georgiev, care este el insusi pasionat de maraton si ascensiuni montane.
M-am bucurat sa descopar interesul angajatilor acestei companii pentru subiectele discutate. Oamenii m-au bombardat cu nenumarate intrebari si am constatat nivelul destul de ridicat de cunostinte.
Aici puteti vedea cateva secvente de la seminar:
My Plate – noul simbol al alimentatiei echilibrate
Una dintre caracteristicile importante ale unei alimentatii sanatoase este echilibrarea corecta a grupelor de alimente, astfel incat sa nu se ajunga la consumul excesiv al unora si aportul insuficient al altora.
Toata lumea cunoaste, macar din auzite, piramida alimentara, un model lansat in urma cu ani de zile. Modelul este relativ ok, insa destul de greu accesibil pentru publicul larg, ca usurinta de intelegere. Asta pentru ca oamenii nu au rabdare sa aprofundeze catusi de putin informatii pentru care nu au un interes anume. Realitatea e ca cei mai multi oameni nu sunt interesati de alimentatie si atunci n-ai cum sa le ceri sa inteleaga piramida.
Asa ca americanii s-au gandit sa lanseze un model si mai simplu, pe care l-au numit MyPlate, adica Farfuria Mea. Modelul este cu adevarat simplu, intuitiv, atractiv. E foarte probabil sa prinda mult mai bine decat piramida, pe care nu o inlocuieste, ci doar o completeaza. MyPlate a fost lansat in iunie anul acesta si are sustinatori “de top”, cum ar fi sotia presedintelui american, Michelle Obama, care este interesata de zona aceasta a alimentatiei sanatoase. E a afirmat despre aceast nou concept ca este “minunat si usor de folosit de catre orice persoana care vrea sa manance sanatos”. Nu pot decat sa fiu de acord, tocmai de aceea am ales sa vorbesc despre acest subiect.
Asa cum se vede in imagine, farfuria este impartita in 4 zone aproape egale, care sunt ocupate de fructe, legume, cereale si alimente bogate in proteine (carne, oua, surse vegetale de proteine). Interesant este ca alaturi se gaseste o zona speciala pentru lactate, subliniind astfel importanta lor particulara in alimentatia umana.
Cred ca ar fi interesant ca fiecare dintre noi sa ne analizam alimentatia zilnica din perspectiva acestui nou concept. S-ar putea sa avem surprize. De cele mai multe ori se observa ca sferturile reprezentate de legume si fructe sunt de fapt inexistente sau foarte mici sau inlocuite de grasimi si dulciuri (care nici macar nu sunt figurate in MyPlate, pentru ca ele sunt optionale in regimul nostru zilnic).
Urmariti aici un filmulet produs pentru a explica si exemplifica noul concept MyPlate:
Si pentru ca se tot discuta despre “portii”, haideti sa vedem ce inseamna o portie de legume:
Ambele materiale au fost fimate pentru CSID, ProTV
Nutritia in enduro
Daca vreodata o sa ma plictisesc de maraton, atunci probabil ca o sa ma apuc de ciclism. Dupa care de enduro 
Trebuie sa recunosc ca nu stiam prea multe despre enduro si nici acum nu pot sa ma laud cu cine stie ce cunostinte legate de acest sport care se parctica pe motocicleta. De fapt, nu m-am suit in viata mea pe motocicleta. Am auzit prima data despre enduro prin perspectiva faptului ca il cunosc pe Dani (stiti voi, de la Neata cu…, unde am si fost de cateva ori pe cand era la N24). Mi s-a parut interesant ca practica acest sport. Urmatorul meu contact a fost in aceasta primavara cand am fost contactat de un alt practicant de enduro, Emilian Moga, care mi-a cerut sprijinul pe parte de nutritie. Mi s-a parut o provocare interesanta, insa am fost destul de dezamagit de faptul ca nu am gasit mai nimic prin carti, doar cateva informatii razlete pe net. Cu ajutorul lui Emy am reusit sa inteleg despre ce efort este vorba in acest sport (pe care, asa cum spuneam, nu l-am testat pe propria piele si in aceste situatii trebuie recurs la teorie si la experienta altora
Am realizat ca nu poate fi deloc usor sa te tii in sa ore intregi, cu un monstru puternic intre picioare, cu echipament de protectie pe tine, zdruncinat de tot felul de obstacole. Este pana la urma o proba de anduranta, in care organismul consuma o mare cantitate de energie – toate contractiile musculare necesare echilibrarii corpului pe motocicleta (realizati faptul ca orice schimbare de directie presupune modificarea centrului de greutate, deci zeci de contractii musculare, astfel incat corpul sa isi mentina pozitia verticala). E adevarat ca efortul nu este ciclic, ca in cadrul unei probe de alergare pe distante lungi sau ca in ciclism, insa acele contractii au o frecventa mare si presupun ca si o oarecare ritmicitate. Asadar este nevoie, ca si in maraton, de un aport suplimentar de carbohidrati, ca sursa imediat disponibila de energie. Evident, tot efortul este insotit de transpiratie, ceea ce atrage dupa sine necesitatea hidratarii constante si administrarea de minerale, pentru a le inlocui pe cele pierdute prin transpiratie.
Pe langa programele de alimentatie pe care i le-am dat pentru perioada de pregatire, i-am recomandat si 2 seturi de suplimente nutritive. Primul set s-a adresat perioadei precompetitionale si a constat in glutamina (necesara pentru refacerea musculara), minerale, acizi grasi omega 3, antioxidanti si un produs pentru articulatii (glucozamina si condroitin sulfat).
Al doilea set de suplimente nutritive s-a adresat competitiei (dar putea fi folosit si in perioadele de pregatire, mai ales la antrenamentele lungi). Aici am mers pe produse din gama Isostar – geluri, solutie de rehidratare si power tabs (minerale, post-efort). Pe langa acestea, ca produse solide de folosit in timpul cursei, i-am recomandat batoane (cereale sau multifruct) si fructe uscate. Ca o paranteza, la maratoanele de sosea rareori mi s-a intamplat sa simt nevoia sa mananc ceva solid, insa la curse lung, cum ar fi cele montane, uneori apare senzatia de foame si atunci este binevenit un fruct uscat, de exemplu. Ca o paranteza la paranteza, cei de la PowerBar au un fel de “bomboane-jeleu“, foarte gustoase si utile in cursele lungi (se gasesc si pe la noi) – le cunosteam de ceva timp si m-am bucurat ca le-am redescoperit la Olympus Marathon, unde mi-au prins foarte bine pe traseu. Revenind la programul de suplimentare pentru Emy, i-am recomandat si Activator de la Sponser, un produs pe care l-am mai laudat si cu alte ocazii, si pe care il consider foarte util pentru cei ce practica anduranta.
Ideea era sa se hidrateze constant, alternand izotonic cu apa si administrand si geluri. Este o practica la ordinea zilei in randul sportivilor de anduranta si a fost dovedit prin n-spe mii de studii si observatii ca amelioreaza substantial capacitatea de performanta.
In mare parte, Emy mi-a urmat indicatiile, insa a exagerat la partea de hidratare. Asa cum se intampla de multe ori in viata (in multe domenii, nu doar in sport), de teama sa nu facem prea putin, ajungem uneori sa facem prea mult, iar exagerarea este contraproductiva, indiferent in ce sens este indreptata (in cazul de fata, este la fel de gresit sa nu te hidratezi suficient ca si supra-hidratarea). Insa si experientele negative au utilitatea lor, daca stim sa invatam din ele. Hidratarea excesiva, mai ales daca este facuta doar cu apa, poate sa conduca la hiponatremie, stare patologica ce poate evolua spre forme foarte grave uneori (chiar cu coma si deces). Nu pot sa stiu exact daca in cazul acestui sportiv s-a ajuns la un grad de hiponatremie (dupa manifestari e posibil), cert e ca imi dau seama ca e greu sa suporti serpentine si tot felul de hopuri avand litri de lichid in stomac.
Hidratarea se face gradat, cu portii mici (150 ml) si periodic. Nu e cazul sa bem 2 litri de apa inainte de cursa – nu ne va ajuta la nimic. Este suficient sa bem 500 ml cu 1 ora inainte si inca 200 ml cu putin inainte de start. Apoi hidratarea trebuie facuta din 30 in 30 de minute (aproximativ – nu stam sa ne uitam pe ceas). Desi, teoretic, o cursa (maraton, enduro, ciclism) poate fi terminata si fara hidratare, trebuie retinut ca in aceste sporturi nu se acorda un premiu special celui care rezista mai bine la deshidratare si in plus exista dovezi de netagaduit ca un organism optim hidratat va functiona cu un randament mai bun, decat unul deshidratat.
Cu permisiunea lui Emilian, va prezint mai jos impresiile sale dupa concursul enduro de la Deva 6-7-8 Mai, in speranta ca experienta lui va fi utila si altora:
A fost foarte frumos, am avut parte sa concurez alaturi de campionii Romaniei, Ungariei si o groaza de vedete din lumea enduristilor.
In total cred ca au fost peste 200 de concurenti.
In prima zi a fost proba cea mai speciala si cea mai dificila numita PROLOG, proba de 5 km de obstacole artificiale (butuci de lemne, cauciucuri de masini mari, bolovani de piatra din cariera) cat si natural, pante foarte foarte abrupte, coborari in cap, rauri cu bolovani si cascade, a fost un traseu super tehnic care m-a avantajat si am scos locul 4 din aproximativ 160 concurenti.
S-a plecat la start la diferente de 30 secunde, unul cate unul, si am fost cronometrati la finish. A fost ziua cea mai spectaculoasa, cu cel mai mult public deoarece in acesti 5 km publicul a avut parte de cele mai spectaculoase cazaturi, aruncari de motociclete in aer si au fost si o groaza de abandonuri.
In functie de locul ocupat la aceasta proba se pleca a doua zi, de aceasta toti s-au inghesuit sa se claseze in primele locuri, deoarece cu cat plecai mai tarziu a doua zi aveai un traseu mai folosit – va dati seama ca pe unde au trecut 60 de motociclete, de exemplu printr-o balta, balta s-a marit cu 40 cm, santurile s-au facut tot mai mari, in unele locuri unde poteca era de dimensiunea rotii dupa ce au trecut mai multi s-a surpat si a facut tot mai imposibil traseul, fapt care a dus din 160 concurenti la clasa mediu sa ramana doar 100 aproximativ.
Cu toate ca am avut aceasta plecare extreme de buna si am plecat pe locul 4, am avut ghinionul dupa cca 1h 30’ sa ma apuce o groaza de varsaturi, una dupa alta pana cand mi-am golit stomacul complet. Am terminat traseul, dar in am pierdut enorm de mult timp pretios.
M-am tinut de programul facut impreuna cu dumneavoastra, dar am exagerat si am gresit cu hidratarea, nu am stiut si nu am tinut cont ca terenul a fost cu extrem de multe hopuri legate una de alta (mi-au placut enorm de mult si le faceam in viteza foarte mare) si sute de serpentine scurte de tot si stranse, cam 1 metru si “S-uri” la 90 de grade (pe coborare panta extrema de inclinata), traseu diferit de alte zone pe unde am mai concurat, dar foarte placut si usoare de facut. Eu fiind sensibil la mersul pe serpentine (daca stau pe bancheta masinii din spate vomit, daca merg cu vaporul/barca …vomit), toate aceste hopuri si avand in stomac 2l apa (caci de dimineata inainte de plecare am tot baut apa sa fiu la zi cu hidratarea), toate mi-au creat stare de voma, mai ales cand dupa 1h de mers, asa mi-am programat ca dupa fiecare ora sa iau un gel energizant Isostar.
Am citit ca obligatoriu trebuie sa beau 200 ml apa, si am baut poate chiar mai mult de frica sa nu ma apuce o diaree – asa am citit ca daca nu iau destula apa poate sa apara o urgenta necesitate de a merge la toaleta, am baut repede 200 ml si am inceput sa ma simt tot mai rau. Crezand ca nu am baut destula apa si senzatia e din cauza ca dupa gel nu am baut destula apa, am mai inghitit alte guri de apa (sugeam prin furtun apa din rucsacul din spate de aceea, nu stiu exact cata apa (apa + pudra isostar) si in acest timp mergeam si pe hopuri sarituri S-uri… si a urmat o serie de varsaturi. Am terminat cei 100km, dar cu 2h in plus.
La fiecare concurs si in fiecare zi mai invatam cate ceva din pacate TOTUL pe pielea noastra.
Acum am citit despre aceste lucruri aici
Si mi-am dat seama ca ceea ce am facut eu e contrar fata de ce scrie la recomandari “a se conuma lichide in cantitati mici si sa nu se consume alimente…. lichide deloc”, contrar cu hidratarea din 15 in15 min, cate 150-200 ml apa.
Am gasit si remediu ultra banal, un medicament (Emetin), pe care daca-l iau nu mai am aceasta problema cu varsaturile si ma pot tine de programul de hidratare, medicament de care nu am stiut si acum am aflat ca se gasesc zeci si sub zeci de nume/firme.
Inainte cu 1 spatamana am facut zilnic 100 km de offroad, exact distanta care a fost si la concurs si am consumat aceasi cantitate de apa + pudra isostar, dar diferentele au fost ca terenul de acasa pe care m-am antrenat, cu toate ca am ales unul extreme de greu nu a fost cu hopuri sarituri si nici cu S-uri atat de multe stranse scurte una langa alta, a fost mai greu adica rauri in urcare de 2-3 km, pante enorm de abrupte, teren foarte greu si tehnic, dar organizatorii concursului la care am participat, ca sa poata sa faca 100 km pe o arie foarte restransa au recurs la sute de S-uri de intoarceri, ca sa poata ajunge la distanta de 100 km, au fost frumoase, tehnice, dar nu m-au avantajat pe mine.
Pentru mai multe poze si filme despre enduro, vizitati siteul www.emy.ro
Seminar de nutritie la Covasna
Nu pot sa fiu decat incantat atunci cand oamenii sunt interesati de alimentatia sanatoasa, iar atunci cand un sef este interesat de aceasta zona, angajatii au de castigat. Asa s-a intamplat ca am fost invitat sa sustin un seminar de nutritie pentru firma E-ON, care a avut saptamana trecuta un week-end de relaxare la Covasna. Este un lucru frumos si util ca dupa un an de munca sa le oferi oamenilor un sfarsit de saptamana intr-un loc minunat, transformand aceasta intalnire si intr-o ocazie de a afla lucruri noi si interesante si mai ales, necesare pentru sanatate.
Intalnirea s-a desfasurat la Hotel Clermont din Covasna, un hotel foarte frumos si elegant. In seara dinaintea seminarului au venit cei din taraful “10 prajini”, care sunt niste meseriasi, in adevaratul sens al cuvantului.
A doua zi a avut loc seminarul meu de nutritie, urmat de un seminar despre miscare, sustinut de Florentina Opris. Le-am vorbit oamenilor despre ce inseamna alimentatie sanatoasa, despre atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de mancare si ce trebuie sa faca daca vor sa isi mentina o greutate normala sau sa scada in greutate. La final, cu ajutorul organizatorilor, am preparat o salata (evident, sanatoasa) si am invatat sa facem un calcul caloric simplu. Chestionarele de evaluare mi-au aratat ca seminarul s-a bucurat de succes.
Aici puteti sa vedeti cateva imagini de la seminar si poze de la faza de preparare a salatei
