Se vorbeste tot mai mult despre acest sindrom metabolic, care pare sa fie in topul patologiei secolului 21. Insa sindromul metabolic nu a aparut acum, in ultimii ani. Este o “achizitie” mai veche a omenirii, cu radacini ancestrale care au orientat si adaptat genomul uman spre economisirea energiei, prin depozitarea grasimilor ca rezerva energetica, conditie a supravietuirii. In evolutia omenirii, dezvoltarea si modernizarea, modificarile sociale, urbanizarea, imbunatatirea conditiilor de trai, cresterea sperantei de viata, au determinat un nou stil de viata, in care procurarea hranei nu mai este o problema de existenta pentru marea majoritate, iar consumul energetic, tot mai redus, nu echilibreaza aportul. Astfel, o reactie de adaptare, indusa genetic, devine in anumite conditii de mediu inconjurator, factor de risc si mecanism etiopatogenic al patologiei metabolice, caracterizata prin stocarea grasimilor. 

Cresterea prevalentei sindromului metabolic in rândul populatiei este strâns legata de cresterea ingrijoratoare a prevalentei obezitatii, care a devenit epidemica in intreaga lume. Date ale OMS confirmau in 1997 faptul ca in ultimii zece ani, prevalenta supraponderalitatii si obezitatii a crescut cu 10-40%. Se estimeaza ca pe mondial sunt aproximativ 302 milioane de persoane adulte cu obezitate (8,2 % din populatia globului), cu o pondere mai mare in tarile dezvoltate (20,4%) si in curs de dezvoltare (7,1 %). In tarile dezvoltate, prevalenta crescuta a obezitatii este corelata in general cu un status socio-economic si educational scazut, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare, aceasta apare ca urmare a modificarilor stilului de viata, consecutive urbanizarii si modernizarii. Este astfel explicabil ca aproximativ 1 adult din 4 (23%), prezinta sindrom metabolic. Se considera ca anual, supraponderalitatea si obezitatea sunt raspunzatoare de deces in 300.000 de cazuri, costurile asociate acestei patologii fiind de 117 miliarde dolari pe an. 

 Cine prezinta un risc crescut?

Exista o categorie de persoane, considerate la risc crescut de a prezenta sindromul metabolic, in cazul carora se impune o depistare activa si continua. Este vorba despre:

» Persoanele la care se depisteaza alti factori de risc cardioscular: diabet zaharat, scaderea tolerantei la glucoza sau glicemie bazala modificata, obezitate, hipertensiune arteriala, stil de viata defectuos;

» Persoanele cu boli cardiosculare sau cerebrosculare aterosclerotice deja prezente;

» Rudele celor cu patologie metabolica sau cardiosculara diagnosticata.

   Componentele sindromului metabolic

– Obezitatea abdominala;

– Insulinorezistenta;

– Scaderea tolerantei la glucoza sau diabet zaharat tip 2;

– Hipertrigliceridemie; 

– Scaderea HDL colesterolului;

– Hipertensiune arteriala

 In plus, se poate asocia si cu:

 – Hiperuricemie;

 – Scaderea activitatii fibrinolitice si stare protrombotica;

 – Stare proinflamatorie (cresterea proteinei C reactive);

 – Cresterea concentratiei LDL colesterolului

Cum se stabileste diagnosticul?

Diagnosticul sindromului metabolic se bazeaza pe evidentierea unor parametri clinici si biochimici: obezitatea abdominala, hipertrigliceridemie, valori scazute ale HDL-colesterolului, hipertensiune arteriala si glicemie bazala modificata sau hiperglicemie. Alaturi de acesti factori de risc majori, o serie de alti factori de risc trebuie luati in considerare: valori crescute ale apolipoproteinei B, particule mici si dense de LDL-colesterol, insulinorezistenta si hiperinsulinemia, valori crescute ale proteinei C-reactive si alterarea factorilor de coagulare.

Riscul cardiovascular

Riscul cardiovascular caracteristic sindromului metabolic se refera la probabilitatea crescuta si precoce de dezvoltare a patologiei aterosclerotice si rezulta in urma actiunii specifice fiecarei componente a sindromului; asocierea acestora amplifica in mod exponential riscul. La acestea se adauga rolul aterogen independent al hiperinsulinismului. Boala cardiovasculara este considerata ca fiind expresia clinica majora a sindromului metabolic.

Tratament si profilaxie

Managementul clinic al sindromului metabolic are drept obiectiv major reducerea riscului cardiovascular global. Astfel speranta de viata creste, iar calitatea vietii este mentinuta. Reducerea riscului cardiovascular se realizeaza prin controlul fiecarui factor care il determina. Cum obezitatea, in principal cea abdominala, este promotorul sindromului metabolic, obiectivul primordial al tratamentului este reducerea ponderala si mentinerea noii greutati, alaturi de controlul celorlalti factori de risc cardiovascular.  

Obiectivele ponderale trebuie sa fie realiste si negociate cu pacientul. Este dovedit ca scaderi ponderale moderate si mentinerea noii greutati, sunt asociate cu beneficii importante in plan clinic si psihologic. Astfel, o reducere ponderala moderata, de 5-10% din greutatea actuala, ce corescpunde la aproximativ 30% din tesutul adipos visceral, este urmata de ameliorari semnificative ale factorilor de risc cardiovascular (respectiv, tensiunea arteriala, profilul lipidic, glicemic, starea protrombotica). La fel de important este si faptul ca aceste reduceri ponderale moderate pot fi mentinute pe termen lung!