Gata, a trecut si Maratonul Bucuresti. Parca si vremea de afara s-a abtinut cu greu sa nu dea cu ploaie in ziua concursului, pentru ca de a doua zi sa inceapa in toata  “splendoarea” ei.

Dar pana sa povestesc despre cursa, hai sa incep cu inceputul. Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu (vorba unui DJ de la Radio Guerilla), va reamintesc ca in ultimele doua luni mi-am petrecut o mare parte din timp cu proiectul 42 pentru o sansa. Momentul final al acestui proiect ar fi trebuit sa fie Maratonul Bucuresti, dar pentru ca l-am inceput destul de tarziu, n-am reusit sa strangem decat 2/3 din suma, adica vreo 20.000 euro. Nu-i nimic – ce e greu a trecut, o sa rezolvam noi cumva si cu restul.

In zilele dinaintea maratonului am fost extrem de prins cu organizarea standului nostru din Expo Maraton, unde in afara de prezentarea clubului, ne-am ocupat si cu vanzarea unor produse, iar banii au intrat tot in proiect. Am vandut in principal tricouri (inclusiv unele foarte frumoase de “finisher”, facute de Gabi – apropo, m-ai avem din asta, asa ca cine doreste sa doneze 50 de lei si sa primeasca si un tricou frumos, sa imi spuna); Carmen si-a aratat maiestria si a facut niste bratari foarte reusite, care s-au dat foarte bine. In plus, cu sprijinul Adelinei de la Isostar am organizat o tombola cu premii, care a mers foarte bine in ziua de sambata.

Dupa parerea mea, am avut cel mai atractiv si vizitat stand din Expo, mai ales ca noi nu am facut negustorie (nu ca ar fi ceva rau in asta), ci am promovat o actiune de caritate, iar banii colectati i-am pus in contul proiectului. Am primit ajutor din partea multor colegi de club la stand, si le sunt recunoscator pentru asta.

Sambata, cu o zi inainte de maraton am organizat (desi poate mai corect ar fi “am imporovizat”) o actiune de prezentare a proiectului si de inmanare a tricourilor sponsorizate (adica acele tricouri imprimate cu logourile firmelor care au dat cate 500 de euro pentru un tricou; raportez cu mandrie ca si firma mea, Superfit, a achizitionat impreuna cu Isostar un astfel de tricou 😀 ). Nu mai deschid o noua paranteza ca sa spun cata bataie de cap a fost sa gasim sponsori, sa promovam proiectul, sa comandam tricourile etc. Important e ca le-am facut cu placere (noi, nu numai eu), pentru ca am crezut in acest proiect si atunci cand faci ceva cu drag, nu mai pare deloc dificil.

 Asadar, sambata, pe o vreme destul de neprietenoasa, n-am adunat cu mic cu mare in cortul pus la dispozitie de organizatorii MIB-ului si am facut exact ce o sa vedeti in continuare.

In prima faza am cuvantat eu putin (desi eram ingrozitor de ragusit), dupa care am dat cuvantul d-nei Racila, sufletul organizatoric al maratonului, apoi lui Gabi Solomon, sufletul organizatoric al proiectului “42 pentru o sansa” (nu vreau sa o omit pe Oana, celalalt suflet organizatoric, doar ca n-a mai apucat sa scoata niciun cuvant in plen, la cat de mult am vorbit noi), apoi dr. Catalin Carstoveanu, de la Spitalul Marie Curie, cel care va folosi aparatul in beneficiul copiilor nostri si in final dl. Octavian Netcu, de la Radiusmed, firma care ne aduce aparatul, si care a facut un gest minunat, renuntand la TVA (in acest fel pretul final al aparatului a ajuns acum la 30.000 euro).

In urmatorul filmulet o sa il vedeti pe colegul Daniel Lixandru, foarte vesel si vorbaret ca de obicei, plin de idei si initiative bune. Apoi le-am dat cuvantul partenerilor din Anglia si Italia. Englezii ne-au oferit si o donatie de 350 euro. Cu italienii ne-a facut placere sa ne revedem – ei sunt cei cu care am organizat actiunea de la Roma.

 Dupa ce am cuvantat cu toti, am purces la etapa cea mai importanta, respectiv impartirea tricourilor sponsorizate, in ordinea inscrierii pe site. In filmarile urmatoare nu apar toti sponsorii – unii nu au dorit sa apara pe tricou (au preferat sa faca doar o sponsorizare simpla), iar unele tricouri nu apar pentru ca au fost niste probleme cu filmarea (dar acele tricouri au existat in concurs). Mai spun odata – 1 tricou = 500 euro pentru campanie.

Din nefericire nu s-au cumparat toate tricourile, si din acest motiv nici nu am reusit sa strangem toata suma, asa ca am oferit o parte dintre tricourile de campanie branduite cu clubul (iar englezii si italienii au primit cu cluburile lor – pacat doar ca o parte dintre ei nu au inteles sau nu au vrut sa le poarte in concurs, asa cum ar fi fost bine).

 Filmarea urmatoare este din dimineata zilei de concurs, cand ne-am adunat (aproape) toti sa facem o mare poza de grup. Aveam emotii, incepusem sa ne incalzim pentru start si toata lumea era cu gandul la cursa. O sa va povestesc in alt post despre cursa mea.

Cam asta a fost. Sa-i zicem ETAPA 1. Nu ne oprim aici. Cu siguranta vom strange toti banii si vom oferi aparatul spitalului Marie Curie.

Avem nevoie de ajutorul tau!

Acum ai vazut cine suntem si ce facem. Daca esti un om generos, fa o donatie! Daca ai alergat la MIB, cumpara un tricou de finisher – in afara faptului ca e foarte frumos si ca il pot purta cu mandrie, faci si un gest frumos. Daca esti patronul unei firme, oricat de mica, mergi la contabilitate si intreaba daca nu poti face o sponsorizare deductibila din impozitul pe venit. Daca ai profit, exista sansa sa ne poti da niste bani fara ca acest lucru sa iti afecteze in vreun fel banii firmei (iti vom oferi tot cadrul legal pentru asta – contract etc.). Sigur, poti face o sponsorizare chiar daca nu ai profit, dar asta e alta poveste. Fac o oferta speciala: orice firma care doneaza minim 500 de euro pentru campanie beneficiaza de 1 luna de publicitate pe www.doctor.info.ro si pe www.maraton.info.ro  (banner 728×90 in header, pe toate paginile, in rotatie cu alte bannere).

In final mai vreau sa adaug ca azi implinesc 36 de ani 🙂 Am parcurs cam o treime din cat mi-am propus pentru viata asta 😀 Si important e ca ma simt doar de vreo 16 ani 😀