In apararea mancarii
Va recomand o carte interesanta, in care veti gasi raspunsuri la unele intrebari privind alimentatia omului modern (in special cel occidental). Nu este o carte tipica de nutritie, cu “sfaturi utile”, retete, biochimie etc., ci mai curand o ancheta si o analiza a felului cum am ajuns sa mancam in zilele noastre, cum ne afecteaza asta si ce ar trebui sa facem. Din multe puncte de vedere este mai utila decat o carte clasica de nutritie, in special pentru cititorul fara pregatire de specialitate.
Unele dintre ideile prezentate in aceasta carte (probabil si in altele) au inceput sa circule si pe la noi, asa ca e bine sa cititi direct de la sursa, nu de la cei care le “imprumuta” si apoi le prezinta ca si cum ar fi avut ei revelatii divine si s-au decis sa ii lumineze si pe restul, prostimea mancatoare de saorma.
Descrierea cartii (apartine editurii):
In apararea mancarii este o pledoarie pentru hrana, pe care un profesor de jurnalism a scris-o in calitate de consumator. Michael Pollan isi propune sa identifice problemele alimentatiei moderne, intorcandu-se in timp si surprinzand momentele cheie in evolutia stiintei nutritiei. Principalul vinovat de degringolada nutritionala din… zilele noastre este considerat a fi nutritionismul, doctrina care a inlocuit alimentele cu nutrimentele. Odata cu aceasta mentalitate au aparut toate problemele de sanatate ale civilizatiei moderne.
Industrializarea alimentatiei a facut ca alimentele integrale sa se transforme in produse alimentare rafinate, complexitatea naturala sa fie redusa la simplicitatea industriala, calitatea sa fie inlocuita de cantitate, frunzele cu seminte si cultura alimentatiei cu stiinta alimentatiei. Nu este usor sa te sustragi acestei situatii, dar dorinta unei alimentatii si a unei vieti sanatoase pot constitui o motivatie foarte puternica. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa te hranesti cu hrana,in special cu vegetale siin cantitati moderate.
Aceasta carte prezinta evolutia stiintei nutritiei si, o data cu ea, a nutritionismului considerat a fi principalul vinovat de transformarea alimentelor in nutrimente. Industrializarea alimentara a transformat hrana in produse alimentare, de aceea sfatul autorului de a manca hrana ne indeamna la o alimentatie naturala, in special vegetala si moderata.
Dora alergatoarea
Dora si-a inceput cariera sportiva la Ecomarathon, unde a participat la EcoKids. De acum, nimic nu ii mai poate sta in cale 
Pe banca de rezerve, Antonia isi inspecteaza pantofii de alergare, nerabdatoare sa intre in cursa:
Pensiunea Puiu
Moieciu de Sus este plin de pensiuni si vile. Am ramas uimit – toate noi, frumoase, elegante, ingrijite. Noi am stat la Pensiunea Puiu, foarte aproape de zona unde s-a dat startul la Ecomarathon.
Recomand cu caldura aceasta pensiune. Ne-am simtit foarte bine acolo. Curat, civilizat, mancare foarte buna, oameni prietenosi, preturi decente. Cu siguranta vom reveni.
Zona Moieciu este deosebit de frumoasa. Venind din Bucuresti parca nimeresti intr-o alta lume. Ok, nu stiu daca as putea renunta la Bucuresti pentru Moieciu, dar din cand in cand merita sa renuntam la poluarea si stresul de acasa. In tot cazul, nici la Moieciu nu scapi de scarbele de manelisti burtosi cu bemveurile lor de jdemii de euro, pentru care principala distractie este sa inchirieze un ATV si sa se dea pe stradutele de acolo… Lovi-i-ar… ce vreti voi…
Ecomarathon 2010
1 mai muncitoresc petrecut in alergare la Ecomarathon, la Moieciu de Sus. Eu am alergat crosul de 14 km pe muntii patriei – primul meu contact cu alergarea montana.
Greu, greu de tot, dar extraordinar de frumos. Dupa prima urcare ma felicitam ca nu m-am inscris la maraton.
Alergarea pe munte este cu totul alt sport decat cea pe sosea. Punct.
Concursul a fost excelent – organizare de nota 10, lume multa (in jur de 400 de oameni, ceea ce este neasteptat de bine pentru prima editie), prieteni si cunoscuti multi, vreme excelenta, peisaje incredibile, efort intens.
Am terminat in 1:47:30, undeva pe la mijlocul clasamentului.
Muntii patriei (bucla 1, start si finis in Moieciu de Sus):
Ritmul meu – destul de putina alergare si destul de mult mers (spike-urile sunt evident pantele):
Profilul altimetric – ma dor picioarele numai cand ma uit la graficul asta Am urcat vreo 800 metri si am coborat tot atat.
Mai povestim despre Ecomarathon.
Zaharul, inamicul numarul 1
Vreti sa-l cunoasteti pe inamicul numarul unu al siluetei? Ei bine, el este zaharul. Cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca anumite persoane consuma involuntar si 46 de lingurite de zahar pe zi.
