Da, mi-e dor sa simt asfaltul sub talpi. Sa simt suprafata ferma si dura in care pot sa ma incred atunci cand alerg. Nu mai suport iarna asta…

Am alergat pe toate felurile de vreme – si pe ploaie, si pe ninsoare, si pe ger, insa cel mai rau este acum cand zapada s-a inmuiat, insa nu s-a topit decat atat incat sa se formeze niste balti infecte, pe care cu greu le poti ocoli.

Cand alergi ti se afunda piciorul pana aproape de glezna. Suprafata e moale si instabila. Pe alocuri e alunecoasa. Dupa primii pasi deja ai atata apa rece in adidasi, incat iti vine sa lasi totul balta si sa pleci acasa.

Am incercat sa alerg in IOR, dar a fost practic imposibil. Am incercat sa alerg pe langa IOR, dar si pe acolo era la fel de groaznic. Singura solutie – pe strada, numai ca asta nu e o solutie. E periculos.

Nu imi dau seama ce e de facut. Peste o luna si cateva zile alerg la Roma si ma simt in urma rau cu pregatirea. Trebuie neaparat sa fac macar o alergare lunga. Nu o pun la socoteala pe cea din Herastrau de saptamana trecuta, cand am alergat 20 km chinuiti.

Imi e dor de asfalt tot asa cum imi este dor sa vad frunze in copaci.