Dar nu-i nimic, vine altul. Mult mai bun sper.

Nu am cum sa spun ca 2009 a fost un an bun. Incepuse linistit, cu toata lumea aparent ok, cu bebe mic si cuminte nascut in noiembrie, cu o noua locatie (mai buna) a cabinetului… insa in februarie l-am pierdut pe tata… Nu e un subiect pe care sa vreau sa il dezvolt aici, asa ca voi trece peste asta pastrand durerea doar in sufletul meu.

Asadar, despre 2009 nu o sa imi amintesc cu placere, in ciuda faptului ca au fost si lucruri bune. Am continuat sa ma antrenez cu perseverenta. Alergatul face parte din viata mea. A devenit o bucata din firescul fiecarei saptamani. Cand nu alerg cateva zile, am o senzatie ciudata si trebuie sa imi iau rapid “drogul” ca sa nu intru in sevraj.

In aprilie am incheiat cu bine cursul de nutritie sportiva si am fost la Lausanne, la sediul IOC unde am primit diploma de absolvire. La doua zile dupa asta alergam Maratonul Paris. Cu gandul la tata, care ar fi trebuit sa ma insoteasca in aceasta calatorie, pana la Milano. Stiu ca era atat de multumit ca si-a atins scopul si a reusit sa ma conduca pe drumul catre o viata activa (el care nu facuse niciodata sport, insa ii intelegea importanta si a insistat atat de mult sa nu fiu un sedentar).

Tot in primavara am relansat www.doctor.info.ro dupa o munca destul de intensa. Vara am dedicat-o relansarii firmei mele si a siteului www.superfit.ro . Si anul acesta am ajutat o multime de oameni sa manance sanatos, sa scape de kilograme, sa traiasca mai bine. Nu e o meserie usoara, insa merita din plin efortul atunci cand ma intalnesc cu un fost pacient si imi spune ca i-am schimbat viata. As vrea doar ca oamenii care vin la mine sa aiba mai multa incredere in ei. Asta e tot secretul.

Toamna a insemnat pregatirea pentru Maratonul Budapesta si Maratonul Bucuresti (unde am alergat doar semi). In paralel am inceput munca la noul www.maraton.info.ro (sa se inteleaga, nu singur, ci de data asta impreuna cu profesionisti, care au facut treaba foarte buna, dupa cum se vede).

Tot anul am filmat cu ProTV si Antena 1, carora le multumesc pentru increderea acordata.

Clubul a crescut extraordinar de mult in acest an si a reprezentat o preocupare aproape mai mare decat firma. O sa povestesc alta data despre asta.

La capitolul dezamagiri am marcat doua incercari esuate de a incepe parteneriate cu oameni care aparent pareau ok. Unul s-a dovedit un ciudat total defazat de lumea reala, iar celalalt a fost interesat doar sa fure idei pentru a le folosi in afacerea lui. Oameni de 2 bani. Nu spun mai multe pentru ca nu vreau sa imi murdaresc blogul cu astfel de amintiri.

Peste toate acestea, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a tinut familia sanatoasa si indestulata, ca fetele mele cresc frumos, ca ne este bine impreuna.

Daca 2010 ar fi macar tot atat de bun ca 2009 (exceptand pierderea…), as fi multumit.

Printre multele lucruri pe care as vrea sa le fac in 2010 se numara si blogul (de fapt blogurile). Sper sa am mai mult timp sa stau sa scriu. Pana atunci  – La Multi Ani!