Inima maratonistilor
Noi, maratonistii, suntem obisnuiti sa induram multe – tot felul de dureri tranzitorii, intinderi, periostite, miozite, bataturi si hematoame, unghii inegrite si care apoi cad, diferite grade de deshidratare, stari de hipertemie sau de hipotermie (in functie de anotimp), escoriatii si cate si mai cate…
Dar nu le bagam prea mult in seama, pentru ca nimic nu se compara cu euforia (si chinul) alergarii unui maraton.
Totusi, atunci cand vine vorba de inima, nimeni nu mai poate fi indiferent.
Intrebare-cheie: este inima afectata de alergarea pe distante lungi?
Vestile sunt bune: un studiu recent, care a folosit tehnologii de imagistica cardiaca de ultima generatie a indicat faptul ca anomaliile cardiace experimentate de catre unii alergatori de maraton dupa o competitie sunt temporare şi nu conduc la leziuni permanente ale miocardului.
Studiul realizat de cercetatorii de la Universitatea din Manitoba a marcat prima utilizare a imagisticii prin rezonanţa magnetica la nivel cardiac, intr-o situaţie post-maraton.
“Desi studiile anterioare efectuate pe maratonisti au demonstrat existenta unor markeri biochimici ai afectarii cardiace şi au corelat aceste constatari cu dovezi electrocardiografice ale disfuncţiei cardiace, aceasta a fost prima data cand imagistica prin rezonanta magnetica a fost utilizat pentru a evalua şi a inţelege efectele alergarii unui maraton asupra inimii”, a spus cercetatorul Davinder S. Jassal, profesor asistent de cardiologie, radiologie şi fiziologie la Centrul de Cercetare din Winnipeg.
Studiul a analizat starea de sanatate a inimii in cazul a 14 alergatori care au participat la Maratonul Manitoba 2008, desfasurat in Winnipeg, Canada. Toti alergatorii au fost alesi din categoria “non-elita”, adica maratonisti neprofesionisti, cu grad de antrenament redus.
Inainte de maraton, fiecare participant a trecut prin evaluari complete ale starii de sanatate, inclusiv teste de sânge pentru a determina nivelurile biomarkerilor cardiaci, factori prezenti in sânge care reflecta stare de sanatate a miocardului. Dupa cursa, au fost recoltate alte probe de sânge şi au fost efectuate ecografii cardiace şi teste de imagistica cardiaca prin rezonanta magnetica.
Studiile anterioare au confirmat faptul ca biomarkerii cardiaci sunt crescuti in cazul multor sportivi neprofesionisti dupa competitie, ceea ce ar putea indica posibile leziuni ale inimii musculare. In acest studiu, ecografiile cardiace si testele de imagistica cardiaca prin rezonanta magnetica efectuate imediat dupa maraton au evidenţiat anomalii, inclusiv nereguli in reumplerea diastolica (anomalii ale relaxarii) şi o scadere de la 64% la 43% a capacitatii de contractie a ventriculului drept.
Deşi biomarkerii cardiaci au crescut postmaraton, nu a existat nici o dovada directa a afectarii permanente a inimii, in urma investigarii prin rezonanta magnetica.
“Utilizand aceasta tehnica am reusit sa demonstram ca aceste fluctuaţii nu conduc la afectarea reala a inimii, iar disfunctia ventriculara dreapta este tranzitorie, recuperarea avand loc in maxim o saptamâna dupa cursa”, a afirmat Dr.Jassal.
Cercetatorii si-au propus acum realizarea unor studii suplimentare pentru a stabili daca aceste anomalii pot conduce la afectarea permanenta a structurilor cardiace in cazul alergatorilor care participa la mai mult de un maraton intr-o perioada de 12 luni.
Am ales sa fac un semi
Duminica (sau dupa caz, sambata) este ziua de “long run” cam pentru toti alergatorii, in principiu pentru ca ai timp mai mult la dispozitie atat pentru antrenament, cat si pentru odihna de dupa.
Un long run serios inseamna macar un semi, adica 21 de km si te apropie ca stare fiziologica (si psihica) de provocarile cu care ai de-a face in timpul unei curse reale de maraton. Eu am o problema cu aceste alergari lungi – ma cam plictisesc la un moment dat, mi se dilueaza motivatia si chiar daca ma straduiesc sa le termin, nu trag la intensitate mare, asa cum ar trebui (adica devine un fel de jogging, doar pentru a marca niste “junk miles”, cum zic americanii). Asta se intampla cand sunt singur. Cand alergam in grup este cu totul altceva. Conteaza mult sa ai pe cineva langa tine care sa te traga atunci cand esti obosit sau macar sa te impulsioneze prin simplul fapt ca el poate sa duca la bun sfarsit antrenamentul.
Pentru ca nu vroiam sa alerg singur, am pus pe forum un anunt – asa, intr-o doara, pentru ca nu speram ca cineva sa se trezeasca atat de devreme, incat la 7,30 dimineata sa fie in IOR, pentru a alerga alaturi de mine un semi. Dar cum alergatorii sunt mereu surprinzatori, am avut bucuria sa ma intalnesc cu alti 5 alergatori pusi pe treaba. Prima tura am alergat-o relativ lent, ca de incalzire, asta si pentru ca aveam cate ceva de vorbit, iar aceste intalniri sunt un fel de “mers la o bere” pentru noi. Treptat am crescut ritmul ajungand sa mentinem o viteza excelenta (pentru mine). A fost foarte bine ca toti eram cam la acelasi nivel si am putut sa pastram grup compact de 6 pana la 12 km si apoi de 4 pana la final. Daca nu am fi alergat prea usor la inceput, plus niste incetiniri nedorite pe parcurs, cred ca reuseam sa cobor sub 1:40, ceea ce ar fi fost o mare realizare pentru mine. Asa am reusit cam 1:44 pe semi, iar cursa completa a fost de 22,5 km. Desi m-am trezit foarte devreme si am facut un antrenament dificil, am avut toata ziua super-energie si m-am simtit excelent.
De ce a fost acest semi o alegere? Pentru ca in aceeasi dimineata urma sa aiba loc alergarea mult mediatizata a lui Badea (care este intr-adevar un om ce se antreneaza – l-am vazut la sala si uneori ma intersectam cu el in parc la alergare, vara trecuta – el superb la bustul gol, cu casca bluetooth in ureche si ochelari negri de soare). Desi probabil am fost contrar curentului general, am ales sa imi vad de antrenamentul meu si sa nu ma duc la “actiune”. Nu imi place acest personaj si nu simt nevoia sa il urmez, chiar daca e vorba de o activitate care imi place. A adunat cateva mii de oameni – ok, era de asteptat la cata popularitate are. Cu riscul de a fi considerat carcotas (asta e chiar buna, tinand cont de “dragostea” dintre MB si carcotasii de la Prima), dati-mi voie sa nu cad pe spate de admiratie. Cei mai multi dintre “runner”-ii de acolo au venit doar pentru ca a fost un soi de eveniment monden – gratis si pentru tot poporu’. Bag mana in foc ca 90% nu vor mai alerga niciodata, decat poate la un alt eveniment de genul acesta. Cand o sa vad 5000 de romani adunati la un maraton, suficient de pregatiti ca sa il termine, atunci voi fi impresionat. La Paris, 75% din cei 37.000 de alergatori erau francezi. La Berlin la fel (doar ca nemti, bineinteles). Asa ca give me a break… Inca o dovada, daca mai era nevoie, ca suntem cu zeci de ani in urma popoarelor “civilizate”.
Zboara puiule!
Stiu ca si voi sunteti mancatori de carne de pui. E cel mai popular tip de carne pe la noi (si nu numai). Porcul e… porc si se cam fereste lumea de el, vita de greu de preparat, pestele are gust (si miros) de peste, curcanul nu e prea popular, vanatul costa mult, caracatita e o delicatesa… Deci, pui.
Probabil ca va asteptati sa zic ceva rau despre el. Dar nu.
Carnea de pui este o alegere ok, atat timp cat animalul este crescut intr-un mediu “organic”, adica neindopat cu hormoni si antibiotice si hranit cu hrana “curata”. In paranteza fie spus – carnea animalelor care primesc antibiotice va poate procopsi cu microorganisme rezistente la acele antibiotice, deci mai potente si mai agresive, in special atunci cand treceti prin perioade de imunodepresie. O alta paranteza – se pare ca puii “organici” au carnea mai gustoasa si mai multe grasimi “sanatoase” din familia omega-3.
Cateva motive sa consumati (linistiti) carne de pui:
- e ieftina, se prepara usor, in multe feluri si are gust bun
- indiferent daca e vorba de piept (carne alba) sau “copan” (carne mai rosie), puiul are un continut important de proteine, asigurand toti aminoacizii esentiali (150 g de piept de pui contine 35 g proteine)
- o portie de pui (150 g) iti asigura 70% din necesarul de vitamina B3 (niacina) si 20% din B6
-un piept de pui iti asigura 30% din necesarul de seleniu – un oligoelement de maxima importanta pentru sistemul imunitar, 10% din necesarul zilnic de fier si 20% din cel de zinc
- grasimea din carnea de pui este in mare parte “sanatoasa”, adica din categoria celor mononesaturate (nu acelasi lucru este valabil pentru cea din pielea de pui)
Desi toate acestea pledeaza pentru consumul de carne de pui, sfatul meu este sa il mai inlocuiti uneori si cu alte tipuri de carne, in special cu peste (mai ales oceanic).
Da, e criza
Pana de curand criza asta despre care se tot vorbeste imi parea doar o notiune abstracta – ceva ce li se intampla altora.
Partea proasta este ca intr-adevar exista si se manifesta in nebanuite moduri, cum ar fi anularea unui maraton. Pe 5 iunie urma sa aiba loc Maratonul DHL “Stafeta Carpatilor”. Anul trecut am fost la semi si mi-a placut concursul, asa ca anul acesta eram absolut decis sa merg.
Povestea a inceput cu stangul, in sensul ca se tot apropia perioada de inscrieri si cei de la DHL nu ziceau nimic. La un moment dat au trimis un mail tuturor celor care au participat anii trecuti cu rugamintea sa confirmam prezenta noastra si in acest an. Personal, am considerat asta o strategie de marketing destul de nereusita, pentru ca in mail se preciza ca nu au fonduri si practic vroiau sa stie daca merita sa isi bata capul cu organizarea. Se pare ca au primit totusi destule mailuri incat sa decida sa il tina si in 2009. Eu am facut un parteneriat pentru club si parea sa fie totul ok.
Surpriza emisiunii a venit azi cand am primit un nou mail de la organizatori in care se spunea ca s-a anulat concursul si ca ni se vor da banii inapoi tuturor celor care am platit deja. Motivul – lipsa sponsorilor. Nu pot sa ma intreb totusi de ce nu pot sustine ei singuri concursul, in conditiile in care taxa de participare este de 40 euro, adica aproape cat o taxa la un maraton mare, iar organizarea nu e chiar asa iesita din comun…
In fine, probabil ca si DHL-ul este lovit de criza sau pur si simplu nu doreste sa scoata bani din buzunarul propriu. Pacat pentru noi astia de tropaim prin parcuri si pe stadioane, ca ni se mai ia un concurs, care devenise un reper in calendarul competitional pentru alergari pe distante lungi.
Sa speram totusi ca semimaratonul Tusnad se va tine, pentru ca am nevoie macar de un concurs in aceasta vara. Inca nu m-am decis la ce maraton voi merge la toamna. Nu ca nu as avea de unde alege, dar e cam greu sa evadez de acasa acum ca avem 2 puradei, si in plus mai e si criza asta care ne da tarcoale, incat parca nu imi mai vine sa arunc cu euroi doar pentru un hobby al meu.
Am relansat www.doctor.info.ro
Dupa aproape 1 an in care l-am lasat in paragina, iata ca in aceasta iarna m-am decis sa ii ofer o fata noua, un “motor” de calitate si sa ma ocup de www.doctor.info.ro asa cum trebuie.
Multumesc Iuliei si lui Cezar de la Triumf, cei care au realizat noul site, precum si lui Andu care m-a ajutat sa introduc continutul.
MH la 50 de numere
Repejor, pana nu apare noul numar, hai sa marchez si eu evenimentul aici – Men’s Health a ajuns la 50 de numere, adica mai bine de 4 ani de existenta! Ii urez si eu “la cat mai multe numere!”
Am fost alaturi de MH inca de la primul numar. Stilul MH mi s-a potrivit ca o manusa. Nu am numarat cate articole originale am scris, dar cred ca in mai mult de trei sferuri dintre numere am avut macar un articol (si nu ma refer la traduceri si adaptari).
In acest numar 50 gasesti o retrospectiva a numerelor precedente, plus o multime de alte articole noi si interesante.
Maratonul Paris 2009
Exista cateva maratoane pe care orice pasionat TREBUIE sa le alerge, mai devreme sau mai tarziu. Parisul este unul dintre acestea si pot acum sa o spun cu toata increderea, dupa ce am trait experienta unui maraton extraordinar, care mi-a adus satisfactii deosebite.
Nu stiu daca l-as fi ales chiar acum. Dupa Berlin – un maraton la fel de mare si excelent organizat, as fi preferat ceva mai mic, insa sortii au ales Parisul prin perspectiva faptului ca la doua zile diferenta trebuia sa fiu la Lausanne la sediul Comitetului International Olimpic. Asa ca am cautat rapid un maraton in zona si nu mi-a venit sa cred cand am gasit Parisul, la doar 4 ore de mers cu TGV-ul. Dupa ce am anuntat pe forum ca voi merge la Paris, inca 6 colegi de grup au fost tentati de aceasta idee si s-au inscris. M-am bucurat foarte mult, pentru ca e mult mai “fun” sa mergi in grup, decat sa te duci si sa alergi de unul singur si apoi sa nu ai cu cine sa diseci pe toate partile cursa.
Interviu… cu mine
Nu e ceea ce ar putea sa se inteleaga din titlu, adica nu mi-am luat singur interviu 
Dupa actiunea pe care am organizat-o impreuna cu siteul 121.ro, am fost solicitat si pentru un interviu. Am raspuns cu placere, pentru ca e un site misto si bine plasat in online-ul romanesc.
Daca vreti sa il cititi, gasiti aici PARTEA 1 si aici PARTEA 2.
Muzeul Olimpic
Unul dintre punctele de atractie din Lausanne este Muzeul Olimpic. Aici se gasesc expuse obiecte (sportive) ce au apartinut unor performeri de top, din diverse ramuri sportive.
Am avut ocazia sa vad la un loc toate modelele de medalii si torte, inca de la inceputul olimpiadelor moderne (de vara si de iarna).
Onorant pentru noi este un stand special dedicat Nadiei Comaneci, alaturi de alti mari sportivi ai lumii.
