3 interviuri cu alergatori
Va invit sa cititi 3 interviuri cu 3 prieteni alergatori : Gabi, Dan si Florin.
Lausanne, capitala olimpica
Citeam undeva ca e destul de usor sa ii distingi pe turisti, in Lausanne. Am simtit-o pe pielea mea, pentru ca orasul se intinde pe mai multe nivele si daca vrei sa ajungi de la gara in centrul orasului, trebuie sa iei in piept un deal care te cam lasa fara suflu. Chiar incepusem sa imi fac oarece probleme pentru ca eram inainte de maraton si nu imi venea sa cred ce gafaiam urcand dealul sa vad si eu minunatul oras.
Lausanne nu este un oras mare, dar nici mic, asa cum gresit imi formasem parerea despre el. Bineinteles, fiind vorba de Elvetia, totul este pus la punct in cele mai mici detalii, curatenia e curatenie, iar civilizatia este la ea acasa. Nu e un oras modern, ci mai curand unul clasic, cu cladiri istorice bine conservate si o atmosfera destul de boema.
Pentru ca Pierre de Coubertin, tatal olimpiadelor moderne, si-a trait ultimii din viata aici, orasul este acum capitala olimpica a lumii, aici gasindu-se sediul central al CIO si Muzeul Olimpic. Insa orasul este mai mult decat atat – are 2 universitati importante, turism cat cuprinde, muzee, viata de noapte. N-am apucat sa vad chiar tot, insa am prins ceva din atmosfera locului si mi-a placut.
Daca ajungi la Lausanne si intri intr-un restaurant traditional o sa te izbeasca un miros ce aduce suav cu rufe murdare – e vorba de “fromage fondue”, specialitatea locala, adica o branza pe care ti-a aduce intr-o cratita si ti-o pune pe o mica butelie cu gaz. Branza se topeste si se mananca cu bucati de paine pe care le infigi intr-o furculita lunga. Daca ma intrebati pe mine… nimic special, decat ca e o traditie locala. Am mancat intr-un astfel de local impreuna cu niste colege de curs din Irlanda, dar eu a trebuit sa merg devreme la culcare pentru ca a doua zi foarte de dimineata aveam tren spre Paris.
Milano
Am fost la Milano la shopping… as fi spus daca eram vreo pitipoanca de Dorobanti.
Eu doar am tranzitat Milano in drum spre Lausanne. Totusi am reusit sa petrec o jumatate de zi in acest oras, unde m-a asteptat un amic si m-a plimbat pe repede inainte prin toate locurile importante. N-as putea spune ca m-a impresionat in mod deosebit. E un oras destul de inghesuit, cu cladiri vechi, masive.
Punctul de maxim interes este Domul. Da, merita vazut. Este imens. A fost reconditionat de curand si arata ca scos din cutie. Domina piata si este o forfota permanenta in jurul sau. In afara de Dom, am mai vizitat galeriile si palatul.
Pentru ca eram in plin proces de carboloading, am mancat o mare portie de paste facute ca la mama lor.
Culturalizare la creer
Pana imi fac timp sa povestesc despre maratonul Paris, o sa va mai spun pe unde am umblat inainte si dupa concurs.
Din ciclul de culturalizari la creerii capului, am fost si noi ca tot turistul la Muzeul Louvre. Frumos si mai ales mare mare. Sa tot stai acolo cateva zile si tot nu te plictisesti. Mai ales daca ai ceva cultura…
Nu sunt un cine stie ce cunoscator de arta, dar e interesant sa vezi “live” opere pe care le stii din carti sau documentare.
Inghesuiala mare la Mona Lisa. Nu stiu de ce… erau alte tablouri mult mai mari pe peretii din jur 
Nike, zeita victoriei. A picat bine, ca idee, dupa ce cu o zi in urma terminasem maratonul.
Mult mai interesanta decat galeria cu arta italiana din secolul 17 a fost o galerie cu arta de prin toate colturile lumii. Daca ajungeti la Louvre, nu trebuie sa o ratati.
In vizita la ambasador
Am avut onoarea sa il cunoastem pe ambasadorul Romaniei in Franta, dl. Teodor Baconschi, care a fost atat de amabil sa faca fotografii cu noi (eu, Cosmin si Ilie – “eroii” de la maratonul Paris ) ) si sa ne permita sa vizitam cladirea ambasadei, despre care se spune ca este cea mai frumoasa ambasada romana din lume (Palatul Behague).
Nutritionist sportiv cu diploma CIO
Da, in sfarsit am obtinut mult dorita diploma de nutritionist sportiv. Si nu o diploma oarecare, ci una extrem de pretioasa, pentru ca este oferita de catre Comitetul Olimpic International, motiv pentru care se bucura de o recunoastere internationala. Am calatorit in Elvetia, chiar la sediul central al CIO din Lausanne pentru a o primi alaturi de colegii mei din toata lumea, chiar din mainile profesorilor nostri.
Asa cum spunea si profesorul Ron Maughan, aceasta diploma nu este sfarsitul unei etape, ci inceputul. Abia de aici inainte incepe greul. Tot ce imi doresc este sa pot pune in aplicare cunostintele acumulate, in sprijinul sportivilor romani. Important este sa existe deschidere catre asta, asa cum se intampla in mai toate tarile civilizate.
Nu pot sa fiu decat recunoscator celor care m-au sustinut sa fac acest curs.
Sper sa am suficient timp incat sa pot transmite mai departe din cunostintele acumulate si sub forma unor articole pe acest blog si pe siteuri (evident, in primul rand sub forma de consultanta pentru sportivi).
Cateva poze de la ceremonia de absolvire:
Profesorul Ron Maughan, o somitate in materie de nutritie sportiva, unul dintre cei trei coordonatori ai cursului
Primesc diploma din mana profesorului Arne Ljungqvist, directorul comisiei medicale a CIO
O parte din promotia 2008, alaturi de trei distinsi profesori – Louise Burke (Australia), Susan Shirreffs (USA) si Ron Maughan (UK)
I'm back
Inapoi si pe blogul asta pe care l-am neglijat, inapoi si din calatoriile mele, despre care SPER sa am timp sa povestesc.
Pe scurt: am finalizat doua chestii foarte importante din viata mea.
In primul rand, cursul de nutritie sportiva – asadar acum sunt nutritionist sportiv acreditat de catre Comitetul Olimpic International, cu diploma primita chiar din mana directorului medical al CIO.
In al doilea rand, am mai marcat un maraton, si anume Maratonul Paris, la care am obtinut cel mai bun timp al meu de pana acum – 3:44:06. A fost al saptelea maraton pe care l-am alergat si sunt foarte multumit de rezultat.
Despre plimbarea mea prin Milano, Lausanne si Paris o sa povestesc pe indelete dupa ce imi mai rezolv din treburi.
Una peste alta – e bine!
