(Semi-)Maratonul DHL 2008
Au trecut 2 saptamani de la Maratonul DHL si n-am scris nimic despre el. Nu neaparat pentru ca n-am avut timp, ci pentru ca dureaza o perioada pana se sedimenteaza impresiile si trairile, in special atunci cand e vorba de un eveniment atat de intens.
Nu am plecat cu asteptari prea mari la acest concurs (nota: in cazul meu “asteptari” inseamna sa scot un timp ceva mai bun decat la alte concursuri, pentru ca la altceva nu ma pot gandi… de genul “top 10″, “top 5″ etc). Dupa maratonul de la Belgrad (care a fost al 5-lea maraton in ultimele 12 luni) m-am simtit de-a dreptul obosit. Am cazut intr-un fel de “goapa energetica”, de unde abia acum incep sa imi revin. Aparent am fost ok. Adica nu se vedea nimic din exterior, eram ok, tinar si ferice. Doar ca nu mai aveam deloc spor la antrenamente. Viteza imi scazuse considerabil, oboseam usor si mental abia trageam de mine sa ma antrenez. Cu toate acestea, am reusit sa ies la antrenamente in mod constant, avand totusi grija sa nu ma epuizez. Am inceput sa iau si ceva mai multe suplimente nutritive ca de obicei, doar-doar…
Partea “amuzanta” a venit la jumatatea lunii mai, cand IN SFARSIT am avut acel “declic” mental si am reusit sa incep o cura de slabire. Ca mai toata lumea, mi-am propus de n-spe mii de ori sa incep sa mai dau jos cele cateva kilograme restante, insa fara succes. Eu am totusi o scuza: incercati si voi sa tineti cura atunci cand va pregatiti pentru maraton… Aparent este un paradox: cum, tu alergi atat si nu reusesti sa slabesti? Pai, nu prea reusesc, fiindca trebuie sa si mananc suficient pentru a face fatza antrenamentelor. Cu toate acestea, am profitat de “declic” si am zis la naiba cu toate, ma apuc acum… Si m-am apucat, scapand de 3 kg in prima luna. Partea proasta este ca antrenamentele de anduranta nu se pupa deloc cu un regim low-carb… Adica poti sa le faci, insa nu merg cum trebuie. Anyway, n-a mai contat…
Revenind la DHL.
Emotiile mele se indreptau in special in directia inaugurarii clubului. Din momentul in care am decis sa il facem, eu (fiind cel mai implicat datorita circumstantelor – ca initiator al proiectului) am trecut prin neumarate momente de indoiala, daca nu cumva ma bag intr-o chestie care imi va manca timp si nervi, fara sa imi aduca satisfactii (la beneficii materiale nici nu ma gandesc). Totusi, faptul ca cei mai multi dintre membri fondatori se dovedesc din ce in ce mai interesati de acest proiect, m-a facut si ma face in continuare sa perseverez si sa nu ma las tras in jos de indoieli.
Ma agitasem o groaza pentru a face “tricoul oficial”… Nu mai eu stiu cati nervi mi-am facut cautand un tricou “de running” care sa nu fie enorm de scump, dar sa fie de calitate. Pana la urma lucrurile s-au legat si cu ajutorul lui Cosmin de la Intel am reusit sa producem niste tricouri frumoase, pe care toata lumea le-a apreciat. Eu as fi vrut ca “echipa” sa alerge branduita cu noile insemne ale clubului, insa n-am reusit sa ne sincronizam bine, asa ca doar 5 dintre noi au purtat tricoul in concurs. A fost doar un inceput, asa ca nu conteaza.
Peste noapte am dormit destul de iepureste, insa am dormit, spre deosebire de alte concursuri unde am avut incredibil de multe emotii. Am plecat tiptil de langa Carmen si Dora (evident ca am foit prin lucruri suficient de mult incat sa le stric somnul matinal) si apoi, impreuna cu Cosmin si amicii lui am pornit de Predeal. Pe drum, m-am felicitat de nenumarate ori ca nu m-am inscris decat la semi, pentru ca a doua bucata de maraton este ucigatoare – panta de innebunesti… In starea mea, mai mult ca sigur ca nu il terminam, sau poate ca il faceam “la pas” in vreo 6 ore… adica mai bine nu…
La start am avut bucuria sa ma revad cu o multime de cunostinte – fie din club, fie de pe la alte concursuri, cei din staff-ul DHL, plus oameni pe care nu ii cunosteam, dar care ma stiau de pe site si au venit la mine sa imi spuna ca le place siteul, felicitari etc (toti ma luau cu “dumneavoastra”, iar mie imi vine sa ma urc pe pereti cand cineva cu varsta apropiata de a mea, imi vorbeste atat de oficial). In tot cazul, aceasta a fost una dintre cele mai mari satisfactii – sa aflu ca munca mea nu e in zadar, ca e apreciata de cineva.
S-a intraziat putin cu startul si chiar am fost luat prin surprindere cand s-a plecat. Cerul era acoperit cu nori si ma rugam sa ramana asa, ceea ce nu s-a intamplat. Am plecat intr-un ritm relativ ok, fara sa ma las tentat sa o iau la goana. Stiam ca primii 4 km sunt de urcare si chiar i-am simtit putin. Ca niciodata, a inceput sa ma doara prin abdomen, nu tare, dar suficient cat sa ma ingrijoreze. Am decis sa ignor durerea si sa imi vad de drum. Nu apucasem nici sa imi pregatesc mp3-ul, asa ca i-am dat drumul de unde ramasese la ultimul antrenament si am dat peste Moby, care e prea lent pentru un inceput de concurs. Nu puteam sa ma opresc sa schimb, asa ca l-am lasat sa imi zica de jale in urechi.
Dupa portiunea de urcare a urmat o bucata de vreo 7 km de coborare, chiar destul de abrupta. E destul de greu sa alergi si la vale, dar totusi e altceva. Mi-am temperat tentatia de a o lua la goana – Marian ma sfatuiese sa nu cad prada acestei tentatii, pentru ca atunci cand ajungi pe portiunea orizontala, ai impresia ca bati pasul pe loc. Pe coborare a fost bine – drumul era prin padure, deci ceva mai ferit de soare, care intre timp iesise dupa nori si ne ardea fix in cap. Aveam o viteza foarte buna. Am trecut de kilometrul 10 sub 50 de minute si imi mergea bine. Totusi ceva nu s-a legat. Poate nu am reusit eu sa ma hidratez cum trebuie, poate caldura, poate “groapa energetica”… cert e ca dupa kilometrul 15 s-a cam dus dracului totul… Imi era groaznic de sete si mi se usca gura, imi era rau de cald si nu mai puteam sa trag. Imi venea sa mor de ciuda, pentru ca avusesem un ritm bun si speram sa scot un timp rezonabil. Am fost nevoit sa alternez portiuni de mers si alergare ursoara. Mi-am zis, la naiba, doar nu era sa mor pe acolo… cat o sa scot, asta e… Si multumesc lui Dumnezeu ca nu m-am inscris la tot maratonul…
Ultimii kilometri au trecut foarte greu. Ma gandeam ca ajung ultimul la semi. Foarte “amuzant”, semimaratonul se termina cu o bucata de vreo 0,5-1 km de urcare destul de abrupta. Am tras de mine cat am putut. Ma uitam disperat la cronometru si vedeam cum se scurg secundele spre 2 ore. Timpul oricum nu era deloc bun, dar cel putin sa nu trec de doua ore.
Asa ca am terminat in 1:59:53. 
)))))
Eram varza. Mi-am revenit totusi destul de repede si am plecat spre Poiana Brasov.
Ce a urmat e istorie – si ma refer aici la “ceremonia” de lansare a clubului. Am reusit, destul de greu, sa ne adunam toti la un loc, sa facem poze si sa bem sampanie. Din pacate, multi au trebuit sa plece spre casa, asa ca nu am mai avut timp de discutii. Nu s-au alaturat si alti alergatori dornici sa se inscrie in club. Premizele sunt bune. Sa vedem daca vom sti sa ne organizam astfel incat sa iasa ceva cu acest club.
Maratonul a fost bine organizat – oricum, de departe cel mai bun fata de ce am mai vazut pe la noi. Faptul ca au reusit sa adune 650 de oameni (38 maraton, 68 semi, restul stafeta) este mare lucru. Au avut chip-uri, numere de concurs, tricouri, suplimente nutritive (Sponser), medalii, cupe, party… deci cam tot ce trebuie. Mi-ar fi placut sa scriu despre eveniment in MH, dar daca nu s-au aratat prea interesati, ramane pe alta data. Sper sa pot scrie despre club.
Dintre prietenii de la club, s-au remarcat cu rezultate foarte bune:
- Mihai Orleanu – maraton (baieti) locul 2 – 3:11:08 – primul sau maraton!!!
- Hiroko Ogawa – maraton (fete) locul 1 – 4:18:54
- Silvia David – maraton (fete) locul 2 – 4:39:24
- Cosmin Bustan – maraton locul 5 – 3:28:54
- Sandor Boldiszar – maraton locul 8 – 3:33:01
- Dan Lixandru – maraton locul 13 – 3:50:59
Din pacate, Marian Tudorica s-a accidentat pe traseu si a trebuit sa abandoneze, dupa ce o buna bucata s-a mentinut in primii 3.
La semimaraton:
Danut Cernat – locul 2 – 1:19:34
Alexandru Ionica – locul 7 – 1:35:07
Marian Chiriac – locul 9 – 1:36:31
Liviu Bica – locul 19 – 1:43:45
Adina Ciurar – locul 10 (fete) – 2:14:24
La stafeta, Victor Vlad si Stefan Oprina, concurand pentru Walmark, au iesit pe locul 2, la cateva secunde de echipa Ogilvy One.
Mai multe poze de la eveniment – pe siteul oficial.
Blind Dave – 7 maratoane in 7 zile, in 7 parti ale lumii
Maratonul este mai mult decat un simplu sport. Oricine a alergat un maraton poate sa confirme ca este o experienta aproape spirituala, depasind cu mult barierele unei simple incercari de a testa posibilitatile trupului.
Maratonul inspira oamenii si ii ajuta pe oameni sa transmita un mesaj. Dave Heeley este un englez de 50 de ani, orb (i se spune “Blind Dave”) care a alergat 7 maratoane in 7 zile consecutive, cu scopul de a strange bani pentru o asociatie ce se ocupa cu cresterea si educarea cainilor insotitori pentru nevazatori.
A alergat cate 42,2 km in fiecare zi in:
ANTARCTICA – 4:14
AMERICA DE SUD – Rio de Janeiro, 4:45
AMERICA DE NORD – in jurul Rose Bowl din Los Angeles, 4:35
AUSTRALIA – in jurul Sydney’s Centennial Park, 4:40
ASIA – Dubai, 4:55
AFICA – Tunis, 4:40
EUROPA – la Flora London Marathon, 5:23
Da jos burta, 2008 – the story
In perioada 5 mai – 5 iunie 2008 a avut loc a 4-a editie a concursului “Da jos burta!” organizat de Men’s Health. Opt barbati cu exces ponderal au fost selectati prin tragere la sorti din cateva mii care s-au inscris la concurs si au intrat intr-un program de o luna, constand in antrenament (de care s-a ocupat antrenorul Mihai Dragomir) si nutritie (parte de care m-am ocupat eu).
Fara nicio indoiala, editia din acest an a concursului „Da jos burta!” a fost cea mai reusita, cel putin din perspectiva rezultatelor finale. In nicio editie de pina acum, si bineinteles nici in cea care tocmai s-a incheiat, nu ne-am propus sa raportam „depasirea planului de productie” astfel incit sa iesim fruntasi in intrecerea socialista de dat burti jos. Ce vreau sa spun de fapt? Ca indiferent care au fost rezultatele, nu ne-am ferit sa vi le prezentam si nu am incercat sa prezentam cifre trucate sau mai rau, sa ii fortam pe concurenti sa slabeasca altfel decit natural.
Stiu, sintem obisnuiti cu recomandarile medicale, care spun ca un ritm al scaderii in greutate de 0,5-1 kg pe saptamina este rezonabil. Atunci cum ramine cu faptul ca 5 dintre cei 8 concurenti au dat jos mai mult de 10 kilograme fiecare? Se mai pot tine pe picioare? Sigur ca mai pot, ba mai mult decit atit sint intr-o forma fizica excelenta, asa cum unii nu au mai fost niciodata in viata lor pina acum, analizele lor s-au normalizat, iar perspectiva lor asupra unei vieti sanatoase – in toate aspectele ei, alimentatie, activitate fizica – s-a schimbat cu 180 de grade. Ritmul lor de scadere in greutate a fost unul normal pentru un adult tinar, sanatos (exceptind obezitatea), care trece de la sedentarism la activitate fizica sustinuta, dar bine dozata, precum si de la o alimentatie dezordonata si bogata in excese, la una caracterizata prin echilibru si moderatie.
Peste toate acestea, a contat foarte mult faptul ca s-au aflat sub supravegerea specialistilor, a redactiei MH si a voastra, a cititorilor, ceea ce i-a obligat sa fie constiinciosi si perseverenti – poftim, v-am divulgat „marele secret” al scaderii in greutate!
Dupa cum spuneam, rezultatele au fost extraordinare. Ne-a fost destul de greu sa luam o decizie in privinta cistigatorilor, pentru ca aproape toti au avut o evolutie remarcabila. In cele din urma, analizind atent toate detaliile, am hotarit sa ii acordam premiul cel mare lui Alexandru Tatu. El a slabit „doar” 12,9 kg, valoare care il plaseaza in fruntea clasamentului. Am apreciat in mod deosebit implicarea lui in program si faptul ca s-a straduit sa faca fata cit mai bine antrenamentelor. In acest an am acordat si un premiu special, de care s-a bucurat Iulian Voicu, care a scapat de 11,9 kg – o performanta remarcabila, tinind cont de greutatea de la care a plecat. Fotografiile comparative ale celor 2 finalisti spun mai mult decit toate masuratorile si mai dovedesc, fara loc de dubii, un alt aspect: denumirea acestui program nu este doar un slogan de marketing. Chiar poti sa dai jos burta in 4 saptamini!
Alexandru Tatu, marele castigator al editiei 2008
Alte poze cu concurenti care au slabit foarte bine - AICI
Cuvinte de la concurenti – AICI
Men's Health, iulie 2008
A aparut numarul pe iulie din Men’s Health, revista la care muncesc cu drag si spor si pe pe care v-o recomand cu multa caldura. Este una dintre putinele reviste in care ai ce citi.
Cu ce ne delectam in aceasta luna?
In editorial, Razvan isi aminteste despre sentimentul minunat pe care il aveam atunci cand intram in vacanta de vara si stiam ca ne asteapta 3 luni de libertate, distractie, aventuri. Am cam uitat acest sentiment, insa voi avea sansa sa il retraiesc prin copiii mei, asa cum isi propune si redactorul-sef MH.
La pagina cu experti apare (in sfarsit) si Mihai Dragomir… un apropiat al MH, care isi merita locul aici.
Urmeaza clasicele pagini cu intrebari si raspunsuri, apoi paginile de beneficii cu mici articolase foarte interesante, toate fiind de fapt sinteza unor studii stiintifice (echipa americana sa traiasca – ei au accesul la ele si forta sa faca aceste sinteze). In paginile de nutritie ni se propune o reteta interesanta – porc la gratar cu piersici si sunt analizate pe scurt cateva dintre dietele “celebre”. La “Tactici” inveti cum sa iti faci un bagaj cat mai economic, ca spatiu – foarte util.
“Pe roate” vine cu un articol extrem de util, despre Casco. Era bine sa il fi citit si eu prin mai cand mi-am refacut Casco si nu mi-a picat deloc bine cand am aflat despre “franciza de eveniment” – care va sa zica, daca imi zgarie unu’ masina si ma duc sa plang la usa la Casco, mai intai trebuie sa decartez 100 euro si apoi mi-o repara. Chiar l-am intrebat pe broker – daca valoarea reparatiei este mai mica decat 100 euro… cica, mai bine mi-o fac pe cont propriu… hmm. De exemplu, de curand niste nenorociti mi-au furat capacele de la oglinzile laterale, care costa 100 lei bucata. Va trebui sa ii scot din buzunar, chit ca am platit la Casco de m-am plictisit. Asadar citeste acest articol si alege bine asiguratorul.
Ajungem si la articolul final pentru “Da jos burta!” – poze de “familie”, poze before si after, cuvinte frumoase de la concurenti, multumiri, pupaturi, premii, amintiri frumoase etc – totul real, nimic trucat. Iar rezultatele au fost obtinute prin cai absolut naturale, aratand ca se poate asa. O sa revin cu detalii despre concurs.
“Adio libertate!” – despre “trauma” mutatului impreuna Toti am trecut prin asta, sau urmeaza sa treceti. E un test important pentru viitorul cuplu si ar fi bine sa se intample inainte de casatorie.
Cover story-ul (scris de mine) vi-l prezinta pe Cristian Istrate, un tip foarte misto din toate punctele de vedere. M-a captivat povestea lui si filozofia de viata. Se apropie de a mea – asa cum eu am vrut sa particip la maraton, indiferent de rezultat, doar ca experienta de viata, tot asa el si-a dorit sa lupte intr-un ring adevarat de Muay Thai, in Thailanda, avand ca adversar un luptator autentic. Si a facut-o. N-a reusit sa il bata, ba chiar si-a luat niste coate in cap, dar mandria ca a fost acolo nu i-o poate lua nimeni. In clipul de mai jos este chiar meciul despre care am scris in articol.
In paginile de moda l-am intalnit pe amicul Robert Cazan, care a mai pozat pentru MH si cu alte ocazii.
In paginile de sex invatam ca limba poate avea si alte roluri decat in fonatie si digestie… de ce sa ne dam dupa deget… in viata trebuie sa stii si chestii d-astea.
Dar mai important decat atat este sa “Fii prietenul copilului tau!” – un articol de Irina Petrea, aka “Supernanny”. M-a interesat in mod particular sectiunea “2-4 ani”. Este un articol foarte bun si as vrea sa citesc mai des asa ceva in MH, pentru ca barbatul MH despre care tot cantam noi este procupat de aceste aspecte, atunci cand vine vremea lor (evident ca toti pustii de 17-18 ani au sarit peste aceste pagini si nici nu ii acuz… e firesc… ei au fost interesati de articolul de mai devreme si probabil ca si de articolele mele de fitness).
Sarim peste retete ca sunt la regim si nu vreau sa sufar si ajungem direct la articolul lui Doru Iftime “Cina cu Frankenstein”, despre alimente modificate genetic. Recomand a se pune accentul pe subcapitolul despre somatropina (GH), pentru ca va avea legatura cu un alt articol, mai spre final (tot cu niste Frankensteini, dar mai mioritici).
Eu va propun sa faceti muschi cu ajutorul unui sac (articolul este preluat din editia americana). De ce? pentru ca spre deosebire de fiare, sacul isi schimba forma si e mai greu de manipulat. Urmeaza un articol din zona mea, adica a alergarii – intervalele te ajuta sa iti maresti viteza. Ceea ce imi doresc si mie. In finalul zonei de fitness, un articol despre greseli la sala – niciodata nu e prea tarziu sa fie spuse aceste lucruri (si repetate).
“Tempereaza-ti temperamentul” este un articol foarte interesant despre nervozitatea asta isteroida care ne loveste pe toti la un moment dat. Cica se numeste “tulburare exploziva intermitenta”. Adica esti la volan, in trafic si pentru orice nimic injuri de toti sfintii, arati degete si iti vine sa te dai jos cu levierul. Ni se intampla celor mai multi dintre noi… Si apoi te intrebi – ce naiba a fost cu mine? Articol foarte bun.
Interesant si articolul despre accidente – pentru un ne-expert ca mine in ale masinilor, e bine sa mi se explice in limbaj simplu anumite chestiuni pe care ar trebui sa le stiu, dar n-am avut niciodata rabdare sa mi se insusesc singur.
In final, un cantaret ajuns la obezitate morbida (dupa ochiul meu…) face un “Pariu cu virsta” (articol nesemnat, cu care nu am nicio legatura… in caz ca se intreaba cineva). Ii doresc artistului sa ajunga din nou un om normal. Calea pe care a pornit este discutabila. Sport – da, ok. Regim – da, ok. Terapie antiaging cu GH (hormon de crestere) – hmmm… Un subiect sensibil. In toate tarile civilizate (amintesc doar SUA si Australia) administrarea de GH ca terapie antiaging este ilegala si interzisa prin lege. Ok, exista “black market” de unde poti cumpara orice, dar nu poti fi clinica medicala si sa faci terapie antiaging cu GH. Ete ca la noi se poate… Ba mai mult, toata media din Ro a muscat momeala si a prezentat fenomenul in cele mai pastelate culori. Si e doar 10000 de euro un tratament complet… Stallone a promovat aceasta terapie doar pentru ca a fost prins la vama in Australia cu fiole de GH si era sa faca si pirnaie. El cica e folosea pentru ca i-au fost prescrise de medic pentru nu stiu ce afectiune. LOL. Exista cateva indicatii medicale clare pentru administrare de GH, printre care si deficienta de Gh la adult, insa aceasta nu trebuie confundata cu reducerea fiziologica a nivelului de Gh odata cu inaintarea in varsta. De altfel, efectul de “intinerire” al hormonului de crestere este contestat de multi specialisti si studii, iar potentialul efectelor secundare il plaseaza in zona “jucariilor periculoase”, la care ar trebui sa aiba acces doar specialisti adevarati, nu oricine urmareste sa isi faca o mare afacere, bazata pe lipsa de informare a oamenilor.
Revenind la lucruri mai frumoase, te las sa citesti si ultima pagina din MH, ca sa stii care sunt “Cele 15 noi reguli ale verii”.
Men’s Health are un fan care nu se incadreaza in taget-ul clasic: Dora, 3 ani si 9 luni
Poza nu e “aranjata” – chiar am surprins-o cand studia cu interes pozele din revista
