Doua zile pana la semi DHL
Au mai ramas doar 2 zile pana la maratonul DHL (unde eu voi participa doar la semi).
Nu am emotii. Din pacate, DHL-ul nu reprezinta un obiectiv important pentru mine, nu pentru ca nu ar fi un concurs care merita atentie, ci pentru ca dupa Belgrad mi-am dat seama ca sunt intr-o cadere de forma si atunci am decis sa ma relaxez, iar DHL-ul sa fie doar un antrenament mai lung in vederea maratonului Berlin. Emotiile mele sunt legate mai mult de faptul ca in acest week-end vom avea prima intalnire oficiala a clubului de maraton si petrecerea de lansare. Clubul asta e “copilul meu”, pe care l-am “mosit” impreuna cu prietenii mei alergatori.
Acum se naste intrebarea fireasca – avem un club, cum procedam? 
Sunt sigur ca o sa facem lucruri frumoase impreuna. Deja am reusit, cu ajutorul firmei Intel sa producem niste brosuri de nutritie pentru maraton, care au fost distribuite de catre organizatorii DHL catre toti participantii. Mai mult decat atat, am facut si tricoul oficial al clubului. Mi-a fost extrem de greu sa gasesc niste tricouri bune de running, la preturi rezonabile. Pana la urma, dupa indelungi cautari, am descoperit un producator autohton care face niste tricouri foarte misto. Le-am branduit cu insemnele clubului si abia astept sa vad ce vor spune colegii de club.
Duminica am facut un antrenament senzational. Nu stiu exact de ce a fost atat de bine, mai ales ca eram dupa o saptamana in care deja alergasem 50 km (practic saptamana trecuta am alergat 6 zile din 7, ceea ce este un record pentru mine). Statea sa ploua si era mult mai racoare decat in zilele anterioare. Am alergat 10 km si am avut kilometri spre final pe care i-am alergat cu 4’36”. Nu-mi venea sa cred. In alte zile abia ma tirasc…
A fost o faza foarte tare. Eram pe kilometrul final si trageam cat de tare puteam. Eram congestionat la fatza si respiram rapid. Trec pe langa o baba (pardon, o batranica 
) si ce credeti – ma intreaba senina cat e ceasul… Mi-a venit sa rad, dar nu puteam… ce sa mai zic de raspuns la astfel de intrebari. Probabil ca si atunci cand alerg tare, tot nu dau impresia ca fac cine stie ce efort, din moment ce ma intreaba lumea cat e ceasul, de parca as fi la o plimbare de relaxare prin parc )
Nu stiu ce o sa fac sambata la semi. Sper sa fie bine si sa scot un timp rezonabil. Vor fi vreo 600 de oameni, dintre care vreo 40 la maraton, 80 la semi si restul la stafete. Cu asemenea participare incepem sa ne apropiem de normalitate (desi 40 de oameni la maraton… fatza de zeci de mii cati vin afara…).
Saptamana viitoare o sa povestesc pe larg aventurile de la Poiana Brasov! Pana atunci, va invit sa veniti pe forumul de maraton.
Am infrant
La meciul de aseara (Romania – Olanda) am infrant… ca sa folosesc o licenta provenita de la Academia Catavencu.
Nu sunt deloc fan al fotbalului – abia daca ma uit la meciurile astea foarte importante, totusi ma cuprinde si pe mine frenezia unui campionat, cand vad atata lume care se agita in jurul meu. Din pacate, dupa ce ne-am facut oarece sperante, iata ca Olanda ne-a dat doua palme scurte, trimitandu-ne acasa. Dar totusi e vorba de Olanda, nu Muntenegru sau Burkina Faso, asa ca poate ar trebui sa ne recunoastem pozitia in ierarhia europeana si mondiala a fotbalului si sa nu ne mai dam atat de rotunzi.
Despre nutritie si sport pe TVR2
Aseara am fost invitat la Ora de stiri, de pe TVR2. Am acceptat cu placere, pentru ca este una dintre cele mai bune emisiuni de stiri si in plus aveam ocazia sa o intalnesc pe Adriana Muraru, una dintre prezentatoarele mele preferate Imi place foarte mult vocea ei (… de fumatoare – de la ea stiu asta) si profesionalismul cu care prezinta stirile. De fapt si Adriana Muraru si Monica Ghiurco fac o treaba foarte buna acolo.
Cu mine despre ce ar fi putut sa vorbeasca… bineinteles despre nutritie (se pot vorbi multe alte lucruri cu mine, dar probabil ca nu la tv ). Alaturi de mine s-a aflat Alexandra Cosma, antrenoare la PowerPlate. Am fost intrebat cum se poate descurca omul “obisnuit” in noianul de carti, reviste, siteuri, sfaturi legate de nutritie si scadere in greutate. Raspuns simplu: alegand informatiile oferite de specialisti. Daca e necesar nutritionistul sau daca e posibil ca fiecare sa-si gaseasca propria solutie la problema lui? I-am spus ca nutritionistul este un profesionist care te ajuta sa gasesti o solutie optima fara sa bajbii, fara sa aplici metoda incercarilor si erorilor repetate, care este una dintre marile greseli pe care le face cel care vrea sa slabeasca (cei mai multi pacienti care mi-au trecut prin mana au un istoric de diete incercate si ratate, traduse printr-o fluctuatie a greutatii ce s-a soldat dupa fiecare esec cu tot mai multe kilograme in plus). Sigur, e posibil ca printr-o documentare corecta sa ajungi sa iti intocmesti un plan de nutritie si un program de antrenament cu care sa ai rezultate bune. Ba chiar mai mult, poti sa ai bafta sa iei dintr-o revista un regim oarecare si sa ti se potriveasca. Insa toate aceste metode sunt cam “dupa ureche” – e ca si cum ti-ai face singur casa (presupunand ca nu esti arhitect si/sau inginer constructor) – poate sa va darama pe tine sau poate vei descoperi mai tarziu niste probleme pe care nu le-ai intuit.
Oprescu primar
Poate credeti ca ma bucur ca a fost ales primar Sorin Oprescu… el medic, eu medic… sampania sa curga.
N-are nicio legatura. Nu ma asteptam sa ajunga nici macar cu un procent semnificativ in turul 1, cu atat mai putin primar. Ceea ce dovedeste cat de mult stiu eu din politica romaneasca. Fiindca abia acum incep sa intuiesc cate sfori si legaturi subterane exista in aceasta zona.
Nu sunt nici bucuros, nici nefericit. Sunt blazat. Nu trag speranta ca o sa fie mai bine sub mandatul lui Oprescu. Sa dea Dumnezeu sa ma insel si peste patru ani sa scriu aici ca am facut o mare greseala neacordandu-i “colegului” meu de breasla, increderea pe care ar fi meritat-o.
Uratenia Bucurestiului se ascunde sub multe forme. Am fost sa-mi depun dosarul pentru asigurarea medicala, ca asociat unic in firma mea (cu alte cuvinte sa imi platesc singur, nemaiavand contract de munca nicaieri). Cladirea CASMB era parca dintr-o scena din filmele lui Mungiu. O scara ingusta, vopsea veche pe pereti si o coada care incepea de la parter si se termina pe la etajul 2. Lume transpirata, asteptand. Nimeni care sa-ti dea o informatie despre ce acte ai nevoie (apropo, daca stie cineva, pliz help!). Nicio informatie, nicaieri. Total deprimant. Si, la naiba, e vorba de dat bani la stat!
Spre deosebire de asta, la casa de pensii a mers mult mai simplu si mai civilizat. Chiar am dat peste o functionara amabila, care nu m-a privit de parca o trezeam la 2 noaptea, ca sa imi faca o favoare personala… asa cum fac multi dintre prietenii nostri, functionarii de stat.
Sau poate ca sunt eu morocanos ca azi e luni si n-am niciun chef de nimic.
Ai nevoie de motive ca sa slabesti?
Pregatisem acest text pentru un articol MH, dar cum nu a mai avut loc, il postez aici.
Motivul principal pentru catre trebuie să scazi în greutate este sănătatea, nu aspectul fizic.
• În SUA, aproape 112.000 de decese pe an pot fi atribuite obezităţii.
• Riscul de deces creşte proporţional cu creşterea în greutate.
• Chiar şi un exces moderat (5-10 kg pentru o persoană de înălţime medie) creşte seminificativ riscul de deces, în special în rândul populaţiei adulte cu vârste cuprinse între 30 şi 64.
• Persoanele obeze (definite ca având un indicele de masă corporală mai mare de 30) prezintă un risc mai ridicat de deces, indiferent de cauză, în comparaţie cu oamenii cu o greutate normală.
Obezitatea este recunoscută ca fiind un important factor de risc pentru bolile cardiace coronariene (cea mai gravă fiind infarctul de miocard).
• Incidenţa bolii este mai mare la persoanele obeze sau supraponderale (IMC mai mare de 25).
• Hipertensiunea arterială este mai frecventă la adulţii obezi decât la cei cu o greutate normală.
• Obezitatea este asociată cu creşterea trigliceridelor (grăsimile din sânge) şi scăderea HDL colesterolului (colesterol “bun”).
• Chiar şi atunci când nu există factori de risc asociaţi, obezitatea în sine creşte riscul bolilor cardiovasculare.
Consecinţele excesului ponderal sunt grave şi în privinţa altor probleme de sănătate.
• Un exces de 5 până la 10 kg dublează riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 faţă de persoanele normoponderale.
• Peste 80% dintre persoanele cu diabet zaharat tip 2 sunt supraponderale sau obeze.
• Obezitatea este asociată cu un risc crescut pentru anumite tipuri de cancer inclusiv endometrial (cancerul mucoasei uterului), de colon, al vezicii urinare, al prostatei, renal şi postmenopauză, cancer de sân.
• Femeile care câştigă mai mult de 10 kg între 18 şi 45 ani îşi dublează riscul de a dezvolta cancer de sân postmenopauză, comparativ cu femeile a căror greutate rămâne stabilă.
• Apneea de somn (respiraţie întreruptă în timp ce dormi) este mai frecventă la persoanele obeze.
• Obezitatea este asociată cu o prevalenţă mai mare a astmului.
• Pentru fiecare kilogram în plus, riscul de a dezvolta artrita creşte cu 9 până la 13 procente.
• Simptomele de artrită se pot ameliora odată cu pierderea în greutate.
Almanahul SF 2008
La Bookfest am gasit Almanahul SF pe 2008, publicat de Helion din Timisoara, editura care scoate si revistele Helion… care din pacate nu se gasesc nicaieri in Bucuresti.
Pentru mine, almanahul SF este un fel de traditie, pentru ca il cumpar de ani de zile (desi o perioada nu a aparut, sau nu l-am gasit eu). Pe cel din 2008 abia am inceput sa il citesc, asa ca inca nu pot sa emit o parere despre continut. Aspectul nu e prea grozav… hartie cam proasta, tiparitura care lasa de dorit. Totusi e bine ca exista. La cat e de sustinut SF-ul in tara noastra, imi dau seama ca cei care publica sf fac eforturi destul de mari, asa ca nu vreau sa ii critic (prea tare).
Helionul publica in principal proza romaneasca – pe de-o parte e foarte bine pentru ca sunt incurajati autorii nostri, pe de alta parte e o masura cam necomerciala, pentru ca multe dintre productiile autohtone sunt destul de slabe. Adica termini de citit o nuvela si iti pare rau ca ai pierdut timp cu ea, pentru ca ideea este “subtzire”, iar scriitura stangace. Pe de alta parte, Magazinul SciFi merge pe o formula de succes, publicand nuvele straine care au fost premiate si care, in mare majoritate, sunt foarte bune.
Cred ca pe viitor se va ajunge la un mix intre cele doua stiluri, ceea ce va creste nivelul sf-ului romanesc.
Semi DHL peste o saptamana
A mai ramas doar o saptamana pana la Maratonul DHL, care v-a avea loc la Poiana Brasov pe 21 iunie.
M-am inscris doar la semimaraton, desi m-ar fi tentat tot maratonul. Totusi, corpul meu mi-a transmis clar sa o las mai moale, asa ca a trebuit sa il ascult. Dupa Belgrad m-am simtit realmente obosit si asta s-a vazut, printre altele, si la felul cum s-au desfasurat antrenamentele in aceste doua luni care au trecut. O buna perioada abia am tras de mine sa ma antrenez. Nu mai aveam nici chef si nu imi iesea nimic. Au fost antrenamente in care am alergat cu 6 pe mie si m-am simtit complet demoralizat. Partea buna e ca am inceput sa imi revin. Inca nu am “prospetimea” antrenamentelor pe care le faceam inainte de Barcelona, insa sunt sigur ca o sa fie mult mai bine.
Anul acesta, obiectivul principal este Maratonul Berlin in septembrie, unde sper sa ma apropii cat mai mult de 3:30 si chiar sa cobor sub acest prag psihologic. Sper.
Am reusit sa slabesc 3 kg in ultima luna si vreau sa mai dau jos inca 4-5 kg, insa e foarte greu. Antrenamentele de maraton nu sunt o metoda prea buna de slabire. Alergarea pur si simplu, da. Insa ca sa tragi pentru 42,2, ai nevoie de energie, altfel faci niste antrenamente proaste si nu ai cum sa iti ameliorezi timpii.
In ultima vreme nu am mai facut niciun antrenament de viteza. Abia am reusit sa fac tempo. A mai venit si caldura asta, care ma incetineste ingrozitor. Cred ca in curand o sa fiu nevoit sa ies la antrenament inainte de a o duce pe Dora la gradinita, ceea ce complica situatia.
Una peste alta, la DHL ma duc pentru atmosfera si ca sa ma vad cu prietenii. Probabil ca voi scoate un timp rezonabil, dar nu pentru ca as fi crescut valoric, ci pentru ca traseul de la semi este in coborare. Adica, nu stiu exact… Pana acum n-am avut parte decat de maratoane in urcare.
Da jos burta 2008 – la final – rezultate excelente!
Nu o sa va spun cine a castigat, pana nu apare oficial in revista (la sfarsitul lunii).
Am avut o grupa excelenta anul acesta si rezultatele s-au vazut – cinci dintre baieti au scapat de peste 10 kg fiecare, cu un record de 12,9 kg si un loc doi de 11,9 kg (omul a sarit de la obezitate la normalitate). In total, au dat jos 73 kg, adica din opt oameni au devenit 9 )
Dupa ce o sa apara MH-ul de iulie, o sa va povestesc pe larg ce s-a intamplat la aceasta editie.
Felicitari baieti!
Ciocolata – inger sau demon?
Nu cred ca am auzit pe cineva caruia sa NU ii placa ciocolata. Ok, e posibil sa ai alte preferinte in materie de dulce, insa chiar nu cred ca exista om care sa spuna “imi displace ciocolata”. Foarte multi oameni (cel putin printre cunoscutii mei), pun pe locul 1 ciocolata in topul preferintelor de dulce. Acelasi lucru pot sa spun si eu.
Nu o sa fac aici apologia consumarii ciocolatei, pentru ca spre deosebire de multe alte alimente, de ea ne putem dispensa, fara ca organismul sa sufere in vreun fel.
Spuneam in alt post ca la Bookfest 2008 am prezentat o carte despre ciocolata si as vrea sa va impartasesc cateva idei pe care le-am citit in aceasta carte. Ar fi bine ca o ciocolata pe zi sa ne scape de doctorii… (sau de doctori, asa cum sugereaza titlul original in engleza )
De fapt, nu ciocolata – produsul final care contine si lapte, zahar, uleiuri vegetale (adesea hidrogenate), conservanti, arome si altele, ci CACAUA (am intalnit cuvantul scris si “cacaoa”, insa in care este folosit in prima forma) este cea care are o serie de proprietati aparte, cu potential benefic pentru organism. Boabele de cacao cresc in arborele de cacao prin zona tropicala si sunt folosite de foarte mult timp – de pe vremea aztecilor. In Europa au ajuns abia prin secolul 15. Aceste boabe se culeg manual, se lasa la fermentat, se usuca, se prajesc, se piseaza, se preseaza… in cele din urma se separa untul de cacao si cacaua in sine. Ciocolata se obtine reamestecandu-se ingredientele si adaugandu-se zahar si lapte, apoi se incalzeste la o anumita temperatura, se amesteca lent, se trece prin prese si in final se ajunge la bunatatea care se topeste in gura. Apropo de asta, ciocolata se mananca la temperatura camerei si se savureaza – tii bucatzica in gura, apoi musti, mesteci de cateva ori, lasi ciocolata sa stea cateva clipe pe limba si cerul gurii si abia apoi inghiti lent
De ne place atat de mult? Nu numai pentru gust, ci si pentru ca in cacao se gasesc mici cantitati de feniletilenamina – o substanta endorfin-like (acele substante care dau senzatia de “bine”).
Cofeina? Prea putina ca sa puna probleme – 38 mg in 50 g de ciocolata amaruie (o ceasca de cafea are in jur de 90 mg). Evident, daca mananci 200 g de ciocolata de-odata, s-ar putea sa te simti “stimulat”.
De ce e considerata “aliment sanatos”?
Autorii cartii despre care povestim vin cu urmatoarele argumente:
- prezenta unor cantitati importante de minerale: magneziu, cupru, potasiu, calciu
- antioxidanti – considerabil mai mult decat in alte alimente renumite pentru proprietatile lor protectoare – 200 mg polifenoli in 40 g ciocolata cu lapte. Exista niste studii care arata ca substantele polifenolice blocheaza oxidarea LDL (colesterolul “rau”) si de aici rol de protectie impotriva tuturor bolilor ce apar ca urmare a ateromatozei (IMA, AVC).
- posibila capacitate anticancerigena, prin przenta unor antioxidanti cum este epicatechina.
Ne ingrasam de la ciocolata?
O intrebare care pe mine ma oboseste. “Ma ingras de la…”. Nu te ingrasi “de la”, ci contextul general conteaza – mostenire genetica, nivel de activitate fizica, patologie asociata si bineinteles alimentatia, in totalitatea ei. Normal ca daca mananci cat ar fi normal si mai adaugi o ciocolata, in timp o sa te ingrasi, dar nu neaparat de la acea ciocolata.
50 g ciocolata – aproximativ 260 kcal. Mult? Putin? Depinde exact de ceea ce am spus inainte.
De ce ar trebui sa alegem ciocolata in locul altui desert? Presupunand ca nu putem trai fara desert… si cred ca o sa fiti de acord ca viata e mai trista fara ceva dulce, din cand in cand, atunci e mai bine sa alegem o bucatzica de ciocoalata si nu o prajitura. E vorba de compozitia ciocolatei. Desi la gramaj, aceeasi cantitate de ciocolata are aceeasi valoare calorica (sau apropiata) ca si multe dintre prajituri (fursecuri, briose, gogosi), diferenta dintre acestea este data de raportul dintre carbohidrati si grasimi. In timp ce prajiturile sunt in cea mai mare parte compuse din carbohidrati (dintre care multi simpli), ciocolata are o cantitate mult mai mare de grasimi (cam 30%). Mai important decat atat, grasimile din untul de cacao sunt in principal alcatuite din acizi grasi – palmitic, stearic si oleic, in proportii aproape egale. Toti cei trei acizi grasi sunt foarte importanti pentru sanatate (s-a dovedit ca un consum adecvat are potential protector antitumoral). Din pacate, nu toata ciocolata este “adevarata”, in sensul ca multi producatori adauga alte uleiuri vegetale, pe care le hidrogeneaza pentru ca produsul sa reziste mai mult. Vorbim de grasimile “trans”, care ar trebui evitate atunci cand stim ca exista intr-un anumit produs (in multe situatii sunt “ascunse”… si ca sa o spunem pe a dreapta, putini oameni stau sa studieze etichetele).
Revenind la comparatia ciocolata/prajitura, faptul ca ciocolata are un continut mai mare de grasime si mai putini carbohidrati ii confera un indice glicemic mai redus, ceea ce se va traduce printr-un raspuns insulinic mai “temperat” – asadar, ciocolata e un dulce mai acceptabil decat multe altele.
Intr-o cura de slabire e loc si pentru ciocolata? In prima etapa, nu. Chiar daca o putem integra caloric, parerea mea este ca e bine sa o lasam pe mai tarziu. De ce? Pentru ca ne poate distrage de la drumul pe care am pornit. Pofta de dulce, de care se plang multi dintre pacientii mei este “a big pain in the ass”, ca sa ma exprim academic Aceasta pofta greu de stapanit (stiu si din proprie experienta) poate fi tinuta in frau printr-o dieta bine condusa, insa nu e cazul ca in prima etapa a scaderii in greutate sa “zgandarim” niste amintiri inca destul de proaspete. Spre final, adica atunci cand cea mai mare parte din surplus a fost eliminat, ciocolata ar putea fi reintrodusa, insa cu masura.
In cazul in care v-am facut pofta de ciocolata, sa-mi spuneti si mie ce fel mancati de obicei. 
Serbare la gradinita
Am avut mare serbare la gradinita la Dora, cu ocazia Zilei Copilului (care a trecut de vreo 2 saptamani, dar nu mai conteaza). I-am facut rost de costum popular, asa cum ni se trasase indicatie si am mers cu nerabdare sa ne vedem odrasla in “show”. Prima parte a fost ok – o sceneta despre un ied si un lup, ceva foarte amuzant prin prisma faptului ca eu unul nu am inteles mai nimic din ceea ce spuneau copiii, insa erau foarte dragutzi (toti de la grupa mica). Dora nu prea parea convinsa de rolul ei, insa s-a conformat si a spus ce era de spus.
In partea a doua trebuiau sa ne demonstreze cat de multe au invatat ei la engleza si germana. Pentru Dora, filmul s-a rupt in momentul cand a inceput sa i se faca foame si n-a mai vrut sa participe la serbare. Pur si simplu Partea proasta a fost ca i s-a pus pata pe o fetitza carei ii imprumutase una din bentitzele ei. Habar nu aveti cat de importanta este problema bentitzelor la varsta de 3 ani si jumatate. Asa ca, in mijlocul spectacolului, cand toti copiii cantau ceva cu “point to the ceiling, point to the floor”, Dora mea s-a repezit la colega ei s-ai smulga bentitza. Colega a inceput sa urle. Mi se pare corect. Dora tragea de bentitza. Mamele celor 2 plus educatoarele s-au repezit sa le desparta. In acest timp, eu zambeam calm. Si mai faceam cate o poza. Am un copil plin de personalitate
