Doua fete ambitioase cauta sponsorizare
Corina si Andreea sunt 2 sportive pasionate de munte, care si-au propus sa participe la o aventura numita GORE-TEX TRANSALPIN RUN.
Costurile unei astfel de expeditii sunt mari, iar ele nu au reusit sa stranga toata suma. As fi bucuros sa aflu ca cineva le poate sustine, citind aceste randuri.
Mai multe detalii aici – http://www.maraton.info.ro/html/gore_tex.html
Statistici la jumatate de drum
Am ajuns la jumatatea anului, asa ca trag linie si zic:
- 937 km alergati
- 93 de zile din 182 am iesit la alergat (plus cateva de sala, dar nu le mai pun la socoteala)
- 2 maratoane si 1 semimaraton (plus 2 crosuri)
E bine!
Back to gym
Azi am mers la sala – o schimbare de registru pe care nu as fi facut-o daca nu erau temperaturile astea infernale, care pur si simplu ma omoara. Imi vine foarte greu sa ma antrenez afara si dupa doua ture de IOR imi vine sa ma arunc in lac. Ma opreste faptul ca e deosebit de imputzit. Suport foarte greu caldura si imi afecteaza antrenamentele mai rau decat ma asteptam (parca anul trecut suportam mai usor).
Asa ca am luat decizia brusca sa ma duc la sala, unde n-am mai fost de cateva luni. Stiu, cross-training-ul este important, dar cand pregatesc cate un concurs parca nu imi vine sa fac altceva decat sa alerg (si asa am senzatia ca nu alerg suficient). Azi dimineata cand ma pregateam sa plec spre sala am constatat ca imi este dor de “fiare”, de atmosfera de acolo, de senzatia din muschi. Ajungand acolo, am facut alta constatare – s-a dus naibii forta mea, cata o fi fost. Sigur, acum nu prea ma mai intereseaza asta, totusi m-a cam suparat faptul ca dupa 2 circuite de forta tremuram din toate madularele. Si sa nu mai povestesc cu ce greutati penibile am lucrat… haha…
Totusi, dupa antrenament am avut din nou acea senzatie excelenta pe care ti-o da antrenamentul de forta. Si pe care nu o ai dupa un antrenament de alergare. Doua genuri diferite de efort, care acceseaza in mod diferit resursele fizice si psihice ale corpului. Normal ca o sa raman in continuare pe alergare, insa din cand in cand o sa imi mai fac cadou cate un antrenament de forta.
Gandurile morbide stimuleaza apetitul
E o vorba – “mananci de parca n-ai mai apuca ziua de maine”.
Americanii (cine altii…? ca doar astia studiaza tot pe la universitatile lor) au facut un studiu (publicat in Journal of Consumer Research) si au constatat ca oamenii care se gandesc la propria moarte au tendinta sa consume mai multa hrana decat cei care nu sunt preocupati de finalul inevitabil. De asemenea, au gasit o legatura intre vizionarea la tv a stirilor despre crime si atrocitati si mancatul in exces.
Autorii afirma ca oamenii preocupati de propriul sfarsit, mananca mai mult – atat hrana sanatoasa, cat si nesanatoasa. Ei pun acest fenomen in legatura cu stima de sine: atunci cand oamenii incep sa se gandeasca la propria moarte (dar, asa, la modul serios) incep sa fie preocupati de felul cum si-au petrecut viata, daca au lasat ceva de valoare in urma etc. Aceste ganduri destul de tulburatoare, trebuie sa recunoastem, trezesc in fiecare constiinta de sine… si din pacate, sunt putini cei care pot sa spuna cu mana pe inima ca au trecut curati si nevinovati prin viata, ca au facut numai lucruri bune, ca au facut tot ce se putea ca sa ii ajute pe ceilalti (macar pe cei apropiati – copii, parinti etc), ca au lasat ceva de valoare in urma, ca nu vor fi uitati de parca nu ar fi existat niciodata… in fine, ganduri care produc disconfort psihic. Si care este cel mai la indemana remediu pentru a atenua senzatia de disconfort?
Mancarea.
Bingo! Mancarea in cantitati mari, orice si oricat, doar sa uitam ca suntem muritori si ca la un moment dat va trebui sa dam socoteala in fata lui Dumnezeu, asa cum spune si Johnny Cash in acest cantec.
Pe de alta parte, conform studiului, stirile de la ora 5 te pot transforma intr-o masina de mancat, mai ales daca stima ta de sine este mica si pricajita. Iar stima de sine a romanilor cam asa este (nu e verdictul meu, ci al unor oameni de specialitate care au studiat acest lucru). Eu unul nu ma mai uit de mult la buletinele de stiri cu babe violate, prunci omorati de mamele lor, copii tinuti in custi, crime de tot soiul, accidente rutiere si maicute exorcizate si crucificate. Astept cu nerabdare sa se aprobe legea stirilor pozitive, despre care se discuta astazi la Radio Guerilla, care a fost initiata (printre altii si) de catre Liviu Mihaiu, insa pe care CNA-ul a respins-o, cu toate ca Senatul a aprobat-o.
Ca sa trag o concluzie: gandirea pozitiva nu e doar o vorba mare; e un lucru observat pe multi pacienti – cei optimisti si increzatori au mult mai multe sanse sa slabeasca.
Imaginea propriului corp – dileme
Felul cum percepem propriul corp – imaginea de sine, in limbajul psihologilor – poate sa transforme viata unei persoane intr-un adevarat cosmar. Nu de putine ori am avut pacienti chinuiti de cateva kilograme in plus (chiar daca greutatea lor se incadra in limitele normalitatii acceptate din punct de vedere medical) sau de cate un colacel de grasime, pe care multi altii nici nu l-ar baga in seama. Am putea fi tentati sa credem ca sunt simple mofturi sau fandoseli de domnisoara care se plictiseste, insa am constatat ca problema este reala si cu implicatii profunde in viata psihica si sociala a acelor persoane, asa ca le-am oferit sprijin, incercand totusi sa ii aduc cu picioarele pe pamant.
Foarte interesant este faptul ca multi pacienti obezi, chiar in forme grave, nu prezinta aceste probleme legate de perceptia corpului. Exista un soi de indiferenta si ajung la tratament in special pentru ca nu mai suporta sa care atatea kilograme, sa gifiie pe scari si sa aiba dureri de genunchi. Acesti oameni par resemnati din punct de vedere estetic si oarecum impacati cu soarta lor de oameni mult diferiti de ceea ce social este acceptat ca model corporal. Problemele acute apar in special la cei care nu ar trebui sa isi faca (mari) probleme.
Am avut surpriza sa constat ca observatia mea este reala, citind un studiu realizat de German Health Interview and Examination Survey for Children and Adolescents (publicat in Dtsch Arztebl Int 2008; 105(23): 406–12). Ei au constatat ca o mare parte dintre adolescentii normoponderali se considera de fapt supraponderali si din acest motiv sunt nefericiti – 55% dintre fete si 32% dintre baieti.
Pe de alta parte, 40% dintre adolescentii cu adevarat supraponderali sau obezi considera ca au o greutate normala. Acestia nu se simt frustrati de excesul ponderal, chiar daca el exista, ceea ce aparent ar putea fi ok, insa neavand constienta problemelor, nici nu considera ca ar trebui sa ia masuri.
In fond, ambele categorii sufera de o alterare a perceptiei propriului corp. Primii sunt victimile timpurilor pe care le traim, in care ni se impun niste modele nerealiste. Cei din a doua categorie, probabil ca sunt victimile ignorantei sau nepasarii.
Sunt curios, daca ai fi nevoit sa alegi intre cele doua categorii, unde ai merge:
1. in categoria celor cu probleme reale cu greutatea, dar fara sa fie constienti de acestea (sau nu le pasa)?
2. in categoria celor care nu au probleme reale cu greutatea, insa sunt torturati de gandul ca de fapt au prea multe kilograme?
McDiet
Citeam pe net despre un american devenit celebru pentru ca a slabit vreo 40 de kilograme consumand numai mancare de la McDonald’s… un fel de experiment pe dos fatza de cel din filmul SuperSize Me, in care un alt american nebun si-a propus sa manance timp de o luna numai la McD si sa vada ce se intampla. In mod evident, s-a ingrasat cateva kilograme, analizele lui au luat-o razna si cred ca s-a saturat pe viata de hamburgeri si cartofi prajiti.
In cazul lui Chris Coleson de 42 de ani, “regimul McD” a functionat… asa cum functioneaza orice regim extrem hipocaloric – dai jos kilograme. Chiar multe.
Acum sa nu dati buzna in McDonald’s, pentru ca nu asta e solutia. Americanul respectiv si-a alcatuit el un meniu format din salata, un hamburger si alte cateva chestii, care impreuna adunau vreo 1200-1400 kcal. La dimensiunile lui (140 kg), reducerea era foarte drastica, asa ca a slabit fara drept de apel. Interesant este ce va face in continuare, ca doar nu o sa manance toata viata de la McD.
Realitatea este ca cele mai multe fast-food-uri in genul McD vand 90% preparate cu concentratie calorica mare. Printre acestea mai dai si peste o salata, un fruct… Trebuie insa sa ai o vointa foarte puternica incat sa rezisti tentatiilor, ofertelor, mirosului etc. Asa ca, cea mai buna atitudine este sa le ocoliti cu grija, mai ales atunci cand va este foarte foame si capacitatea de a discerne este intunecata de instinctul primar de hranire.
RO CLUB MARATON a fost inaugurat!
21 iunie 2008 – o zi istorica!
La Poiana Brasov, cu ocazia Maratonului DHL clubul nostru de alergare a fost inaugurat in mod oficial si udat cu sampanie ca sa creasca mare si voinic (mai bine zis, rapid si rezistent, ca doar suntem alergatori).
Suntem 14 membri fondatori, la care deja s-au mai adaugat cel putin 10 alti membri. Curand vom incepe sa facem inscrierile oficiale si sa ne anuntam intentiile de viitor.
Ma bucur din suflet ca toata zbaterea mea s-a concretizat in ceva frumos. Suntem la inceput, facem pionierat in Ro intr-un domeniu inca prea putin popular, insa cu mari perspective de viitor (toti cei sceptici, va invit sa aruncati o privire peste hotare… nu zic New York, Paris sau Berlin, ci macar Budapesta, Varsovia, Ljublijana, Istanbul…).
Multumesc pentru sprijin si implicare prietenilor mei – Cosmin, Adina, Liviu, Victor, Fane, Danut, Marian, Alex, Mariana, Dan, Mihai, Marian, Viorel, Sandor, Cornelia, Silvia (in ordine aleatorie si sper ca n-am uitat pe nimeni).
Tribut Johnny Cash
Gabi mi-a dat ideea si mi-a furnizat materialul pentru acest post, care cred ca va merge direct la sufletul oricui a ascultat Johnny Cash.
God’s Gonna Cut You Down, se mai numeste Run On si este un cantec traditional popular, pe care Johnny Cash l-a interpretat in stilul sau inconfundabil.
Excelent este si videoclipul in care apar Iggy Pop,Kanye West, Chris Martin, Kris Kristofferson, Patti Smith, Terrence Howard, Flea, Q-Tip, Adam Levine, Chris Rock, Justin Timberlake, Kate Moss, Sir Peter Blake, Sheryl Crow, Dennis Hopper, Woody Harrelson, Amy Lee, Tommy Lee, the Dixie Chicks, Mick Jones, Sharon Stone, Bono, Shelby Lynne, Anthony Kiedis, Travis Barker, Lisa Marie Presley, Kid Rock, Jay-Z, Keith Richards, Billy Gibbons, Corinne Bailey Rae, Johnny Depp, Graham Nash, Brian Wilson, Rick Rubin, Whoopi Goldberg and Owen Wilson – a luat 2008 Grammy Award for Best Short Form Music Video.
Interesant de ascultat si varianta lui Moby, aparuta pe albumul Play (de urmarit povestea ce se desfasoara in spatele melodiei).
Rautati de la bunica
Pentru ca tot am vorbit de Conventia Carpatica, ar trebui spus ca “dineul” de la revedere a fost organizat in stil traditional romanesc, respectiv cu tuica si vin bun (plus niste sucuri de fructe de padure facute chiar din fructe, nu rahaturi sintetice).
Pe aceste platouri minunate, numai bune pentru cineva aflat la cura de slabire, salasuiau tot felul de branzeturi si salamuri de la mamica lor, paine cu gust de paine si niste peste afumat.
Copii, voi sa nu faceti asta acasa!
Carpatii sunt in siguranta
Astazi a fost semnata Conventia privind dezvoltarea durabila a Carpatilor.
Poate se intreaba cineva de ce scriu despre asa ceva pe un blog dedicat in principal nutritiei, alergarii si stilului de viata sanatos… Si mai ales, de unde stiu vorbe d-astea grele, precum “dezvoltare durabila”… 
)
Ei bine, cand esti casatorit cu un ecolog care se ocupa cu organizarea unor astfel de evenimente, mai ramai si cu cate o chestie d-asta prin neuroni. In principiu este vorba de conservarea naturii carpatice, ca sa se bucure de ea si copiii romani, unguri, cehi, sarbi si ucrainieni (adica toate tarile care impart frateste muntii Carpati).
Dupa zile cu foarte mult stres pentru Carmen, pentru ca trebuie spus ca e o mare responsabilitate sa organizezi o asemenea conferinta, in sfarsit s-a terminat totul cu bine. Toti delegatii au zis “da”, s-au pupat, s-au pozat si au purces la un mic party oferit de Ro.
Acestia sunt “Junii” din Brasov, o grupare traditionala (nu stiu cum s-ai zic… grupare nu suna prea grozav)… un fel de club exclusiv masculin, care fac niste chestii de niste sarbatori… n-am inteles mare lucru… si arunca cu un buzdugan. Imi recunosc ignoranta, dar nu stiam ca exista si sunt la doar 100 km de noi.
Punctul forte al spectacolului a fost o formatie de dansuri populare alcatuita din unguri din Ro, care au dansat si au cantat senzational. Aveau atata chef de dans si erau atat de veseli si destinsi, incat era o incantare sa ii privesti.
