E o vorba – “mananci de parca n-ai mai apuca ziua de maine”.

Americanii (cine altii…? ca doar astia studiaza tot pe la universitatile lor) au facut un studiu (publicat in Journal of Consumer Research) si au constatat ca oamenii care se gandesc la propria moarte au tendinta sa consume mai multa hrana decat cei care nu sunt preocupati de finalul inevitabil. De asemenea, au gasit o legatura intre vizionarea la tv a stirilor despre crime si atrocitati si mancatul in exces.

Autorii afirma ca oamenii preocupati de propriul sfarsit, mananca mai mult – atat hrana sanatoasa, cat si nesanatoasa. Ei pun acest fenomen in legatura cu stima de sine: atunci cand oamenii incep sa se gandeasca la propria moarte (dar, asa, la modul serios) incep sa fie preocupati de felul cum si-au petrecut viata, daca au lasat ceva de valoare in urma etc. Aceste ganduri destul de tulburatoare, trebuie sa recunoastem, trezesc in fiecare constiinta de sine… si din pacate, sunt putini cei care pot sa spuna cu mana pe inima ca au trecut curati si nevinovati prin viata, ca au facut numai lucruri bune, ca au facut tot ce se putea ca sa ii ajute pe ceilalti (macar pe cei apropiati – copii, parinti etc), ca au lasat ceva de valoare in urma, ca nu vor fi uitati de parca nu ar fi existat niciodata… in fine, ganduri care produc disconfort psihic. Si care este cel mai la indemana remediu pentru a atenua senzatia de disconfort?

Mancarea.

Bingo! Mancarea in cantitati mari, orice si oricat, doar sa uitam ca suntem muritori si ca la un moment dat va trebui sa dam socoteala in fata lui Dumnezeu, asa cum spune si Johnny Cash in acest cantec.

Pe de alta parte, conform studiului, stirile de la ora 5 te pot transforma intr-o masina de mancat, mai ales daca stima ta de sine este mica si pricajita. Iar stima de sine a romanilor cam asa este (nu e verdictul meu, ci al unor oameni de specialitate care au studiat acest lucru). Eu unul nu ma mai uit de mult la buletinele de stiri cu babe violate, prunci omorati de mamele lor, copii tinuti in custi, crime de tot soiul, accidente rutiere si maicute exorcizate si crucificate. Astept cu nerabdare sa se aprobe legea stirilor pozitive, despre care se discuta astazi la Radio Guerilla, care a fost initiata (printre altii si) de catre Liviu Mihaiu, insa pe care CNA-ul a respins-o, cu toate ca Senatul a aprobat-o.

Ca sa trag o concluzie: gandirea pozitiva nu e doar o vorba mare; e un lucru observat pe multi pacienti – cei optimisti si increzatori au mult mai multe sanse sa slabeasca.

Felul cum percepem propriul corp – imaginea de sine, in limbajul psihologilor – poate sa transforme viata unei persoane intr-un adevarat cosmar. Nu de putine ori am avut pacienti chinuiti de cateva kilograme in plus (chiar daca greutatea lor se incadra in limitele normalitatii acceptate din punct de vedere medical) sau de cate un colacel de grasime, pe care multi altii nici nu l-ar baga in seama. Am putea fi tentati sa credem ca sunt simple mofturi sau fandoseli de domnisoara care se plictiseste, insa am constatat ca problema este reala si cu implicatii profunde in viata psihica si sociala a acelor persoane, asa ca le-am oferit sprijin, incercand totusi sa ii aduc cu picioarele pe pamant.

Foarte interesant este faptul ca multi pacienti obezi, chiar in forme grave, nu prezinta aceste probleme legate de perceptia corpului. Exista un soi de indiferenta si ajung la tratament in special pentru ca nu mai suporta sa care atatea kilograme, sa gifiie pe scari si sa aiba dureri de genunchi. Acesti oameni par resemnati din punct de vedere estetic si oarecum impacati cu soarta lor de oameni mult diferiti de ceea ce social este acceptat ca model corporal. Problemele acute apar in special la cei care nu ar trebui sa isi faca (mari) probleme.

Am avut surpriza sa constat ca observatia mea este reala, citind un studiu realizat de German Health Interview and Examination Survey for Children and Adolescents (publicat in Dtsch Arztebl Int 2008; 105(23): 406–12). Ei au constatat ca o mare parte dintre adolescentii normoponderali se considera de fapt supraponderali si din acest motiv sunt nefericiti – 55% dintre fete si 32% dintre baieti.

Pe de alta parte, 40% dintre adolescentii cu adevarat supraponderali sau obezi considera ca au o greutate normala. Acestia nu se simt frustrati de excesul ponderal, chiar daca el exista, ceea ce aparent ar putea fi ok, insa neavand constienta problemelor, nici nu considera ca ar trebui sa ia masuri.

In fond, ambele categorii sufera de o alterare a perceptiei propriului corp. Primii sunt victimile timpurilor pe care le traim, in care ni se impun niste modele nerealiste. Cei din a doua categorie, probabil ca sunt victimile ignorantei sau nepasarii.

Sunt curios, daca ai fi nevoit sa alegi intre cele doua categorii, unde ai merge:

1. in categoria celor cu probleme reale cu greutatea, dar fara sa fie constienti de acestea (sau nu le pasa)?

2. in categoria celor care nu au probleme reale cu greutatea, insa sunt torturati de gandul ca de fapt au prea multe kilograme?

Citeam pe net despre un american devenit celebru pentru ca a slabit vreo 40 de kilograme consumand numai mancare de la McDonald’s… un fel de experiment pe dos fatza de cel din filmul SuperSize Me, in care un alt american nebun si-a propus sa manance timp de o luna numai la McD si sa vada ce se intampla. In mod evident, s-a ingrasat cateva kilograme, analizele lui au luat-o razna si cred ca s-a saturat pe viata de hamburgeri si cartofi prajiti.

In cazul lui Chris Coleson de 42 de ani, “regimul McD” a functionat… asa cum functioneaza orice regim extrem hipocaloric – dai jos kilograme. Chiar multe.

Acum sa nu dati buzna in McDonald’s, pentru ca nu asta e solutia. Americanul respectiv si-a alcatuit el un meniu format din salata, un hamburger si alte cateva chestii, care impreuna adunau vreo 1200-1400 kcal. La dimensiunile lui (140 kg), reducerea era foarte drastica, asa ca a slabit fara drept de apel. Interesant este ce va face in continuare, ca doar nu o sa manance toata viata de la McD.

Realitatea este ca cele mai multe fast-food-uri in genul McD vand 90% preparate cu concentratie calorica mare. Printre acestea mai dai si peste o salata, un fruct… Trebuie insa sa ai o vointa foarte puternica incat sa rezisti tentatiilor, ofertelor, mirosului etc. Asa ca, cea mai buna atitudine este sa le ocoliti cu grija, mai ales atunci cand va este foarte foame si capacitatea de a discerne este intunecata de instinctul primar de hranire.

Aseara am fost invitat la Ora de stiri, de pe TVR2. Am acceptat cu placere, pentru ca este una dintre cele mai bune emisiuni de stiri si in plus aveam ocazia sa o intalnesc pe Adriana Muraru, una dintre prezentatoarele mele preferate Imi place foarte mult vocea ei (… de fumatoare – de la ea stiu asta) si profesionalismul cu care prezinta stirile. De fapt si Adriana Muraru si Monica Ghiurco fac o treaba foarte buna acolo.

Cu mine despre ce ar fi putut sa vorbeasca… bineinteles despre nutritie (se pot vorbi multe alte lucruri cu mine, dar probabil ca nu la tv ). Alaturi de mine s-a aflat Alexandra Cosma, antrenoare la PowerPlate. Am fost intrebat cum se poate descurca omul “obisnuit” in noianul de carti, reviste, siteuri, sfaturi legate de nutritie si scadere in greutate. Raspuns simplu: alegand informatiile oferite de specialisti. Daca e necesar nutritionistul sau daca e posibil ca fiecare sa-si gaseasca propria solutie la problema lui? I-am spus ca nutritionistul este un profesionist care te ajuta sa gasesti o solutie optima fara sa bajbii, fara sa aplici metoda incercarilor si erorilor repetate, care este una dintre marile greseli pe care le face cel care vrea sa slabeasca (cei mai multi pacienti care mi-au trecut prin mana au un istoric de diete incercate si ratate, traduse printr-o fluctuatie a greutatii ce s-a soldat dupa fiecare esec cu tot mai multe kilograme in plus). Sigur, e posibil ca printr-o documentare corecta sa ajungi sa iti intocmesti un plan de nutritie si un program de antrenament cu care sa ai rezultate bune. Ba chiar mai mult, poti sa ai bafta sa iei dintr-o revista un regim oarecare si sa ti se potriveasca. Insa toate aceste metode sunt cam “dupa ureche” – e ca si cum ti-ai face singur casa (presupunand ca nu esti arhitect si/sau inginer constructor) – poate sa va darama pe tine sau poate vei descoperi mai tarziu niste probleme pe care nu le-ai intuit.

Pregatisem acest text pentru un articol MH, dar cum nu a mai avut loc, il postez aici.

Motivul principal pentru catre trebuie să scazi în greutate este sănătatea, nu aspectul fizic.
• În SUA, aproape 112.000 de decese pe an pot fi atribuite obezităţii.
• Riscul de deces creşte proporţional cu creşterea în greutate.
• Chiar şi un exces moderat (5-10 kg pentru o persoană de înălţime medie) creşte seminificativ riscul de deces, în special în rândul populaţiei adulte cu vârste cuprinse între 30 şi 64.
• Persoanele obeze (definite ca având un indicele de masă corporală mai mare de 30) prezintă un risc mai ridicat de deces, indiferent de cauză, în comparaţie cu oamenii cu o greutate normală.

Obezitatea este recunoscută ca fiind un important factor de risc pentru bolile cardiace coronariene (cea mai gravă fiind infarctul de miocard). 
• Incidenţa bolii este mai mare la persoanele obeze sau supraponderale (IMC mai mare de 25).
• Hipertensiunea arterială este mai frecventă la adulţii obezi decât la cei cu o greutate normală.
• Obezitatea este asociată cu creşterea trigliceridelor (grăsimile din sânge) şi scăderea HDL colesterolului (colesterol “bun”).
• Chiar şi atunci când nu există factori de risc asociaţi, obezitatea în sine creşte riscul bolilor cardiovasculare.

Consecinţele excesului ponderal sunt grave şi în privinţa altor probleme de sănătate.
• Un exces de 5 până la 10 kg dublează riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 faţă de persoanele normoponderale.
• Peste 80% dintre persoanele cu diabet zaharat tip 2 sunt supraponderale sau obeze.
• Obezitatea este asociată cu un risc crescut pentru anumite tipuri de cancer inclusiv endometrial (cancerul mucoasei uterului), de colon, al vezicii urinare, al prostatei, renal şi postmenopauză, cancer de sân.
• Femeile care câştigă mai mult de 10 kg între 18 şi 45 ani îşi dublează riscul de a dezvolta cancer de sân postmenopauză, comparativ cu femeile a căror greutate rămâne stabilă.
• Apneea de somn (respiraţie întreruptă în timp ce dormi) este mai frecventă la persoanele obeze.
• Obezitatea este asociată cu o prevalenţă mai mare a astmului.
• Pentru fiecare kilogram în plus, riscul de a dezvolta artrita creşte cu 9 până la 13 procente.
• Simptomele de artrită se pot ameliora odată cu pierderea în greutate.

Nu o sa va spun cine a castigat, pana nu apare oficial in revista (la sfarsitul lunii).

Am avut o grupa excelenta anul acesta si rezultatele s-au vazut – cinci dintre baieti au scapat de peste 10 kg fiecare, cu un record de 12,9 kg si un loc doi de 11,9 kg (omul a sarit de la obezitate la normalitate). In total, au dat jos 73 kg, adica din opt oameni au devenit 9 )

Dupa ce o sa apara MH-ul de iulie, o sa va povestesc pe larg ce s-a intamplat la aceasta editie.

Felicitari baieti!

Nu cred ca am auzit pe cineva caruia sa NU ii placa ciocolata. Ok, e posibil sa ai alte preferinte in materie de dulce, insa chiar nu cred ca exista om care sa spuna “imi displace ciocolata”. Foarte multi oameni (cel putin printre cunoscutii mei), pun pe locul 1 ciocolata in topul preferintelor de dulce. Acelasi lucru pot sa spun si eu.

Nu o sa fac aici apologia consumarii ciocolatei, pentru ca spre deosebire de multe alte alimente, de ea ne putem dispensa, fara ca organismul sa sufere in vreun fel.

Spuneam in alt post ca la Bookfest 2008 am prezentat o carte despre ciocolata si as vrea sa va impartasesc cateva idei pe care le-am citit in aceasta carte. Ar fi bine ca o ciocolata pe zi sa ne scape de doctorii… (sau de doctori, asa cum sugereaza titlul original in engleza )

De fapt, nu ciocolata – produsul final care contine si lapte, zahar, uleiuri vegetale (adesea hidrogenate), conservanti, arome si altele, ci CACAUA (am intalnit cuvantul scris si “cacaoa”, insa in care este folosit in prima forma) este cea care are o serie de proprietati aparte, cu potential benefic pentru organism. Boabele de cacao cresc in arborele de cacao prin zona tropicala si sunt folosite de foarte mult timp – de pe vremea aztecilor. In Europa au ajuns abia prin secolul 15. Aceste boabe se culeg manual, se lasa la fermentat, se usuca, se prajesc, se piseaza, se preseaza… in cele din urma se separa untul de cacao si cacaua in sine. Ciocolata se obtine reamestecandu-se ingredientele si adaugandu-se zahar si lapte, apoi se incalzeste la o anumita temperatura, se amesteca lent, se trece prin prese si in final se ajunge la bunatatea care se topeste in gura. Apropo de asta, ciocolata se mananca la temperatura camerei si se savureaza – tii bucatzica in gura, apoi musti, mesteci de cateva ori, lasi ciocolata sa stea cateva clipe pe limba si cerul gurii si abia apoi inghiti lent

De ne place atat de mult? Nu numai pentru gust, ci si pentru ca in cacao se gasesc mici cantitati de feniletilenamina – o substanta endorfin-like (acele substante care dau senzatia de “bine”).

Cofeina? Prea putina ca sa puna probleme – 38 mg in 50 g de ciocolata amaruie (o ceasca de cafea are in jur de 90 mg). Evident, daca mananci 200 g de ciocolata de-odata, s-ar putea sa te simti “stimulat”.

De ce e considerata “aliment sanatos”?

Autorii cartii despre care povestim vin cu urmatoarele argumente:

- prezenta unor cantitati importante de minerale: magneziu, cupru, potasiu, calciu

- antioxidanti – considerabil mai mult decat in alte alimente renumite pentru proprietatile lor protectoare – 200 mg polifenoli in 40 g ciocolata cu lapte. Exista niste studii care arata ca substantele polifenolice blocheaza oxidarea LDL (colesterolul “rau”) si de aici rol de protectie impotriva tuturor bolilor ce apar ca urmare a ateromatozei (IMA, AVC).

- posibila capacitate anticancerigena, prin przenta unor antioxidanti cum este epicatechina.

Ne ingrasam de la ciocolata?

 O intrebare care pe mine ma oboseste. “Ma ingras de la…”. Nu te ingrasi “de la”, ci contextul general conteaza – mostenire genetica, nivel de activitate fizica, patologie asociata si bineinteles alimentatia, in totalitatea ei. Normal ca daca mananci cat ar fi normal si mai adaugi o ciocolata, in timp o sa te ingrasi, dar nu neaparat de la acea ciocolata.

50 g ciocolata – aproximativ 260 kcal. Mult? Putin? Depinde exact de ceea ce am spus inainte.

De ce ar trebui sa alegem ciocolata in locul altui desert? Presupunand ca nu putem trai fara desert… si cred ca o sa fiti de acord ca viata e mai trista fara ceva dulce, din cand in cand, atunci e mai bine sa alegem o bucatzica de ciocoalata si nu o prajitura. E vorba de compozitia ciocolatei. Desi la gramaj, aceeasi cantitate de ciocolata are aceeasi valoare calorica (sau apropiata) ca si multe dintre prajituri (fursecuri, briose, gogosi), diferenta dintre acestea este data de raportul dintre carbohidrati si grasimi. In timp ce prajiturile sunt in cea mai mare parte compuse din carbohidrati (dintre care multi simpli), ciocolata are o cantitate mult mai mare de grasimi (cam 30%). Mai important decat atat, grasimile din untul de cacao sunt in principal alcatuite din acizi grasi – palmitic, stearic si oleic, in proportii aproape egale. Toti cei trei acizi grasi sunt foarte importanti pentru sanatate (s-a dovedit ca un consum adecvat are potential protector antitumoral). Din pacate, nu toata ciocolata este “adevarata”, in sensul ca multi producatori adauga alte uleiuri vegetale, pe care le hidrogeneaza pentru ca produsul sa reziste mai mult. Vorbim de grasimile “trans”, care ar trebui evitate atunci cand stim ca exista intr-un anumit produs (in multe situatii sunt “ascunse”… si ca sa o spunem pe a dreapta, putini oameni stau sa studieze etichetele).

 Revenind la comparatia ciocolata/prajitura, faptul ca ciocolata are un continut mai mare de grasime si mai putini carbohidrati ii confera un indice glicemic mai redus, ceea ce se va traduce printr-un raspuns insulinic mai “temperat” – asadar, ciocolata e un dulce mai acceptabil decat multe altele.

Intr-o cura de slabire e loc si pentru ciocolata? In prima etapa, nu. Chiar daca o putem integra caloric, parerea mea este ca e bine sa o lasam pe mai tarziu. De ce? Pentru ca ne poate distrage de la drumul pe care am pornit. Pofta de dulce, de care se plang multi dintre pacientii mei este “a big pain in the ass”, ca sa ma exprim academic Aceasta pofta greu de stapanit (stiu si din proprie experienta) poate fi tinuta in frau printr-o dieta bine condusa, insa nu e cazul ca in prima etapa a scaderii in greutate sa “zgandarim” niste amintiri inca destul de proaspete. Spre final, adica atunci cand cea mai mare parte din surplus a fost eliminat, ciocolata ar putea fi reintrodusa, insa cu masura.

In cazul in care v-am facut pofta de ciocolata, sa-mi spuneti si mie ce fel mancati de obicei.

Asa cum am mai spus si prin alte posturi, ca un intelectual ce sunt, de ani de zile nu lipsesc de la nicio editie a Targului de Carte. Este un eveniment pe care il iubesc, pentru ca iubesc cartile (spre deosebire de acest computer pe care il urasc, deoarece m-a atras intr-o dependenta, din ce in ce mai greu de suportat).
Anul acesta, la Bookfest am mers nu numai in calitate de simplu vizitator si cumparator, ci si ca invitat special la o lansare de carte. Editura Corint a publicat o carte ce se numeste “O ciocolata pe zi te scapa de doctorii”, scrisa de doi nutritionisti australieni. Cartea (despre care o sa vorbesc mai pe larg in alt post) este destul de interesanta, fara a avea pretentia unui studiu sau a unui tratat. Se citeste usor si are informatii intersante, care sunt mai mult sau mai putin argumentate (desi lipsa unei bibliografii sau a citarii unor surse ii da un aer cam… de revista glossy cu sfaturi utile). Concluzia cartii: da, ciocolata (cea adevarata) este ok, ba chiar e bine sa o consumam, evident cu moderatie.
Am tinut un mic speech pe aceasta tema, cu o voce ragusita si chinuita (ca de cateva zile sunt complet virusat la nivelul cailor respiratorii), iar langa mine s-au aflat Cristina, Elena si Marcel de la “Poftiti la slabit!”, care au fost si ei invitati de editura (de fapt au fost invitati toti cei 9 ex-concurenti, dar motive obiective i-au impiedicat… etc). In sala de langa noi, presedintele Basescu tinea o cuvantare la lansarea altei carti (l-am scuzat ca nu a putut sa vina la lansarea mea, pentru ca din neatentie, organizatorii Bookfest au pus la aceeasi ora 2 personalitati… incredibil cata lipsa de profesionalism ) ).

Despre targ, in doua vorbe – frumos! (o vorba) Parca a fost ceva mai aerisit decat in pavilionul central. Oferta de carti foarte mare. Bani sa ai, timp sa ai, neuroni sa ai. Foarte multe carti de bussines. Prea multe. De asemenea, oferta foarte consistenta la carti pentru copii – superbe, dar in aceeasi masura si scumpe. La medicina mi s-a parut slabut (exceptand cartile aduse de afara, dar care sunt foarte scumpe). Pe nutritie nu am vazut noutati remarcabile. Am luat ceva, insa vorbim dupa ce o citesc. Mi-am luat ceva SF-uri (a aparut volumul 3 din antologia SF scoasa de Nemira – o caramida de carte; nu am citit nici volumul 2 inca.)