Versus
Din nou, din intamplare am prins o reluare la Specialul de la Antena 2, tot despre cure de slabire – ceva de genul “slabim repede sau sanatos?”. Dupa experienta nefericita cu emsiunea in care a fost invitat Andro, cand televizorul meu era cat p-aci sa sufere niste contuzii serioase, ma asteptam la ce e mai rau. Totusi, de data asta n-a durut.
Au dost invitati un medic nutritionist de la Institutul Paulescu si un medic specialist in chirurgie estetica (nu am retinut niciun nume si imi cer scuze). Pe ecran scria mare “Nutritionist vs. Chirurg estetician”. Parca era meciul secolului, dar nici pe departe nu s-a intamplat asa pentru ca in echipa medicala nu se poate vorbi de “vs.” asa cum au punctat foarte corect si cei doi specialisti. Evident ca chirurgul estetician nu poate rezolva problema unui obez, ci cel mult il mai retuseaza dupa ce a slabit, iar nutritionistul nu are putere asupra depozitelor de grasime localizate (in special la un normoponderal) si care pot fi “ajustate” de catre chirurg.
Trecand peste anumite aspecte discutabile (de genul “paine cu margarina la micul dejun”), discutia s-a dus intr-un registru normal, pornind de la informatia oferita si pana la tonul si atitudinea celor doi (pe moderatori nu ii mai bag in discutie…).
O observatie personala: medicii care apar la tv sunt de obicei calmi, normali, destinsi (unii dintre ei chiar “distinsi”) si folosesc un limbaj accesibil, practic traducand in termeni obisnuiti informatia medicala. Spre deosebire de ei, “savantii” astia de cartier, gen Tata Omida, sunt agitati, agresivi, nu lasa loc la replica, au raspuns la orice, au o atitudine de superioritate (mai ales fata de medicii, care, vezi-Doamne sunt niste tampiti care au trecut degeaba prin facultate si rezidentiat) si in mod particular, se straduiesc din rasputeri sa foloseasca noian de termeni medicali, denumiri de enzime, de boli, de sindroame, probabil ca sa arate ca ei STIU.
Sarind de la una la alta, am fost chemat saptamana trecuta la o filmare pentru o emisiune, in care printre altele, niste fete trebuiau sa slabeasca. Nu sunt fanul concursurilor de slabit, decat poate in masura in care fac si putina educatie telespectatorilor sau cititorilor (e un compromis, trebuie sa recunosc). Iar cand se vorbeste de slabire in trei saptamani (mai ales la persoane cu obezitate) deja e prea mult. Regizorul ar fi vrut sa fi agresiv, inchizitorial cu concurentele, sa le “rusinez” pentru obiceiurile lor alimentare dezastruase… Doar ca eu nu procedez asa. Si probabil niciun medic. In momentul in care incepi sa ii faci morala pacientului, l-ai pierdut. Sigur, nici sa-ti planga pe umar, pentru ca totusi cei mai multi ajung in halul in care sunt din cauza lacomiei si lenei… Pacientul trebuie sustinut, trebuie inteles si orientat catre un stil de viata corect. Pentru asta e nevoie de timp si de educatie. Iar pacientii vor totul repede si usor. E de inteles, dar din pacate nu se poate asa. Cine crede asta isi face iluzii.
No related posts.
Acest articol a fost vizualizat de 38 ori.
In contextul in care se vorbeste din ce in ce mai mult (si cu sens) despre rolul psihicului in supraalimentare si obezitate, mi se pare hazardat si nepotrivita afirmatia “totusi cei mai multi ajung in halul in care sunt din cauza lacomiei si a lenei”. Daca a face morala pacientului atrage riscul pierderii acestuia, o afirmatie ca cea de mai sus bagatelizeaza problema supraalimentarii si a obezitatii. Pentru ca daca ar fi cu adevarat usor si la indemana, iar raspunsurile ar consta in mai mult sport si obiceiuri alimentare mai sanatoase, cred ca multe dintre persoanele obeze ar alege sa se schimbe radical. Mi se pare extrem de important ca medicii sa inteleaga ca lucrurile nu functioneaza atat de usor si ca problema obezitatii trebuie tratata inclusiv cu terapie, pe langa alimentatie echilibrata si sport.
Imi pare sincer rau pentru afirmatia de mai sus, in conditiile in care apreciez foarte mult ceea ce faceti si am primit informatie foarte valoroasa citind articolele si comentariile dvs.
Probabil ca intr-adevar m-am hazardat cu aceasta afirmatie, dar in niciun caz pentru a bagateliza rolul psihicului (si implicit al psihologului) in excesul ponderal si tratamentul sau.
Am afirmat in multe randuri ca psihologul este poate chiar mai important decat nutritionistul si antrenorul in cadrul echipei care se ocupa de pacientul obez. Am experienta multor pacienti care mi-au trecut prin mana si carora le-am spus ca degeaba le dau eu un regim si educatia nutritionala adecvata, daca fondul lor psihic este alterat si nu au “terenul” pregatit pentru a primi sfaturile mele si mai ales pentru a le aplica. Din pacate oamenii sunt refractari la ideea de a merge la psiholog (probabil asociaza cu bolile psihice si considera ca nu se incadreaza acolo).
http://www.doctor.info.ro/html/servicii_consultanta_-_program.html – iata un argument, ca sa te convingi ca nu sunt demagog. Ideea de a face aceste grupuri are aproape un an , dar din pacate nu a prins.
Sper ca mi-am sters pacatul pentru acea afirmatie, care a iesit mai mult din graba, pentru ca nu am prea mult timp liber si nici rabdare sa scriu pe blog.
Multumesc pentru raspuns
We’re good again!
Serban, as putea promova pe blogul meu acest tip de programe http://www.doctor.info.ro/html/servicii_consultanta_-_program.html?
Mersi!
Multumesc pentru intentie, insa nu cred ca are rost. Dupa cum spuneam, n-a prins ideea.
Poti sa promovezi asta – http://www.doctor.info.ro/html/servicii_consultanta.html
Ti-as fi chiar recunoscator. O sa adaug si eu un link catre tine.