Aditivii alimentari din UE
Am cumparat astazi (prima data in viata) revista Felicia. Motivul: contine o carticica “Biblia alimentara” scrisa de Prof. Gheorghe Mencinicopshi, care contine “descrierea detaliata a tuturor aditivilor alimentari din Uniunea Europeana”.
Ma rog, trecand peste titlul cam inoportun (“biblie”… cam prea mult si oricum, toata lumea stie ca Mesia, cel care ne va aduce adevarul despre alimentatia corecta si stilul de viata sanatos este cu totul altcineva, nu dl. profesor… lol), cartzulia asta ar putea fi utila pentru cine este interesat de E-urile pe care le baga in gura zi de zi.
In revista, la rubrica “Sport” gasesc un articol “Cum trebuie sa lucram zona tricepsului”… citez: “Este gresita ideea ca pentru marirea mesei musculare este nevoie de o crestere exponentiala a numarului de repetari si serii de exercitii, precum si de durerea acuta ce se instaleaza in muschi cu acest prilej.” …jeez…
Plaka
Plaka este un cartier in centrul Atenei, foarte aproape de Acropole. Este un fel de Lipscani, dar muuuuuuult mai misto. Este un punct de mare atractie pentru turisti, pentru ca este plin de magazine cu suveniruri, produse tipic grecesti, o multime de porcarioare (in sensul bun) care iti atrag atentia. Pentru cine este fan shopping, sunt niste ore bune de pierdut acolo, insa chiar daca nu esti maniac al cumparaturilor, tot e misto sa mergi in Plaka, fiindca este o atmosfera cu totul speciala. Cam asa ar trebui sa arate zona veche a Bucurestiului… doar ca e foarte departe.
Back in bussines
Luni plangeam ca e vreme de rahat si uite ca m-a auzit “Sefu” si mi-a dat doua zile superbe. Ieri am mers totusi la sala si am bagat cateva circuite de forta si vreo 20 de minute de mers in panta (pe banda), insa astazi n-am rezistat tentatiei si am iesit la alergat. La stadion era puzderie de jandarmi, probabil o fi vreun meci, asa ca a trebuit sa ma reorientez spre alta locatie – parcul IOR. Singura problema a fost noroiul, dar mi-am facut botezul noilor “adidasi”. M-am simtit extraordinar. So, I’m back in bussines!
Ma uitam ce potential grozav are parcul asta. Daca primaria ar investi niste bani, ar putea sa il faca extraordinar de frumos. In schimb, banii se duc pe schimbat bordurile, actiune fara nicio logica (decat cea a comisioanelor intrate in buzunarul cui trebuie…). Strada mea e in reparatii de vreo luna – misiunea principala fiind schimbarea bordurilor. Cele vechi nu aveau absolut nimic. Ce ma intriga este faptul ca trotuarele au fost lasate in pace, desi sunt bucati intregi unde arata ca naiba… Poate ca le vor face la sfarsit, dar ma indoiesc. Eram incantat de primarul Negoita, care intr-adevar a facut o multime de lucruri bune in sectorul 3, dar m-a dezamagit cu treaba asta cu strada. Sau poate ca nu primaria de sector se ocupa cu strazile… nu stiu.
Revenind la Parcul IOR (Al. Ioan Cuza, mai nou) – pentru cei din zona este o adevarata binecuvantare. Doar ca arata neingrijit. Aleile s-au degradat in timp, apa este murdara si plina de plante… se poate mult mai mult. Am observat ca (in sfarsit) au demolat toate localurile construite pe domeniul public. Imi pare rau doar de Brown Sugar, unde era foarte placut si arata chiar ok.
Atena vazuta de sus
Atena este un oras foarte mare. Nu s-a dezvoltat pe inaltime, in schimb se tot intinde, incorporand suburbii, care cu cativa ani in urma erau mici localitati de sine statatoare. Este un oras cu foarte multe cladiri albe si cu foarta multa istorie, excelent conservata, ceea ce atrage o groaza de turisti. Am mai fost aici de 2 ori, insa de aceasta data am tinut neaparat sa urc pe muntele Licavito, care se gaseste in zona centrala a Atenei; de aici se vede foarte bine totul in jur. Din pacate am prins o zi cu nori.
Aici se vede stadionul Panathinaikon, unde a fost linia de sosire a maratonului. Este foarte aproape de zona centrala.
Un amfiteatru aflat pe muntele Licavito. Am coborat pana la el, desi batea un vant rece, iar eu nu eram prea pregatit pentru asemenea vreme. De obicei, in Atena este cald si frumos la inceputul lui noiembrie.
Celebrul Acropole (nu l-am vizitat de aceasta data, pentru ca era prea mult de urcat si ma dureau prea tare picioarele de la maraton).
Muntele Licavito, vazut de la distanta (practic eram pe pietonala ce inconjura Acrolope). Plafonul de nori era foarte jos si arata amenintator, insa nu a plouat prea mult.
Vreme de rahat
Turbez cand ma uit pe geam. In afara de faptul ca nu imi vine sa ma dau jos din pat, dar trebuie sa o duc pe Dora la gradinita, sunt foarte furios ca nu mai pot sa merg la teren sa alerg. Desi pana la urma tot va trebui sa imi iau inima in dinti si sa incep sa alerg si pe vreme rece. Totusi pe vant, chiar nu cred ca e placut deloc.
Nu ma trage deloc atza sa alerg pe banda. Nu fac pe marele sportiv, dar m-am invatat sa simt terenul sub picioare, iar banda este cu totul altceva. O fi existand vreo sala de atletism cu circuit mai mare de 200 metri? Mi se pare inuman sa alergi 50 de ture ca sa acoperi 10 km…
Mi-am luat niste echipament pentru frig, insa nu ma tenteaza sa trag aer rece in piept, sa transpir si apoi sa se raceasca pe mine, sa ma ploua etc.
Asta-vara, cand alergam la 36-38 de grade, parca suportam mai usor extrema, desi in mod normal as alege frigul si nu caldura.
Cand te gandesti ca exista maratonul Polului Nord…? Multa nebunie.
Schimbarea garzii la Parlament
Schimbarea garzii are loc la fiecare ora in fatza Parlamentului grec, in Piata Sintagma. Este un spectacol care atrage foarte multi turisti. Nu poti sa treci prin Atena fara sa vezi asa ceva. Soldatii sunt imbracati intr-un costum special si trebuie sa stea absolut nemiscati pe durata orei cat sunt “on duty”, indiferent de vremea de afara. Toti sunt alesi “pe spranceana” – inalti, solizi si mai ales rezistenti din punct de vedere fizic.
Simpozionul AIMS
AIMS (Association of International Marathons and Distance Races) este o organizatie internationala care se ocupa de 25 de ani cu acreditarea si organizarea marilor maratoane. Anul acesta au avut un simpozion in orasul Marathon. Au participat directori de curse, jurnalisti si tot felul de oficialitati. Am mers si eu, ca jurnalist, desi era cu o zi inainte de maraton si as fi preferat sa zac undeva, acumuland energie.
Tema generala a fost “Maratonul: Trecut – Prezent – Viitor”. Au fost foarte multe interventii, unele mai banale, altele deosebit de interesante. Poate candva, cand o sa am timp, o sa scriu un articol despre simpozionul acesta. Concluziile sunt dintre cele mai imbucuratoare – maratonul este un fenomen in plina expansiune. De asemenea, este foarte atractiv din punct de vedere economic, pentru orasele care le organizeaza.
Cross training
Mi-am facut “plinul” pe anul acesta in ceea ce priveste alergarea, asa ca am reluat antrenamentele in sala. E adevarat ca nici nu ma tenteaza sa ies afara pe vremea acesta, dar mai mult decat atat vreau sa imi las articulatiile sa ia o pauza, ca sa nu ma uzez inainte de vreme. Deocamdata, slava Domnului, nu simt nimic, ba din contra, sunt intr-o mare forma.
Cross training-ul este un concept destul de nou. Inseamna sa faci si alt tip de antrenament decat cel specific. Adica, in cazul in care esti alergator, sa inoti, sa mergi cu bicicleta, sa faci stretching, exercitii de forta etc. Beneficiile sunt foarte mari.
Nu imi era prea dor de sala, pentru ca m-am invatat foarte mult cu antrenamentul in aer liber. Totusi dupa un prim antrenament, ma simt excelent. Vreau sa lucrez foarte mult pe flexibilitate, pentru ca ma simt destul de rigid. Trasul de fiare (chiar cu greutati medii…) nu mai este o optiune pentru mine, deoarece nu mai am nevoie de niciun gram in plus. In schimb, trebuie sa mai scap de cateva kilograme. In mod sigur, atunci cand voi fi mai usor si mai flexibil, voi putea alerga mai repede. Ma uitam la kenyenii care au ocupat primele locuri la Atena – niste uscaciuni, 2 la legatura, cu muschi filiformi si niste gambe cat bratul meu… si cu toate astea alearga 2 ore cu mai mult de 20 km/h… Incredibil.
Muzeul maratonului
Unde putea sa se gaseasca Muzeul maratonului altundeva decat in orasul Marathon…
L-am vizitat destul de pe fuga, pentru ca urma sa merg la un pranz “oficial” in cadrul unui simpozion la care am participat (o sa povestesc despre asta). Pe langa cupe, medalii, tortze si panouri cu cele mai importante curse din istoria maratonului, se gasesc si nenumarate informatii despre antrenament si nutritie. Timp sa ai sa le citesti pe toate…
Deschiderea oficiala
Cu o zi inainte de maraton am fost in orasul Marathon, acolo unde a avut loc deschiderea oficiala. S-au tinut cuvantari (foarte interesante… probabil… ca erau in greceste), au dansat niste ”populare” si s-a aprins flacara simbolica.
