http://www.bazaruldeoase.home.ro
Imi trezeste amintiri din primii ani de facultate :)) Eu am avut noroc sa primesc de la un medic un sac cu oase, care a fost botezat “Bunicul”. Nu am avut niciodata repulsie fatza de asa ceva, dar nevasta-mea mi-a pus in vedere ca “Bunicul” nu poate sa locuiasca sub acelasi acoperis cu noi, asa ca a trebuit sa ii gasesc o alta gazda.
Oasele sunt fascinante (ca de altfel intreg corpul omenesc). Sunt extrem de functionale. Mi-ar fi placut sa fac ortopedie, dar n-a fost sa fie.
No related posts.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Liliana
octombrie 01, 2007Domnule doctor..nu inteleg..ce va publicati jurnalul?Tare singur mai trebuie sa fiti! Sau disperat de comunicare?!..Imi pare rau..sincer..
Serban
octombrie 02, 2007Draga Liliana,
Bine ai venit in secolul XXI, unde exista bloguri. Daca tu nu intelegi rostul unui blog, asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine, ci pur si simplu ca esti o persoana limitata (ca sa nu zic direct stupida). Cat despre singuratate si nevoie de comunicare – multi oameni si-ar dori sa fie asa “singuri” cum sunt eu.
Imi pare rau pentru neuronul tau singuratic… Sincer. Probabil ca e tare plictisit in capul tau.
ela
martie 20, 2008bine zis..:D