De cealalta parte a baricadei

sept. 05, 2007 | 0 comments |

Ma doare sufletul cand aud sau citesc lucruri rele despre medici, pentru ca stiu cat de grea este meseria asta si ce investitie de timp si nervi trebuie facuta ca sa ajungi medic si apoi ca sa iti faci meseria bine, de multe ori in conditii proaste.

Viata m-a adus si de cealalta parte a baricadei, adica in postura de pacient sau „apartinator”. Cred ca e o experienta utila pentru orice medic sa ajunga in postura de pacient. Dupa ce treci prin asa ceva, iti privesti cu alti ochi proprii pacienti.

Recent am avut niste probleme cu mama si inca sunt contrariat de atitudinea unui medic in care tindeam sa am incredere, pentru ca este o persoana cunoscuta, cu titluri, studii, functii etc. Nu o sa dau nume si nici nu intentionez sa denigrez. Nu e stilul meu. Incerc doar sa ma dumiresc de ce un om de la care te-ai astepta sa fie un bun profesionist se dovedeste foarte superficial.

M-am programat telefonic la o consultatie, discutand chiar cu persoana respectiva. A doua zi am venit cu mama la clinica (particulara) si surpriza, medicul nu putea sa vina in acea zi… Mi-am inghitit enervarea, pentru ca mama era intr-o stare foarte proasta si greu deplasabila. Ne-a preluat o fizioterapeuta tanara, care ne-a spus senina „hai sa incepem tratamentul”. Fara consultatie, fara diagnostic… Ar fi trebuit sa refuz, dar m-am gandit ca ii va face o procedura banala si poate ii atenueaza durerile. Ceea ce nu s-a intampla, ba din contra. E groaznic sa iti vezi mama plangand de durere.

Am plecat cu promisiunea ca a doua zi va veni si medicul. A venit, intr-adevar, debordand de energie si veselie. Nimic rau, doar ca evaluarea a fost foarte superficiala si tratamentul din nou inadecvat. In paranteza: eu nu imi permit sa contrazic colegii cu mai multa pregatire si mi-e sila de cei care se considera superiori neavand nimic real care sa le sustina aceasta atitudine (decat tampenia si paranoia din capul lor). Spun „tratatment inadecvat” pentru ca dupa ce am dus-o pe mama la spital (la un medic care mi-a fost recomandat chiar de catre medicul de la clinica particulara), medicii de acolo mi-au spus ca a primit un tratament prost ales, care i-a inrautatit starea (lucru pe care l-am constatat si eu).

In afara faptului ca cele cateva zile de mers la clinica ne-au costat niste bani (dar nu asta conteaza in fond…), bani pentru care nu am vazut nici macar un gest mimat de a ni se da o chitanta, am primit si un tratament aiurea si am internat-o pe mama intr-o stare mai grava decat in cea in care venise la Bucuresti.

Ok, shit happens… Dar de ce se intampla asta atunci cand te duci la o clinica in buricul Bucurestiului, la un medic de la care ai avea pretentii, macar si pentru faptul ca e profesor universitar, doctor in medicina, sef de clinica la un spital important etc…

Repet, departe de mine gandul de a lovi in medici. Sunt destui cei care au hobby-ul asta. Insa imi pun intrebari. Mai ales la „particular”, unde ar trebui sa il tzina in puf pe pacient, ca le decarteaza banul in mod direct, de ce se ajunge la asa ceva. In fond nu era un caz foarte complicat (insa grav prin intensitatea durerilor), cel putin pentru un om cu studiile si experienta medicul respectiv.

Nu stiu ce sa mai cred.

Acum mama e in spital, e ceva mai bine si ne-am relaxat putin.


Acest articol a fost vizualizat de 115 ori.

Related Posts

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.