N-am inteles niciodata de ce Monaco trebuie sa fie un stat (sau “principat” cum isi zic ei), cand de fapt nu este mai mare decat un oras pe care il strabati de vreo 3 ori de la un cap la altul, in cateva ore de plimbare. Dar de fapt explicatia nici nu conteaza…

Ceea ce conteaza este ca Monaco este perfect. Cand ajungi acolo e ca si cum ai intra intr-o masina de lux noua. Adica: elegant, stralucitor, extrem de curat, civilizat, discret, de bun gust si bineinteles, foarte scump.

Monte Carlo este “capitala” acestui stat, adica o zona in centru, cam cat Piata Universitatii plus ceva in plus. Acolo se afla celebrul cazino si gradinile care il inconjoara. Tot Monaco se intinde pe versantul unui munte si se termina in mare. Bulevardele sunt paralele cu plaja, la diferite nivele, si sunt legate intre ele prin zone cu scari si lifturi. Zona cea mai intersanta este langa mare – porturile pline de ambarcatiuni de lux, cazinoul, palatul, gradinile japoneze, hoteluri, muzee etc.

Luxul este cuvantul care defineste Monaco – peste tot, oriunde te-ai uita. Spre deosebire de Nisa unde destul de rar vedeam masini scumpe (cum vezi la tot pasul in “luxosul” nostru Bucuresti…), in Monaco nu am vazut decat masini foarte scumpe si foarte noi.

E o alta lume, atat de departe de realitatea noastra… Nu ma gandesc neaparat la bani si lux, ci la civilizatie (in timp ce scriu asta, pe fereastra imi patrunde mirosul de mici de la vecinii mei manelisti care dau un “party” in parcarea din spatele blocului…).