Azi a fost primul antrenament pe care l-am facut (in sfarsit) afara, dupa maraton. Pana vineri am mers cu concurentii de la “Da jos burta” la World Class si m-am antrenat acolo. Cu ocazia asta mi-am dat seama ce diferenta mare este intre alergatul afara si cel pe banda. Inainte alergam numai pe banda si mi se parea ok, insa dupa o lunga perioada de antrenamente numai afara, am simtit ca ma sufoc pe banda. Asta pentru ca lipsese acel vant care te ajuta sa te racoresti (benzile de la Technogym au o chestie inteligenta – un mic ventilator care iti sufla in fatza… numai ca la World Class au benzi Nautilius).

Am alergat 10 km relaxat… de fapt, vorba vine relaxat, fiindca ma supara cateva ligamente externe ale genunchiului drept si care nu m-au lasat sa ma bucur de vremea superba si de senzatia de libertate pe care o simt pe teren. Sunt cam ingrijorat ca durerea nu a cedat dupa 10 zile de tratament si repaus (relativ). Ramane de vazut ce o sa fac in continuare cu problema asta. Acum ii inteleg cu atat mai mult pe sportivii care aproape plangeau cand li se interzicea efortul o perioada, sau mai grav, li se spunea ca nu mai pot face acel sport niciodata. Este incredibil de frustrant