Maratonul Transilvania

Mai 21, 2007 | 12 comments | Serban Damian, maraton, primul, transilvania

20 mai 2007. 42,195 km. 4:15:14. Primul meu maraton 🙂

Visam la momentul asta. Si din nou, visul meu a devenit realitate.

Anul trecut, dupa ce am participat la Semimaratonul Bucuresti si dupa ce il vazusem pe Vlad Stoica terminand un Ironman, m-am gandit “de ce nu?”

Asa ca m-am apucat de antrenamente. Iar duminica, am reusit!!!! 

Cred ca o sa mai treaca ceva timp pana o sa pot sa imi pune ordine in avalansa de senzatii pe care le-am trait.  

Maratonul Transilvaniei de anul acesta a fost a 5-a editie. Este organizat de catre dl. Johann Menning si Primaria Medias. Cursa incepe in Sighisoara si se termina in Medias. Traseul este absolut superb, cel putin in aceasta perioada a anului, cand totul este inverzit si inflorit (desi, oricat de superb ar fi, se spune ca este unul dintre cele mai dificile trasee din Europa…). 

La ora 9,30 a fost dat startul din Piata Octavian Goga din Sighisoara. Nu eram prea multi (e un sport dificil si inca putin popular in tara asta), insa asta nu conta. Adevarata competitie se duce in sufletul, muschii, plamanii, inima si ficatul fiecaruia.

Am plecat destul de tare, luat de val, si dupa cateva bucle prin Sighisoara mi-am dat seama ca nu respect ceea ce imi propusese – prima jumatate mai incet, a doua mai tare. Mai ales ca fusesem prevenit de catre alti concurenti ca primii 10 km sunt cei mai dificili in aceasta cursa. Si asa a fost. Cand am iesit pe E60 am dat nas in nas cu vreo 2-3 km de catzarare pe o panta pe care nu e usor sa o faci nici la pas… dar in alergare. Nu pot sa zic ca nu am simtit-o, ba din contra, am savurat-o… adrenalina isi spunea cuvantul. Recunosc ca am fost mai mult decat fericit cand am dat de prima coborare.

Primii 10 km i-am alergat tare, in 50 de minute, fara sa-i simt prea mult la prima statie, unde am “supt” un Gatorade si un plic cu gel de carbohidrati. Deja ce era mai greu trecuse (ma refer la panta).

Urmatorii 10 km i-am facut relativ lejer, cam in 60 de minute. Treceam prin rarele sate sasesti, unde localnicii se uitau la noi ca la extraterstrii. Am trecut relativ rapid de statiile 2 si 3.

Ei bine, pe la kilometrul 25 a inceput “distractia”. Se facuse destul de cald, transpirasem mult si picioarele mele incepeau sa protesteze.

Intre 25 si 30 am tras din greu. De fapt, se si spune ca pe aici “lovesti zidul” daca nu esti bine pregatit, in special ca resurse energetice. Am asteptat cu nerabdare statia de la kilometrul 30 unde am baut si apa si bauturmt07-10.jpgi de rehidratare. Am experimentat si placerea de a-ti da pe cap cu un burete imbibat in apa rece. Este genial! 

Dupa kilometrul 30 am simtit ca ma “loveste” un val de energie. Se innorase putin si nu mai era asa cald. Peisajul era incredibil de frumos. Mi-am scos mp3-ul din urechi (asa m-am obisnuit – muzica ma trage inainte extraordinar de puternic) si am alergat minute intregi in linistea muntilor.  Deja ne distantaseram destul de mult unii de altii si in acel moment nu mai era nimeni langa mine –  decat foarte in fata sau foarte in spate. Imi venea sa rad si sa plang de bucurie. Eram la un pas de o mare realizare. 

Nu pot sa zic ca a fost o portiune lejera. O bucata, mai spre final, am alergat cu un alt sportiv si am mai uitat de efort, concentrandu-ma la pasii lui. Apoi l-am lasat in urma. Cand am vazut indicatorul pe care scria Medias eram in al noualea cer. Am ajuns la statia de la kilometrul 40 si am baut din nou pentru ultima portiune.  

Ultimii 2 km i-am facut alaturi de un organizator pe bicicleta, care m-a insotit (pe mine si pe alti sportivi) ca sa nu ne ratacim pe strazile din Medias. M-a dus cam tare; simteam ca nu mai rezist mult, dar am strans din dinti si am tras cat am putut.

Pain is temporary, pride is forever! Cat adevar.

Podul. Ultima curba. Lina de sosire. Am reusit! 

M-am clatinat, eram epuizat, dar atat de fericit! A fost o cursa fantastica.

O experienta unica – doar pentru ca a fost prima, dar in mod sigur o voi mai repeta.  

 

 


Acest articol a fost vizualizat de 1.355 ori.

Related Posts

Comments (12)

  1. Viorel
    mai 22, 2007

    Ai practicat vreodata un sport?

  2. Andrei
    mai 22, 2007

    Felicitari!!

    42 km wow… eu dupa un 1 km sunt mort 🙂

    Cat a durat antrenamentul si in ce a constat ?

  3. Serban
    mai 22, 2007

    Am facut sport aproape toata viata, insa fara rezultate remarcabile. Am facut inot in copilarie, apoi in scoala si primii ani de facultate am facut judo (chiar am participat la niste „judetene”…). In ultimii ani am facut fitness, mai bine zis am mers la sala. Tenis, scrima, patinaj, ping-pong… le-am incercat, dar pe perioade scurte. Alergarea nu m-a interesat niciodata, dar uite ca lucrurile se mai schimba.

  4. Serban
    mai 22, 2007

    Andrei,

    Antrenamentul a constat in… alergare 🙂
    Am mai mers, dar destul de rar, si la sala unde am facut circuite de forta, insa in ceea mai mare parte a timpului am alergat.
    Practic am incercat sa cresc de la o saptamana la alta numarul de kilometri alergati. Imediat ce s-a facut cald (si asta s-a intamplat foarte devreme anul acesta) am renuntat la banda si am iesit la alergat afara. Aveam experienta semimaratonului de anul trecut cand m-am antrenat numai pe banda si cand a trebuit sa alerg afara m-au durut foarte tare picioarele.
    Exista multe tehnici de antrenament pentru maraton si de acum inainte o sa incep sa mi le rafinez, insa pana acum m-am concentrat pe cresterea rezistentei, ca sa fiu sigur ca rezist la asemenea efort.
    Saptamana cea mai „productiva” din perioada de antrenamente a fost cu 58 de kilometri alergati, dar inca sunt departe de obiectivul de 100 km, asa cum se antreneaza maratonistii adevarati.

  5. Andrei
    mai 23, 2007

    Si pana la urma cum reusesti sa iti imparti timpul intre meseria de doctor, tata, sot, sportiv ?

  6. Serban
    mai 23, 2007

    Sincer sa fiu, nu e prea usor. Din cand in cand mai neglijez cate unul dintre aceste aspecte si imi pare rau. In ultima perioada am fost atat de ocupat, incat ma gandeam cu nostalgie la vremurile cand aveam timp sa ma uit la tv sau sa citesc toata ziua. Totusi, tinand cont ca toate cele ce mi se intampla sunt „de bine”, le percep foarte pozitiv si imi dau energie sa continui. Va trebui cu timpul sa ma dau jos din balast si sa ma axez doar pe lucrurile foarte importante (aici ma refer la joburi, fiindca familia va ramane prima prioritate orice s-ar intampla, iar de sport am nevoie acuta ca sa nu ma ingras si sa ca ma mentin sanatos la cap… plus ca imi place.)

  7. Andrei
    mai 23, 2007

    Intr-un fel te vad cam „sport addicted” pentru imi este greu sa imi imaginez ca iti este necesar un astfel de maraton doar pentru a-ti mentine silueta. Si ma indoiesc ca tu in calitate de doctor/nutritionist nu stii ce sa mananci astfel incat sa iti mentii silueta si fara prea mult sport. Nu cred ca se compara 2 ore de tenis in weekend cu ceea ce faci tu 😉

  8. Serban
    mai 23, 2007

    M-ai inteles gresit 🙂
    Evident ca poti sa iti tii in frau kilogramele si fara sa faci antrenamente cat pentru un maraton, insa efortul fizic sustinut iti da libertatea sa mananci ceva mai mult decat ai face-o fara program de antrenament (valabil in special pentru cei care care iau foarte usor in greutate). Asta le explic de ani de zile pacientilor mei, dar putini vor sa priceapa (ca sa nu mai vorbim de toate avantajele pe care le aduce efortul fizic).

    Sport addicted… nu stiu ce sa zic, parca nu m-as caracteriza asa. Imi place sa fac sport si am descoperit ca alergarea imi place foarte mult. Fitness-ul, in ciuda implicarii mele in aceasta zona, nu mi se pare asa incitant – este mai mult un mijloc de a obtine ceva (sanatate, corp frumos), dar parca nu are finalitate (senzatia aia, cand treci linia de sosire cu bratele ridicate 🙂 )
    Judo mi-a placut foarte mult si regret ca nu am continuat. Este un sport de exceptie, care iti dezvolta toate calitatile fizice (si psihice).

  9. Viorel
    mai 24, 2007

    Am intrebat daca ai facut vreun sport, pentru ca nu arati ca un om care ar fi practicat vreun sport la viata lui. Nu ma astept sa arati ca de pe revista, dar macar o structura atletica de bun simt.

  10. Serban
    mai 24, 2007

    Ok, sa spunem ca e asa cum zici tu (desi sunt convins ca e inca un atac de 2 bani). Dupa parerea ta, ce e mai important – sa am „structura atletica” de care spui tu sau sa am un corp suficient de bine pregatit incat sa poata face fatza unui efort cum este maratonul?

    Asta e problema ta si a prietenilor tai – puneti accent doar pe lucruri superficiale, de suprafatza. Noroc ca nu va baga nimeni in seama.

    Probabil ca tu esti genul care ar rade si ar face misto de sportivii cu handicap, care in ciuda deficientelor se ambitioneaza sa termine curese 10 km sau chiar maratoane…

    Nu o sa te las sa imi murdaresti blogul, asa ca nu te obosi sa imi scrii, daca ai de gand sa ma provoci sau sa arunci mizerii.

  11. Lee
    iulie 06, 2007

    salut!
    sa incep cu sfarsitul: care iti este urmatorul maraton ? doresti sa ramai la acest nivel, adica sa participi constant la maratoane ? 2, 3 , x … pe an, etc.
    va sa zica: dupa semi ti-ai stabilit ca obiectiv maratonul (a fost o ambitie ? o dorinta clasica, de a vedea daca poti sa acoperi cursa cea mare ? ce te-a determinat si mai ales ce te-a mobilizat ? samd)
    ai avut la dispozitie peste sase luni in care sa ‘urci’ de la 21 la 42 km …
    ( … cred ca eu am pornit pe o ipoteza gresita: mi-am propus sa ma ‘pastrez’ 1 – 2 ani la nivelul de max. 21km — dupa care sa ma gandesc la ‘cursa cea mare’ … )
    Ai folosit vreunul din programele care abunda pe net ?? de ex. pe http://www.coolrunning este un program pt. incepatori, in 20 sapt. cu alergari 5/7 zile, cu curse duminica care cresc constant, din 2 in 2 sapt. , de la 6 la 26 mile, cu trei sapt. inainte de concurs (de la 10 km la 41.86km …)
    ai aplicat vreo tehnica ‘nutritionista’, de genul ”dulciuri fffmulte, cu 2-3 zile inainte de cursa” ?
    .. si intrebari ar mai fi, dar ma opresc aici, deocamdata 🙂
    cu salutari !

  12. Serban
    iulie 10, 2007

    Lee,

    Deocamdata ma gandesc sa fac cateva maratoane pe an si sa imi imbunatatesc timpii. Nu imi pot propune mai mult. Sunt destul de la inceput. Imi place ideea unui ultramaraton, dar este mult prea mult acum.
    Nu pot sa zic ca m-am antrenat dupa un program foarte structurat. Pur si simplu am alergat mult. Deabia acum incep sa „rafinez” Mi-am cumparat carti de specialitate si incep sa ma documentez.
    Strategii nutritionale am aplicat, fiindca asta e domeniul meu si am citit mult. M-a ajutat foarte mult.
    Ce m-a mobilizat? Hmm… Am descoperit ca imi place, ca pot si am vrut sa imi demonstrez ca nu sunt mai prejos decat altii.
    A face maraton e ca si cum ai fi acceptat intr-un club de elita. In Romania ii numeri pe degete pe cei care fac asta.

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *