Provocari

mart. 14, 2007 | 1 comment |

Ce ar fi viata fara provocari? Probabil ca o plictiseala imensa.

Nu pot sa ii inteleg pe oamenii care se plafoneaza, indiferent care ar fi nivelul la care intervine „plafonul”. Omul ala care face toata viata acelasi lucru – da cu matura, face suruburi, apasa trei butoane sau plimba niste hartii, oare nu innebuneste de plictiseala?

Totdeauna am simtit nevoia de „nou” si medicina mi-a oferit suficiente provocari. Ca medic, nu ai cum sa te plafonezi, atat timp cat ti-a mai ramas macar putina curiozitate stiintifica. Nu am atat timp la dispozitie, nu am atata putere si energie sa pot sa parcurg tot ce imi propun, sa citesc tot ce apare nou.

Permanenta criza de timp ma omoara. Am atatea lucruri de facut, atatea proiecte, atatea idei si din pacate atat de putin timp liber. Sau poate ca timpul ar exista, dar este fragmentat si ocupat cu o multime de maruntzisuri (necesare si ele, ce sa-i faci…).

Oricum, una peste alta, sunt multumit ca am parte de atat de multe provocari (in cel mai pozitiv sens al cuvantului) si ca am de unde alege, decat sa stau si sa urlu la luna sau sa ma infund undeva, fara sanse de a ma dezvolta (in principal pe plan spiritual).


Acest articol a fost vizualizat de ori.

Related Posts

Comments (1)

  1. Codrut
    martie 18, 2007

    Este esential sa-ti placa ceea ce faci, ma bucur pentru tine. Si bineinteles ai mare dreptate cu provocarie, numai un om fara potential se plafoneaza, se complace in situatia in care se afla multumindu-se cu monotonia omorandu-si visele.

Leave a Comment!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.